Acțiune introdusă la 12 iulie 2019 — DE/Parlamentul

(Cauza T-505/19)

(2019/C 305/73)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamant: DE (reprezentant: T. Oeyen, avocat)

Pârât: Parlamentul European

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei Parlamentului European din 30 octombrie 2018 prin care se refuză să se acorde reclamantului concediu special corespunzător pentru îngrijirea copiilor săi gemeni nou-născuți prin intermediul unei mame surogat.

—	obligarea Parlamentului European la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

Primul motiv se întemeiază pe încălcarea drepturilor la egalitate de tratament și la nediscriminare.

—

Întrucât nu a acordat reclamantului dreptul la un concediu pentru creșterea copilului care este echivalentul concediului de maternitate și/sau al concediului pentru adopție, decizia atacată încalcă drepturile fundamentale ale reclamantului la protecție egală și la nediscriminare, astfel cum sunt consacrate la articolul 21 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, la articolul 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO) și la articolul 1d din Statutul funcționarilor Uniunii Europene. Având în vedere că homosexualii constituie principalul grup de părinți care fac apel la reproducerea umană asistată prin intermediul unei mame surogat, aceștia sunt afectați în mod disproporționat de interpretarea dată de Parlament dispozițiilor privind concediul pentru creșterea copilului din Statutului funcționarilor Uniunii Europene, astfel cum reiese din decizia atacată.

Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea dreptului reclamantului la respectarea vieții de familie.

—

Întrucât nu a acordat reclamantului un concediu special corespunzător pentru îngrijirea copiilor săi nou-născuți, echivalentul concediului de maternitate și/sau pentru adopție, decizia atacată încalcă articolul 8 din CEDO, care protejează dreptul reclamantului la viața de familie, coroborat cu articolul 14 din CEDO.

Al treilea motiv se întemeiază pe faptul că decizia atacată a fost adoptată cu încălcarea principiului bunei administrări.

—	În special, se arată că pârâtul (i) i-a refuzat reclamantului dreptul de a fi ascultat; și (ii) nu și-a motivat în mod corespunzător decizia.

Al patrulea motiv se întemeiază pe nelegalitatea dispozițiilor privind concediul special din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, astfel cum sunt interpretate de pârât în decizia atacată.

—

Pentru aceleași motive expuse în primul, al doilea și al treilea motiv de mai sus, se susține că este nelegală interpretarea dată de pârât articolului 57 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, coroborat cu articolul 6 din anexa V la acest statut, astfel cum reiese din decizia atacată, în sensul că funcționari sau alți agenți ai Parlamentului European care au devenit părinți ai unui copil prin intermediul unei mame surogat nu au dreptul la concediul special echivalent al concediului de maternitate și/sau pentru adopție.

Al cincilea motiv se întemeiază pe o eroare de drept și pe o aplicare eronată a articolului 6 din anexa 2 la Statutul funcționarilor Uniunii Europene și a normelor interne ale Parlamentului European cu privire la concediu.

—

În cazul în care Curtea consideră că reclamantul nu are dreptul la concediul pentru creșterea copilului echivalent celui acordat ca concediu de maternitate sau concediu pentru adopție, reclamantul susține că, în calitate de tată al gemenilor, are dreptul la 20 de zile de concediu. Acest drept se aplică indiferent de mecanismul legal prin care reclamantul a obținut autoritate părintească.