16.9.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 312/18


Acțiune introdusă la 4 iulie 2019 — Diageo și alții/Comisia

(Cauza T-473/19)

(2019/C 312/17)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Diageo plc (Londra, Regatul Unit), UDV (SJ) Ltd (Londra), Diageo US Investments (Londra), Diageo UK Turkey Ltd (Londra) și Diageo Investment Holdings Ltd (Londra) (reprezentanți: J. Lesar, Solicitor, și K. Beal, QC)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

anularea Deciziei C(2019) 2526 final a Comisiei din 2 aprilie 2019 privind ajutorul de stat SA.44896 pus în aplicare de Regatul Unit în privința CFC Group Financing Exemption [exonerarea referitoare la finanțarea grupurilor în privința societăților străine controlate];

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă nouă motive.

1.

Primul motiv, întemeiat pe aplicarea eronată de către Comisie a articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau pe săvârșirea unei erori vădite de apreciere în selectarea cadrului de referință pentru analiza regimului fiscal. Comisia ar fi trebuit să ia drept cadru de referință regimul Regatului Unit de impozitare a societăților, și nu doar regimul societăților străine controlate (SSC)

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE și/sau a unei erori vădite de apreciere prin adoptarea unei abordări eronate în analiza regimului SSC. În considerentele (124)-(126) ale deciziei atacate Comisia a tratat în mod eronat dispozițiile capitolului 9 din partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] ca o formă de derogare de la o taxă generală prevăzută în capitolul 5 din legea menționată

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE atunci când a constatat, în considerentele (127)-(151) ale deciziei atacate, că era respectat criteriul selectivității în măsura în care întreprinderi aflate în situații de fapt și de drept comparabile erau tratate diferit

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că scutirea de 75 % prevăzută în secțiunea 371ID din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] este justificată prin natura și structura globală a sistemului fiscal

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că impozitarea unei sarcini fiscale a SSC care îndeplinește condițiile de scutire prevăzute în capitolul 9 din partea 9A din Taxation (International and Other Provisions) Act 2010 [Legea din 2010 privind impozitarea (internațională și alte dispoziții)] în calitate de clasă ar încălca libertatea de stabilire a reclamantelor, contrar articolului 49 TFUE

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe săvârșirea unei erori evidente de apreciere în ceea ce privește scutirea de 75 % și aspectul ratei fixe

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că decizia Comisiei nu respectă principiul general de drept al Uniunii al nediscriminării sau al egalității

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea prin analogie sau prin invocarea în mod nejustificat a dispozițiilor Directivei (UE) 2016/1164 a Consiliului (1), care nu era aplicabilă ratione temporis

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe săvârșirea de către Comisie a unei erori de drept prin aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE, întrucât a constatat în considerentul (176) al deciziei atacate că există o categorie de beneficiari (care include reclamantele) și că reclamantele au obținut un ajutor care trebuia să fie recuperat în temeiul articolului 2 alineatul (1) din decizia atacată


(1)  Directiva (UE) 2016/1164 a Consiliului din 12 iulie 2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligațiilor fiscale care au incidență directă asupra funcționării pieței interne (JO 2016, L 193, p. 1)