—

declararea acțiunii admisibile;

—

anularea deciziei atacate;

—

obligarea Consiliului la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe necompetența Consiliului de a adopta decizia atacată, în măsura în care Uniunea Europeană și Regatul Maroc nu ar fi competente să încheie acorduri internaționale, incluzând Sahara Occidentală, în locul poporului de pe acest teritoriu, astfel cum este reprezentat de Frontul Polisario.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o nerespectare a obligației de a examina toate elementele pertinente în speță, în măsura în care Consiliul nu ar fi ținut cont de faptul că acordul internațional, încheiat prin decizia atacată, a făcut obiectul unei aplicări provizorii, timp de 12 ani, pe teritoriul Saharei Occidentale, prin încălcarea statutului său separat și distinct.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe o nerespectare a obligației de a examina problema respectării drepturilor fundamentale și a dreptului umanitar internațional, în măsura în care, la momentul adoptării deciziei atacate, Consiliul nu și-ar fi pus întrebări cu privire la problema respectării drepturilor omului pe teritoriul ocupat în Sahara Occidentală.

4.

Al patrulea motiv, întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare în măsura în care Consiliul nu ar fi inițiat nicio discuție cu Frontul Polisario, singurul reprezentant al poporului din Sahara Occidentală, înainte de adoptarea deciziei atacate.

5.

Al cincilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiilor și valorilor esențiale care stau la baza acțiunii Uniunii pe scena internațională. Reclamantul consideră astfel că acordul internațional, încheiat prin decizia atacată, se aplică pe teritoriul Saharei Occidentale prin încălcarea, în cadrul politicii anexioniste a Regatului Maroc și pe încălcările sistematice ale drepturilor fundamentale pe care le impune menținerea acestei politici.

6.

Al șaselea motiv, întemeiat pe o încălcare a dreptului la autodeterminare, în măsura în care acordul internațional, încheiat prin decizia atacată, este aplicabil în Sahara Occidentală prin încălcarea, pe de o parte, a statutului separat și distinct al acestui teritoriu și, pe de altă parte, a dreptului poporului din Sahara Occidentală de a i se respecta integritatea teritorială a teritoriului său.

7.

Al șaptelea motiv, întemeiat pe o încălcare a principiului efectului relativ al tratatelor, în măsura în care poporul din Sahara Occidentală, astfel cum este reprezentat de Frontul Polisario, nu ar fi consimțit la acordul internațional, încheiat prin decizia atacată.

8.

Al optulea motiv, întemeiat pe o încălcare a spațiului aerian al Saharei Occidentale, în măsura în care decizia atacată, prin ratificarea practicii ilegale născute din aplicarea provizorie a acordului internațional încheiat de aceasta, ar avea ca efect includerea spațiului aerian al Saharei Occidentale în sfera de aplicare a respectivului acord.

9.

Al nouălea motiv, întemeiat pe o încălcare a dreptului răspunderii internaționale, în măsura în care, prin decizia atacată, Uniunea nu ar respecta, pe de o parte, obligația nerecunoașterii ocupației ilegale a Saharei Occidentale și, pe de altă parte, ar oferi sprijin și asistență menținerii acestei situații.

10.

Al zecelea motiv, întemeiat pe o încălcare a obligației de a asigura respectarea dreptului internațional al drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar, în măsura în care respectarea de către Uniune a obligațiilor sale internaționale cu privire la poporul din Sahara Occidentală, ar însemna, cel puțin, ca Consiliul să se abțină de la a adopta decizia atacată, în măsura în care aceasta ar permite intrarea în vigoare a unui acord internațional aplicabil părții din Sahara Occidentală aflate sub ocupație marocană.