Acțiune introdusă la 27 martie 2019 — Dickmanns/EUIPO

(Cauza T-181/19)

(2019/C 206/50)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Sigrid Dickmanns (Gran Alacant, Spania) (reprezentant: H. Tettenborn, avocat)

Pârât: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

Anularea deciziilor EUIPO comunicate prin scrisoarea din 4 iunie 2018, prin care au fost respinse pretențiile reclamantei formulate prin scrisoarea din 25 ianuarie 2018 și care se referă la

suprimarea clauzei de reziliere cuprinse la articolul 5 din contractul reclamantei și recalificarea contractului în contract pe durată nedeterminată potrivit articolului 2 litera (f) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene (denumit în continuare „RCA”, precum și, în măsura în care rezultă necesar, anularea deciziei din 14 decembrie 2017 și

ii.

o a doua prelungire a contractului său potrivit articolului 2 litera (f) din ROA după 30 iunie 2018 (eventual din cauza prelungirii datei finale după 30 septembrie 2018 din cauza îmbolnăvirii reclamantei) sau cel puțin includerea reclamantei, potrivit articolului 2 litera (f) din ROA, în procedura pentru a doua prelungire a contractelor agenților temporari a căror contracte expiră în 2018, potrivit „Liniilor directoare privind prelungirea contractelor pe durată determinată ale agenților temporari” din 28 ianuarie 2016 (denumite în continuare „liniile directoare”);

—	obligarea EUIPO la plata către reclamantă a unei despăgubiri într-un cuantum adecvat, lăsat la aprecierea Tribunalului, pentru repararea prejudiciului moral și material suferit ca urmare a deciziei EUIPO menționată punctul precedent al prezentelor concluzii;

—	obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă următoarele motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe o eroare vădită de apreciere, pe neexercitarea puterii discreționare a pârâtului, pe încălcarea principiilor nediscriminării și egalității de tratament și pe încălcarea interdicției arbitrariului.

Al doilea motiv, întemeiat pe nelegalitatea clauzei de reziliere din cauza încălcării liniilor directoare, pe încălcarea principiului bunei administrări, a principiilor nediscriminării și egalității de tratament și a principiului potrivit căruia rezilierea unui contract al unui agent temporar potrivit articolului 2 literele (a) sau (f) din ROA impune un motiv justificativ (iusta causa) și pe încălcarea articolului 30 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), a Directivei 1999/70/CE a Consiliului (1), a Acordului-cadru [în special clauza 1 litera (b) și clauza 5 punctul 1] și a articolului 4 din Convenția nr. 158 a OIM privind încetarea raporturilor de muncă la inițiativa angajatorului.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea liniilor directoare care constituie deopotrivă un viciu de procedură substanțial, pe încălcarea principiilor nediscriminării și egalității de tratament și a principiului bunei administrări și al bunei gestiuni financiare, a dreptului de a fi ascultat înaintea adoptării unei decizii defavorabile [articolul 41 alineatul (2) litera (a) din cartă], a obligației de diligență și a obligației de respectare a intereselor legitime ale reclamantei, pe o eroare manifestă de apreciere la evaluarea intereselor reclamantei și a intereselor serviciului, precum și pe încălcarea interdicției arbitrariului.

4.	Al patrulea motiv, din cauza încălcării articolului 8 alineatul (1) a doua și a treia liniuță din ROA și a interdicției succesiunii raporturilor de muncă, contractul reclamantei ar avea valoarea unui contract pe durată nedeterminată, fără clauză de reziliere.

5.	Al cincilea motiv, întemeiat pe menținerea nelegală a clauzei de reziliere în cadrul actului de reîncadrare, precum și pe încălcarea încrederii legitime, a intereselor legitime a reclamantei și a obligației de diligență prin aplicarea clauzei de reziliere.

6.	Al șaselea motiv, întemeiat pe încălcarea încrederii legitime a reclamantei și a obligației de diligență, precum și a intereselor legitime ale reclamantei și pe o eroare manifestă de apreciere a intereselor serviciului.

(1) Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129).