Cauza T‑514/19

împotriva

Băncii Centrale Europene

Hotărârea Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 9 iunie 2021

„Funcție publică – Personalul BCE – Rambursarea cheltuielilor medicale și a cheltuielilor școlare – Falsificare – Procedură disciplinară – Concediere – Procedură penală – Clasare – Achitare – Competența Comitetului executiv – Securitate juridică – Prescrierea acțiunii disciplinare – Adagiu potrivit căruia penalul ține în loc procedura disciplinară – Prezumția de nevinovăție – Imparțialitatea comisiei de disciplină – Eroare de drept – Forța probantă a elementelor de probă – Termen rezonabil – Proporționalitatea sancțiunii – Intensitatea controlului jurisdicțional – Răspundere”

Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Reprezentare – Comitetul pentru personal – Consultare obligatorie – Domeniu de aplicare – Decizia Comitetului executiv al băncii de a exercita el însuși puterea disciplinară față de un agent, în locul autorității abilitate prin delegare – Excludere

[Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, art. 11.6; Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, art. 44 pct. (ii) și art. 48 și 49; Regulamentul Băncii Centrale Europene privind personalul, art. 8.3.17]

(a se vedea punctele 46-52)
Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Procedură – Deschidere – Termen – Caracter imperativ

(Regulamentul Băncii Centrale Europene privind personalul, art. 8.3.2)

(a se vedea punctul 58)
Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Procedură – Deschidere – Termen – Momentul de la care începe să curgă termenul – Descoperirea faptelor – Noțiune – Necesitatea unei cunoașteri precise a faptelor – Lipsă

(Regulamentul Băncii Centrale Europene privind personalul, art. 8.3.2, 8.3.14 și 8.3.15)

(a se vedea punctele 63-66)
Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Procedură – Principiul de a nu se pronunța cu privire la situația unui agent care face obiectul urmării penale pentru aceleași fapte – Aplicabilitate în cazul băncii – Lipsă

[Statutul funcționarilor, anexa IX, art. 25; Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, art. 9 lit. (c)]

(a se vedea punctele 103-106)
Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Sancțiune – Concediere – Decizie adoptată în privința unui agent care face obiectul urmăririi penale pendinte pentru aceleași fapte, fără a se pronunța cu privire la vinovăția penală a persoanei interesate – Încălcarea dreptului la prezumția de nevinovăție – Lipsă

(a se vedea punctele 120 și 121)
Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Procedură – Comisia de disciplină – Obligația de verificare a caracterului suficient al elementelor aflate la dispoziția sa – Legalitate – Control jurisdicțional – Limite

(Regulamentul Băncii Centrale Europene privind personalul, art. 8.3.14)

(a se vedea punctele 139 și 140)
Acțiune introdusă de funcționari – Motive – Motiv întemeiat pe o încălcare a dreptului la apărare – Motiv care privește în realitate neobținerea rezultatului dorit prin exercitarea dreptului la apărare – Respingere

(a se vedea punctul 156)
Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Sancțiune – Concediere – Control jurisdicțional – Întindere

(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47)

(a se vedea punctele 160, 161 și 195-197)
Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Procedură – Desfășurare – Termene – Caracter neperemptoriu – Respectarea termenului rezonabil – Criterii de apreciere

(Regulamentul Băncii Centrale Europene privind personalul, art. 8.3.15-8.3.17)

(a se vedea punctele 177 și 178)
Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Procedură – Desfășurare – Termene – Lipsa celerității – Încălcarea obligației de solicitudine – Consecințe – Anularea sancțiunii – Lipsă

(Regulamentul Băncii Centrale Europene privind personalul, art. 8.3.15-8.3.17)

(a se vedea punctul 180)
Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Sancțiune – Obligația de motivare – Conținut

(a se vedea punctul 183)
Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Sancțiune – Circumstanță agravantă – Refuzul de a restitui suma primită în mod necuvenit aflată la originea procedurii disciplinare – Includere – Pierderea legăturii de încredere – Includere – Necesitatea unei stări de recidivă – Lipsă

(Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, art. 45 a opta liniuță)

(a se vedea punctele 204-206, 211, 212 și 224)
Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Sancțiune – Circumstanță agravantă – Noțiune

(Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, art. 45 a opta liniuță)

(a se vedea punctul 209)
Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Sancțiune – Circumstanță atenuantă – Deținerea unui grad și a unei vechimi modeste – Procedură disciplinară privind primirea unor sume necuvenite – Excludere

(Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, art. 45 a cincea liniuță)

(a se vedea punctul 216)
Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Sancțiune – Circumstanță agravantă – Comportament de natură să afecteze reputația și credibilitatea băncii în calitate de instituție financiară – Includere – Necesitate de a demonstra cunoașterea faptelor de către persoane exterioare – Lipsă

(Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, art. 45 a doua liniuță)

(a se vedea punctul 219)
Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Sancțiune – Circumstanță agravantă – Comportament contrar intereselor financiare ale băncii al unui agent care ar trebui să le protejeze – Includere

(Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, art. 45 a doua liniuță)

(a se vedea punctul 220)
Funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Regim disciplinar – Sancțiune – Circumstanță atenuantă – Durata procedurii disciplinare – Excludere

(Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, art. 45)

(a se vedea punctul 227)

Rezumat

Reclamantul, DI, membru al personalului Băncii Centrale Europene (denumită în continuare „banca”), a făcut obiectul unei proceduri disciplinare deschise în luna noiembrie a anului 2016 privind cereri de rambursare a anumite cheltuieli medicale și pentru meditații, care ar fi fost depuse în mod nelegal. Simultan, DI a făcut obiectul a trei proceduri penale deschise de Ministerul Public german pentru aceleași fapte.

În urma procedurii disciplinare, după clasarea uneia dintre procedurile penale și achitarea în cadrul unei a doua proceduri penale, dar înainte de pronunțarea cu privire la a treia, banca a decis să îl concedieze pe DI fără preaviz, după ce a concluzionat că acesta era vinovat, în primul rând, de încălcarea obligației sale de loialitate față de instituție, în al doilea rând, de neîndeplinirea obligației sale de a respecta valorile comune ale băncii și de a‑și desfășura viața profesională și privată în acord cu statutul acesteia, în al treilea rând, de faptul că, în mod continuu, nu și‑a îndeplinit obligația de a proteja interesele financiare ale instituției și, în al patrulea rând, de a fi riscat reputația băncii.

După clasarea celei de a treia proceduri penale, DI a solicitat băncii să își reconsidere decizia de concediere. În urma respingerii de către bancă a acestei cereri, DI a sesizat Tribunalul cu o acțiune în anularea deciziei de concediere și a celei de a nu redeschide procedura disciplinară.

Tribunalul, întrunit în cameră extinsă, respinge acțiunea și aduce precizări cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție al unei acțiuni disciplinare, cu privire la autonomia calificării unui comportament drept abatere disciplinară în raport cu calificarea sa de către instanța penală, cu privire la aplicarea în acest domeniu a prezumției de nevinovăție și cu privire la intensitatea controlului jurisdicțional.

Aprecierea Tribunalului

Mai întâi, în ceea ce privește termenul de prescripție al unei acțiuni disciplinare, Tribunalul amintește că acest termen are drept funcție să asigure securitatea juridică și că această cerință fundamentală se opune ca administrația să poată întârzia la nesfârșit exercitarea competențelor sale. Prin urmare, în prezența unor dispoziții care stabilesc termene de prescripție pentru deschiderea unei proceduri disciplinare, orice considerație legată de un termen rezonabil trebuie înlăturată. În materie disciplinară, termenele referitoare la desfășurarea procedurii nu sunt peremptorii, însă cele care privesc declanșarea sa sunt peremptorii.

În ceea ce privește noțiunea de descoperire a faptelor care determină curgerea termenului de prescripție, Tribunalul arată că aceasta nu poate impune o cunoaștere precisă și circumstanțiată a tuturor faptelor care constituie o abatere disciplinară. În plus, această noțiune nu impune ca faptele să fie stabilite definitiv, întrucât descoperirea lor face trimitere la cunoașterea lor, iar nu la dovada acestora. Prin urmare, descoperirea faptelor se situează la momentul la care faptele cunoscute sunt suficiente pentru a permite o apreciere prima facie a existenței unei neîndepliniri a obligațiilor profesionale, care depinde la rândul său de obligațiile potențial încălcate și de cerințele inerente fiecăreia dintre ele. Tribunalul deduce din aceasta, în speță, că banca a încălcat normele privind prescripția pentru unele dintre încălcările reproșate reclamantului, fără însă ca aceasta să afecteze legalitatea deciziei de concediere.

În continuare, în ceea ce privește adagiul potrivit căruia penalul ține în loc procedura disciplinară, Tribunalul observă că, deși articolul 25 din anexa IX la Statutul funcționarilor Uniunii Europene îl califică drept principiu, acest adagiu nu se mai impune băncii de la eliminarea, începând de la 1 ianuarie 2009, a unei dispoziții analoge care figura în Condițiile de angajare a personalului băncii (denumite în continuare „Condițiile de angajare”).

Apoi, în ceea ce privește prezumția de nevinovăție, Tribunalul amintește, în primul rând, că aceasta din urmă nu se limitează la o garanție procedurală în materie penală, ci întinderea sa depășește această procedură, în al doilea rând, că o atingere adusă prezumției de nevinovăție poate emana de la orice autoritate publică și, în al treilea rând, că această atingere poate rezulta din declarații sau din decizii care reflectă sentimentul că persoana este vinovată, care incită publicul să creadă în vinovăția sa sau care anticipează aprecierea faptelor pe plan penal. Tribunalul subliniază în această privință importanța alegerii termenilor utilizați de autoritățile publice. În această privință, trebuie să se țină seama de sensul real al declarațiilor în discuție, iar nu de forma lor literală, precum și de împrejurările specifice în care acestea au fost formulate. În speță, Tribunalul precizează că banca s‑a limitat în decizia sa de concediere, în esență, la sancționarea unei neglijențe care i s‑a părut deosebit de gravă fiind vorba despre un agent al unei instituții financiare. Această decizie nu cuprinde astfel nicio constatare a vinovăției reclamantului în raport cu infracțiunea de înșelăciune care făcea obiectul procedurilor penale și se înscrie în cadrul autonomiei calificării juridice de către administrație a unei abateri disciplinare în raport cu sancțiunea penală privind aceleași fapte. Prin urmare, Tribunalul concluzionează că banca nu a încălcat dreptul lui DI la prezumția de nevinovăție prin adoptarea deciziei de concediere înainte de a lua cunoștință de rezultatul procedurii judiciare care îl privește.

În plus, Tribunalul statuează că refuzul redeschiderii procedurii nu a încălcat dreptul reclamantului la prezumția de nevinovăție în măsura în care nici motivele reținute în această privință nu cuprind nicio constatare a vinovăției penale în sarcina reclamantului.

Tribunalul amintește de asemenea că efectivitatea controlului jurisdicțional impune ca instanța Uniunii să exercite un control complet asupra materialității faptelor și asupra bunei aplicări a normelor de drept relevante. De asemenea, instanța Uniunii exercită și un control complet asupra calificării faptelor în raport cu noțiuni juridice obiective. Aceasta exercită în special un asemenea control asupra aspectului dacă un fapt intră sau nu sub incidența noțiunilor legale de circumstanțe agravante sau atenuante. În sfârșit, deși Condițiile de angajare nu prevăd un raport fix între sancțiunile disciplinare pe care le indică și diferitele tipuri de neîndepliniri ale obligațiilor săvârșite de funcționari și nu precizează în ce măsură existența unor circumstanțe agravante sau atenuante trebuie să intervină în alegerea sancțiunii, respectarea articolului 47 din cartă presupune ca o „pedeapsă” aplicată de o autoritate administrativă care nu îndeplinește ea însăși condițiile prevăzute la acest articol să fie supusă controlului ulterior al unui organ jurisdicțional care are competența de a aprecia pe deplin proporționalitatea dintre abatere și sancțiune. Instanța Uniunii verifică în special dacă ponderarea circumstanțelor agravante și atenuante de către autoritatea disciplinară a fost efectuată în mod proporțional. În această privință, Tribunalul amintește că o circumstanță agravantă nu este un element constitutiv al unei încălcări a cărei stabilire necesită dovada unor elemente materiale și, dacă este cazul, morale. Prin urmare, aceasta nu servește la caracterizarea încălcării ca atare, ci afectează nivelul pedepsei odată infracțiunea stabilită, pentru a ține seama de gravitatea faptelor în ansamblul lor și pentru a asigura, având în vedere toate acestea, efectul represiv și disuasiv al sancțiunii. Tribunalul precizează că pierderea legăturii de încredere nu este un element constitutiv al abaterii disciplinare care constă într‑o lipsă de loialitate, ci o circumstanță agravantă cauzată de nivelul deosebit de prejudiciabil și grav al acestei lipse, mai ales dacă funcționarul sau agentul a dat dovadă de o lipsă absolută de respect față de instituție.