Cauza T‑295/19
Oleksandr Viktorovych Klymenko
împotriva
Consiliului Uniunii Europene
Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 25 iunie 2020
„Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina – Înghețarea fondurilor – Lista persoanelor, a entităților și a organismelor cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice – Menținerea numelui reclamantului pe listă – Obligația Consiliului să verifice că decizia unei autorități a unui stat terț a fost luată cu respectarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă”
Uniunea Europeană – Controlul jurisdicțional al legalității actelor instituțiilor – Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina – Înghețarea fondurilor persoanelor implicate în deturnări de fonduri publice și ale persoanelor fizice sau juridice, ale entităților sau ale organismelor care le sunt asociate – Întinderea controlului
[art. 275 al doilea paragraf TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47 și 48; Decizia (PESC) 2019/354 a Consiliului; Regulamentul (UE) 2019/352 al Consiliului]
(a se vedea punctele 59, 60 și 85)
Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina – Decizie de înghețare a fondurilor – Adoptare sau menținere pe baza unei proceduri judiciare desfășurate de autoritățile unui stat terț în materie de deturnare de fonduri publice sau de abuz în serviciu săvârșit de titularul unei funcții publice – Admisibilitate – Condiție – Decizie națională adoptată cu respectarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă – Obligație de verificare ce revine Consiliului – Obligația de motivare – Conținut – Stat terț care a aderat la Convenția europeană a drepturilor omului – Lipsa incidenței
[Decizia 2014/119/PESC, astfel cum a fost modificată prin Decizia (PESC) 2019/354, anexa; Regulamentul nr. 208/2014 și Regulamentul 2019/352 ale Consiliului, anexa I]
(a se vedea punctele 62-65)
Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Domeniu de aplicare – Normă fundamentală de procedură, distinctă de temeinicia deciziei
(art. 296 TFUE)
(a se vedea punctul 69)
Politica externă și de securitate comună – Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina – Decizie de înghețare a fondurilor – Adoptare sau menținere pe baza unei proceduri judiciare desfășurate de autoritățile unui stat terț în materie de deturnare de fonduri publice sau de abuz în serviciu săvârșit de titularul unei funcții publice – Condiții – Decizie națională adoptată cu respectarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă – Obligația autorității competente a Uniunii de a stabili, în caz de contestare, temeinicia motivelor reținute împotriva persoanelor sau a entităților vizate – Obligația de verificare a respectării drepturilor menționate ce revine Consiliului – Încălcare
[Decizia 2014/119/PESC, astfel cum a fost modificată prin Decizia (PESC) 2019/354, anexa; Regulamentul nr. 208/2014 și Regulamentul 2019/352 ale Consiliului, anexa I]
(a se vedea punctele 71, 73-80, 82, 83, 85, 86, 91, 92, 94 și 103)
Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la protecție jurisdicțională efectivă – Respectarea unui termen rezonabil – Măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina – Procedură judiciară într‑o țară terță care servește drept temei pentru decizia de adoptare a măsurilor restrictive – Obligația de verificare a Consiliului – Domeniu de aplicare
(Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 47)
(a se vedea punctele 96-100)
Rezumat
În Hotărârea Klymenko/Consiliul (T‑295/19), pronunțată la 25 iunie 2020, Tribunalul a anulat mai multe acte ale Consiliului ( 1 ) privind măsuri restrictive adoptate având în vedere situația din Ucraina, prin care s‑a prelungit durata listei persoanelor, entităților și organismelor vizate de aceste măsuri restrictive, în măsura în care numele reclamantului, fost ministru al veniturilor și încasărilor din Ucraina, a fost menținut pe lista menționată.
Această hotărâre se înscrie în cadrul contenciosului legat de măsurile restrictive adoptate împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Ucraina, ca urmare a reprimării manifestațiilor din Kiev în luna februarie a anului 2014. Includerea reclamantului în lista în litigiu a fost decisă pentru motivul că reclamantul făcea obiectul unor cercetări penale în Ucraina pentru infracțiuni legate de deturnarea de fonduri publice și de transferul lor ilegal în afara Ucrainei, apoi a fost prelungită pentru motivul că acesta din urmă făcea obiectul unor proceduri penale desfășurate de autoritățile țării respective pentru deturnare de fonduri sau de active publice și pentru abuz în serviciu săvârșit de titularul unei funcții publice. Prin actele atacate, Consiliul prelungise includerea numelui reclamantului în lista în litigiu, menținând aceleași motive împotriva sa. De asemenea, el arătase, astfel cum atesta o decizie a judecătorului de instrucție însărcinat cu soluționarea procedurii penale în discuție, că dreptul la apărare al reclamantului și dreptul său la protecție jurisdicțională efectivă fuseseră respectate în cursul procedurii penale menționate.
În susținerea acțiunii formulate, reclamantul reproșa în special Consiliului că nu a verificat respectarea de către autoritățile ucrainene a dreptului său la apărare și a dreptului său la protecție jurisdicțională efectivă și că a săvârșit astfel o eroare de apreciere prin adoptarea actelor atacate.
Tribunalul a amintit mai întâi că instanțele Uniunii Europene trebuie să controleze legalitatea tuturor actelor Uniunii din perspectiva drepturilor fundamentale. În această privință, chiar dacă Consiliul poate întemeia adoptarea sau menținerea măsurilor restrictive pe o decizie a unui stat terț, el trebuie să verifice că o asemenea decizie a fost luată cu respectarea, printre altele, a dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă în statul menționat. Pe de altă parte, Tribunalul a precizat că, deși împrejurarea că statul terț se numără printre statele care au aderat la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „CEDO”) implică un control din partea Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Curtea EDO”) cu privire la drepturile fundamentale garantate de CEDO, o asemenea împrejurare nu poate totuși să facă superfluă cerința de verificare amintită mai sus.
În speță, deși Consiliul a indicat, în temeiul obligației sale de motivare, motivele pentru care a considerat că decizia autorităților ucrainene de a iniția și de a desfășura o procedură penală pentru deturnare de fonduri publice a fost adoptată cu respectarea drepturilor menționate, Tribunalul a amintit că aceasta se distinge de examinarea temeiniciei motivării respective, care ține de legalitatea pe fond a actelor atacate și al cărei control este asigurat de Tribunal.
Tribunalul a constatat mai întâi în această privință că nu reieșea nici din decizia judecătorului de instrucție din 5 octombrie 2018 că drepturile reclamantului au fost garantate, nici din înscrisurile din dosar că Consiliul a examinat informațiile comunicate de reclamant.
În continuare, Tribunalul a precizat că, chiar dacă Consiliul pretinde că a fost exercitat în Ucraina un control judiciar în timpul desfășurării procedurilor penale și că mai multe decizii judiciare adoptate în acest context demonstrează că el a putut să verifice respectarea drepturilor în discuție, asemenea decizii nu sunt susceptibile, în sine, să dovedească faptul că decizia autorităților ucrainene de a desfășura procedurile penale pe care se întemeiază menținerea măsurilor restrictive a fost adoptată cu respectarea dreptului la apărare și a dreptului la protecție jurisdicțională efectivă. Astfel, toate deciziile judiciare menționate de Consiliu, care se înscriu în cadrul procedurilor penale care au justificat includerea și menținerea numelor reclamanților pe listă, prezintă doar un caracter incident în raport cu acestea, întrucât au o natură fie conservatoare, fie procedurală.
În sfârșit, Tribunalul a subliniat că Consiliul nu explică în ce mod existența acestor decizii permite să se considere că a fost garantată protecția drepturilor în discuție, în condițiile în care procedura penală ucraineană, care constituia temeiul măsurilor restrictive în cauză în anul 2014, se afla încă în stadiul cercetării penale. În această privință, Tribunalul a făcut referire la CEDO și la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, din care rezultă că principiul dreptului la protecție jurisdicțională efectivă include, printre altele, dreptul de a fi judecat într‑un termen rezonabil. Tribunalul a subliniat că Curtea EDO a arătat deja că încălcarea acestui principiu poate fi constatată printre altele atunci când etapa de cercetare a unei proceduri penale se caracterizează printr‑un anumit număr de etape de inactivitate imputabile autorităților competente pentru cercetarea menționată. Cu privire la acest aspect, Tribunalul amintit că, atunci când o persoană face obiectul unor măsuri restrictive de mai mulți ani, iar aceasta din cauza existenței aceleiași proceduri penale desfășurate în statul terț în cauză, Consiliul are obligația să aprofundeze problema posibilei încălcări a drepturilor fundamentale ale acestei persoane de către autorități. Prin urmare, Consiliul ar fi trebuit cel puțin să precizeze motivele pentru care putea să considere că drepturile menționate fuseseră respectate în ceea ce privește aspectul dacă cauza reclamantului a fost judecată într‑un termen rezonabil.
În consecință, Tribunalul a concluzionat că nu s‑a demonstrat că Consiliul s‑a asigurat că dreptul la apărare și dreptul la protecție jurisdicțională efectivă ale reclamantului au fost respectate de administrația judiciară ucraineană în cadrul procedurilor penale pe care s‑a bazat. El a dedus de aici că Consiliul a săvârșit o eroare de apreciere prin faptul că a menținut numele reclamantului pe lista în litigiu.
( 1 ) În speță se solicita anularea Deciziei (PESC) 2019/354 a Consiliului din 4 martie 2019 de modificare a Deciziei 2014/119/PESC (JO 2019, L 64, p. 7) și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/352 al Consiliului din 4 martie 2019 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 208/2014 (JO 2019, L 64, p. 1).