–

pentru Pia Opera Croce Verde Padova, de A. Veronese și de R. Colagrande, avvocati;

–

pentru guvernul român, de C.‑R. Canțăr și de S.‑A. Purza, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de G. Gattinara, de P. Ondrůšek și de L. Haasbeek, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 10 litera (h) din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO 2014, L 94, p. 65) coroborat cu considerentul (28) al acestei directive, precum și a articolului 12 alineatul (4) din directiva menționată.

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Azienda ULSS n. 6 Euganea (Agenția unitate locală socio‑sanitară nr. 6 Euganea, Italia) (denumită în continuare „AULSS n. 6”), pe de o parte, și Pia Opera Croce Verde Padova (Opera caritabilă Crucea Verde din Padova, Italia) (denumită în continuare „Croce Verde”), pe de altă parte, în legătură cu atribuirea serviciului de transport sanitar cu ambulanța al pacienților cu hemodializă de către AULSS n. 6 și Azienda Ospedaliera di Padova (Centrul spitalicesc din Padova, Italia).

3

Considerentele (2), (5), (28), (31) și (33) ale Directivei 2014/24 enunță:

[…]

[…]

[…]

[…]

4

Articolul 2 alineatul (1) punctul 4 din această directivă definește „organismul de drept public” astfel:

„organismele care au toate caracteristicile următoare:

5

Capitolul I din directiva menționată, intitulat „Domeniul de aplicare și definiții”, conține o secțiune 3 consacrată „[e]xcluderi[lor]”, care cuprinde articolele 7-12 din aceeași directivă.

6

Articolul 10 din Directiva 2014/24, intitulat „Excluderi specifice pentru contractele de servicii”, prevede:

„Prezenta directivă nu se aplică contractelor de achiziții publice de servicii care au ca obiect:

[…]

[…]”

7

Articolul 12 din această directivă, intitulat „Contracte de achiziții publice încheiate între entități din sectorul public”, prevede:

„(1)   Un contract de achiziții publice atribuit de o autoritate contractantă unei persoane juridice de drept privat sau public nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

[…]

(4)   Un contract încheiat exclusiv între două sau mai multe autorități contractante nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

[…]”

8

Regimul moderat menționat în considerentul (28) al directivei respective este definit la articolele 74-77 din această directivă.

9

Articolul 15, consacrat „[a]cordurilor dintre administrațiile publice”, din legge n. 241 – Nuove norme in materia di procedimento amministrativo e di diritto di accesso ai documenti amministrativi (Legea nr. 241 privind noile norme privind procedura administrativă și dreptul de acces la documentele administrative) din 7 august 1990 (GURI nr. 192 din 18 august 1990), în versiunea aplicabilă faptelor din cauza principală (denumită în continuare „Legea nr. 241/1990”), prevede la alineatul 1:

„În afara cazurilor prevăzute la articolul 14, administrațiile publice pot încheia întotdeauna acorduri cu privire la o cooperare în cadrul unor activități de interes comun.”

10

Articolul 5, intitulat „Principii comune în materie de excludere pentru concesiunile, contractele de achiziții publice și acordurile dintre organismele publice și autoritățile contractante în cadrul sectorului public”, din decreto legislativo n. 50 – Codice dei contratti pubblici (Decretul legislativ nr. 50 privind Codul contractelor publice) din 18 aprilie 2016 (supliment ordinar la GURI nr. 91 din 19 aprilie 2016, denumit în continuare „Codul contractelor publice”) prevede la alineatul 6:

„Un acord încheiat exclusiv între două sau mai multe autorități contractante nu intră în domeniul de aplicare al prezentului cod în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

11

Articolul 17 din acest cod, care se intitulează „Excluderi specifice pentru contractele de achiziții și concesiunea de servicii”, prevede la alineatul 1:

„Dispozițiile prezentului cod nu se aplică contractelor de achiziții publice și concesiunilor de servicii care au ca obiect:

[…]

[…]”

12

Decreto legislativo n. 117 – Codice del Terzo settore (Decretul legislativ nr. 117 privind Codul sectorului terțiar) din 3 iulie 2017 (supliment ordinar la GURI nr. 179 din 2 august 2017) prevede la alineatul 1 al articolului 57, intitulat „Serviciul de transport sanitar de extremă urgență și de urgență”:

„Serviciile de transport de extremă urgență și de urgență cu ambulanța pot fi atribuite cu prioritate, prin convenție, unor organizații de voluntariat înscrise de cel puțin șase luni în registrul național unic al sectorului terțiar, care face parte dintr‑o rețea asociativă prevăzută la articolul 41 alineatul 2, și agreate în conformitate cu reglementarea regională aplicabilă, dacă este cazul, atunci când, având în vedere natura specifică a serviciilor, atribuirea directă garantează executarea serviciilor de interes general în cadrul unui sistem care contribuie efectiv la un obiectiv social și care urmărește obiective de solidaritate, în condiții de eficacitate economică și de adecvare, precum și cu respectarea principiilor transparenței și nediscriminării.”

13

Legge regionale n. 26 – Disciplina del sistema regionale di trasporto sanitario di soccorso ed emergenza (Legea regională nr. 26 privind reglementarea sistemului regional de transport sanitar de salvare și de intervenție de urgență) din 27 iulie 2012 (Bollettino Ufficiale della Regione del Veneto nr. 61 din 3 august 2012, denumită în continuare „Legea regională nr. 26/2012”) instituie „sistemul regional de transport de salvare și de urgență cu ambulanța”.

14

Articolul 1 din această lege, intitulat „Obiectul și finalitățile”, prevede:

„1.   Regiunea Veneto [(Italia)] reglementează sistemul regional de transport de salvare și de urgență cu ambulanța acordând instituțiilor sanitare și asociațiilor autorizate și acreditate posibilitatea de a participa la executarea activităților de transport de salvare și de urgență cu caracter intrinsec medical, ținând seama de repartizarea lor geografică, de înrădăcinarea acestora în structurile sociale și medicale din Veneto, precum și de valorile de eficiență și de calitate a serviciului prestat, în interesul general și cu respectarea principiilor universalității, solidarității, economiei și adecvării.”

15

Articolul 2 din legea menționată, intitulat „Definiții”, prevede la alineatul 1:

„În sensul prezentei legi, este definită drept [«]transport de salvare și de urgență cu ambulanța[»] activitatea efectuată prin intermediul vehiculelor de salvare de către personal, medical sau diferit de acesta, însărcinat cu respectivul serviciu, în exercitarea următoarelor atribuții:

16

Potrivit articolului 4 din Legea regională nr. 26/2012, care privește „[l]ista regională”:

„1.   În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, consiliul regional aprobă o listă regională în care, într‑o primă etapă, sunt înscrise instituțiile sanitare și asociațiile deja autorizate care efectuează activitatea de transport de salvare și de urgență cu ambulanța pe teritoriul regional de cel puțin cinci ani, în numele [unità locali socio‑sanitarie (unități[lor] locale socio‑sanitare) (ULSS)] competente în teritoriu, pe baza contractelor și/sau a convențiilor specifice încheiate în acest scop și care îndeplinesc condițiile de autorizare prevăzute de [legge regionale n. 22 – Autorizzazione e accreditamento delle strutture sanitarie, socio‑sanitarie e sociali (Legea regională nr. 22 de autorizare și acreditare a unor instalații sanitare, socio‑sanitare și sociale) din 16 august 2002 (Bollettino Ufficiale della Regione del Veneto n. 82)], cu modificările ulterioare, cu respectarea reglementării europene în materia libertății de stabilire și a liberei circulații a serviciilor.

2.   Pe lângă persoanele menționate la alineatul 1, sunt înscrise pe lista regională prevăzută la același alineat comitetele Crucii Roșii Italiene (CRI), în urma unui acord specific încheiat cu comitetul regional Veneto al aceleiași organizații, precum și Istituti Pubblici di Assistenza e Beneficienza (institutele publice de asistență și de binefacere) (IPAB), care efectuează activități de transport de salvare și de urgență cu ambulanța, în urma unui acord sau a unei declarații care ține loc de acord referitoare la îndeplinirea condițiilor de autorizare prevăzute de Legea regională [nr. 22], cu modificările ulterioare, precum și a condițiilor indicate de consiliul regional, în temeiul articolului 3 alineatul 2, cu respectarea reglementării europene în materia libertății de stabilire și a liberei circulații a serviciilor.

3.   Lista regională menționată la alineatul 1 este actualizată în fiecare an, împreună cu unitățile medicale noi și asociațiile care îndeplinesc condițiile de autorizare și de acreditare prevăzute de Legea regională [nr. 22], cu modificările succesive.

4.   Persoanele înscrise pe lista regională sunt supuse unor verificări periodice prin care se urmărește stabilirea faptului că aceste condiții sunt îndeplinite în continuare.”

17

Articolul 5 din legea menționată, referitor la „[o]rganizarea activității de transport de salvare și de urgență cu ambulanța”, prevede:

„1.   Activitatea de transport de salvare și de urgență cu ambulanța este efectuată de [ULSS], precum și de persoanele înscrise pe lista regională prevăzută la articolul 4.

2.   Raporturile cu [ULSS], precum și modalitățile potrivit cărora persoanele înscrise pe lista regională menționată la articolul 4 participă la activitatea de salvare și de urgență sunt reglementate de convenții specifice încheiate pe baza unui model tip aprobat de consiliul regional și publicate în conformitate cu dispozițiile reglementării naționale și europene în vigoare în materie de achiziții publice.

3.   Convențiile menționate la alineatul 2 prevăd un sistem de buget definit conform unor criterii întemeiate pe aplicarea unor costuri standard stabilite de consiliul regional și actualizat o dată la trei ani.

[…]

5.   Dacă activitatea de transport de ambulanță și de urgență cu ambulanța nu poate fi asigurată de persoanele înscrise pe lista regională prevăzută la articolul 4, [ULSS] pot să o încredințeze unor persoane determinate, cu titlu oneros, prin intermediul unor proceduri de atribuire a contractelor de achiziții publice, cu respectarea dispozițiilor reglementării naționale și europene în vigoare în materie de achiziții publice, care îndeplinesc cerințele ce permit garantarea unor niveluri adecvate de calitate și valorificarea funcției sociale a serviciului.”

18

În anul 2017, AULSS n. 6 a lansat o cerere de ofertă în vederea atribuirii, potrivit criteriului ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, a contractului privind serviciul de transport sanitar cu ambulanța al pacienților cu hemodializă, pentru o durată de cinci ani, cu posibilitatea prelungirii cu un an (denumită în continuare „cererea de ofertă în litigiu”). Valoarea anuală a acestui contract era estimată la 5043560 de euro, care corespundea, pentru perioada de cinci ani, sumei de 25217800 de euro.

19

Croce Verde a contestat la Tribunale amministrativo regionale del Veneto (Tribunalul Administrativ Regional din Veneto, Italia) decizia AULSS n. 6 de a opta mai curând pentru atribuirea unui contract de achiziții publice decât pentru un parteneriat între entități din sectorul public. Astfel, atunci când condițiile necesare pentru a încheia un astfel de parteneriat sunt îndeplinite, Legea regională nr. 26/2012 ar impune încheierea unei convenții reglementate de articolul 12 alineatul (4) din Directiva 2014/24 și de articolul 5 alineatul 6 din Codul contractelor publice, cu organismul public autorizat, fără a fi necesar să se aibă în vedere atribuirea unui contract de achiziții publice sau a unui contract de achiziții publice supus regimului simplificat, astfel cum este prevăzut la articolul 10 litera (h) din această directivă și la articolul 17 alineatul 1 litera h) din codul menționat.

20

În această privință, Croce Verde arată că nu este o simplă asociație de drept privat care face de voluntariat, ci o instituție publică neeconomică, mai precis, un IPAB. Cu acest titlu, ea ar participa de mai bine de un secol la asistența sanitară a locuitorilor de pe teritoriul Padovei (Italia), asigurând în principal transportul, fără scop lucrativ, al răniților și al bolnavilor. Acesteia i s‑ar fi atribuit de altfel serviciul de urgență și de extremă urgență medicală al AULSS nr.o6 printr‑o convenție încheiată la 22 decembrie 2017, în temeiul Legii regionale nr. 26/2012. Pe de altă parte, în urma unei cereri de ofertă lansate în anul 2010, care fusese prelungită de două ori și care a expirat la 31 martie 2018, serviciul de transport obișnuit i‑ar fi fost de asemenea atribuit.

21

Tribunale amministrativo regionale del Veneto (Tribunalul Administrativ Regional din Veneto) a considerat însă că articolele 10 și 74 din Directiva 2014/24, precum și articolul 17 alineatul 1 litera h) din Codul contractelor de achiziții publice prevedeau atribuirea contractului de transport cu ambulanța cu caracter neurgent prin intermediul unei cereri de ofertă.

22

Întrucât această instanță a admis totuși motivul întemeiat pe lipsa abilitării AULSS n. 6 de a organiza cererea de ofertă în litigiu, aceasta din urmă a declarat apel cu privire la acest aspect împotriva hotărârii pronunțate de Tribunale amministrativo regionale del Veneto (Tribunalul Administrativ Regional din Veneto) la instanța de trimitere, și anume Consiglio di Stato (Consiliul de Stat, Italia).

23

Instanța de trimitere a respins apelul principal, dar trebuie încă să se pronunțe cu privire la apelul incident în cadrul căruia Croce Verde reiterează argumentația pe care o invocase în primă instanță.

24

Instanța de trimitere apreciază că trebuie să se distingă, pe de o parte, serviciul de salvare sanitară de extremă urgență și, pe de altă parte, serviciul de transport cu ambulanța. Articolul 10 din Directiva 2014/24 coroborat cu considerentul (28) al acesteia din urmă, precum și articolul 17 alineatul 1 litera h) din Codul contractelor de achiziții publice ar exclude din normele de atribuire a contractelor de achiziții publice serviciul de salvare sanitară de extremă urgență care constă, pentru organizații fără scop lucrativ, în transportul cu ambulanța și în a da primul ajutor unui pacient aflat într‑o situație de extremă urgență. În schimb, serviciul de transport cu ambulanța care nu are caracter de urgență ar fi, în ceea ce îl privește, supus „regimului simplificat” prevăzut la articolele 74-77 din Directiva 2014/24, întrucât, precum în cauza principală, valoarea sa este cel puțin egală cu pragul de 750000 de euro prevăzut de Directiva 2014/24.

25

În aceste condiții, articolul 5 din Legea regională nr. 26/2012 ar prevedea că, atunci când nu este efectuat în mod direct de ULSS, transportul „de salvare și de urgență” cu ambulanța trebuie să fie efectuat de persoane înscrise pe lista regională prevăzută la articolul 4 din legea menționată și că relațiile cu aceste ULSS, precum și modalitățile de executare a serviciului menționat sunt reglementate prin convenții ad‑hoc. În plus, contractul privind activitatea de transport sanitar de salvare și de urgență cu ambulanța nu ar putea fi atribuit în urma unei licitații publice decât atunci când această activitate nu poate fi asigurată de persoanele înscrise pe respectiva listă regională.

26

De altfel, în temeiul articolului 2 din Legea regională nr. 26/2012, regimul de atribuire a contractului privind serviciul de „transport de salvare și de urgență” ar avea ca domeniu de aplicare activitatea exercitată cu vehicule de salvare prin intermediul, printre altele, al personalului de sănătate, care constă în special în „servicii de transport prevăzute în cadrul nivelurilor esențiale de preluare (LEA), efectuate prin intermediul unor vehicule de ambulanță”, și în „servicii de transport în cadrul cărora patologia pacientului impune exclusiv utilizarea unui vehicul de salvare și, pe durata călătoriei, necesită asistența unui personal sanitar sau a unui personal format în acest scop, precum și garantarea continuității asistenței medicale”. Potrivit instanței de trimitere, activitățile acoperite de regimul menționat ar fi, prin urmare, în special în ultimul caz, activități care par să țină nu de transportul de urgență, ci de transportul obișnuit de pacienți.

27

În consecință, instanța de trimitere consideră că serviciul în discuție în litigiul principal poate fi calificat drept „serviciu de transport obișnuit” sau drept „serviciu de transport sanitar de salvare”, iar nu drept „serviciu de transport sanitar de extremă urgență”. În consecință, conform articolului 5 din Legea regională nr. 26/2012, instanța de trimitere consideră că autoritatea contractantă nu ar putea recurge la o cerere de ofertă decât în cazul în care nu se poate efectua o atribuire directă a contractului prin intermediul unei convenții.

28

Instanța de trimitere are însă îndoieli cu privire la compatibilitatea cu dreptul Uniunii a articolului 5 din Legea regională nr. 26/2012 atunci când această dispoziție este aplicată pentru alte servicii decât serviciile de transport sanitar de salvare și de urgență. Această îndoială ar privi de altfel și ipoteza în care atribuirea directă a contractului ar constitui punerea în aplicare a unui parteneriat între autoritățile contractante.

29

Instanța de trimitere arată că, în temeiul articolului 15 din Legea nr. 241/1990, organismele publice pot utiliza întotdeauna instrumentul convenției pentru a încheia între ele acorduri care urmăresc să delimiteze desfășurarea în cooperare a activității de interes comun. Cu toate acestea, o astfel de colaborare între organismele publice nu poate repune în discuție obiectivul principal al normelor Uniunii aplicabile în materia contractelor de achiziții publice, și anume libera circulație a serviciilor și deschiderea spre o concurență nedenaturată în toate statele membre.

30

Articolul 5 alineatul 6 din Codul contractelor de achiziții publice ar confirma excluderea de la aplicarea normelor de atribuire a contractelor de achiziții publice atunci când sunt întrunite condițiile pe care le prevede. Or, aceasta ar fi situația în speță. Astfel, AULSS n. 6 și Croce Verde ar avea ca obiective comune să solicite participarea persoanelor înscrise pe lista regională prevăzută la articolul 4 din Legea regională nr. 26/2012 și să încurajeze voluntariatul. În plus, Croce Verde ar fi înscrisă pe lista regională menționată în calitatea sa de IPAB. În sfârșit, aceasta ar exercita o parte minimă din activitatea sa pe piața serviciului de transport sanitar de salvare și de urgență.

31

Instanța de trimitere arată însă că articolul 15 din Legea nr. 241/1990 și articolul 5 alineatul 6 din Codul contractelor de achiziții publice se limitează la a prezenta parteneriatul dintre entitățile care aparțin sectorului public ca alternativă la atribuirea unui contract de achiziții publice și că acestea nu pot să o impună ca modalitate prioritară. Acordul dintre administrațiile contractante ar fi, prin urmare, o opțiune deschisă autorităților contractante și ar impune formarea unei înțelegeri bilaterale între părțile contractante. Ar rezulta că o autoritate contractantă ar putea numai să își exprime voința de a încheia un astfel de parteneriat, fără a putea constrânge o altă autoritate contractantă să opteze pentru această opțiune. Instanța de trimitere arată în această privință că, în speță, AULSS n. 6 nu a intenționat să se prevaleze de această posibilitate întrucât a decis să lanseze cererea de ofertă în litigiu.

32

Pe de altă parte, instanța de trimitere consideră că articolul 5 din Legea regională nr. 26/2012 nu poate obliga autoritatea contractantă să își motiveze alegerea de a atribui contractul privind serviciul în discuție în litigiul principal prin intermediul unei cereri de ofertă. Astfel, o asemenea cerință de motivare nu s‑ar justifica decât în ipoteza în care autoritatea contractantă ar intenționa să recurgă la o atribuire directă, la finalul unor negocieri bilaterale, întrucât un astfel de demers nu ar permite să se dispună de elemente de comparație destinate să identifice oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic.

33

În schimb, procedura de cerere de ofertă ar garanta respectarea principiilor dreptului Uniunii, cum sunt principiile imparțialității, publicității, transparenței, participării și egalității de tratament, prin compararea mai multor oferte în lumina criteriului ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic.

34

Astfel, întrucât dreptul Uniunii nu califică interesele generale diferite și concomitente, precum punerea în valoare a voluntariatului, recurgerea la atribuirea directă a contractului prin intermediul unei convenții nu se poate justifica. Acesta ar fi cazul în speță, din moment ce Croce Verde susține că este singura persoană autorizată în regiunea Veneto care are calitatea de instituție publică, ceea ce ar exclude orice concurență și comparație între potențialii operatori interesați de prestarea serviciului în discuție în litigiul principal. În schimb, la fel ca alte organizații de voluntariat înscrise pe lista regională prevăzută la articolul 4 din Legea regională nr. 26/2012, Croce Verde ar avea pe deplin dreptul, în calitate de operator economic, de a participa la cererea de ofertă în litigiu și ar putea astfel invoca în acest cadru caracterul avantajos al ofertei sale.

35

În acest context, Consiglio di Stato (Consiliul de Stat) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

36

În temeiul articolului 99 din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când răspunsul la o întrebare formulată cu titlu preliminar poate fi în mod clar dedus din jurisprudență sau atunci când răspunsul la o astfel de întrebare nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile, Curtea, la propunerea judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general, poate oricând să decidă să se pronunțe prin ordonanță motivată.

37

Se impune aplicarea acestei dispoziții în cadrul prezentei cauze.

38

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 10 litera (h) și articolul 12 alineatul (4) din Directiva 2014/24 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări regionale care condiționează atribuirea unui contract de achiziții publice de împrejurarea că un parteneriat între entități din sectorul public nu permite asigurarea serviciului de transport sanitar obișnuit.

39

Astfel cum a arătat Curtea în Hotărârea din 3 octombrie 2019, Irgita (C‑285/18, denumită în continuare „Hotărârea Irgita, EU:C:2019:829, punctul 41), Directiva 2014/24 are ca obiect, după cum se arată în considerentul (1) al acesteia, coordonarea procedurilor naționale de atribuire a contractelor care depășesc un anumit cuantum.

40

Din cuprinsul punctului 43 din Hotărârea Irgita rezultă că articolul 12 alineatul (1) din această directivă, referitor la operațiunile interne, denumite și „contracte in house”, care se limitează, așadar, la a preciza condițiile pe care o autoritate contractantă trebuie să le respecte atunci când dorește să încheie o operațiune internă, are ca efect numai abilitarea statelor membre să excludă o astfel de operațiune din domeniul de aplicare al Directivei 2014/24.

41

În consecință, această dispoziție nu poate priva statele membre de libertatea de a privilegia un mod de prestare a serviciilor, de executare a unor lucrări sau de aprovizionare cu bunuri în detrimentul celorlalte. Astfel, această libertate implică o alegere care se efectuează într‑un stadiu anterior celui al atribuirii unui contract și care, prin urmare, nu poate intra în domeniul de aplicare al Directivei 2014/24 (Hotărârea Irgita, punctul 44).

42

Libertatea statelor membre în ceea ce privește alegerea modului de prestare a serviciilor prin care autoritățile contractante vor putea să își satisfacă propriile necesități decurge deopotrivă din considerentul (5) al Directivei 2014/24, în care se arată că „prezenta directivă nu obligă sub nicio formă statele membre să contracteze sau să externalizeze furnizarea de servicii pe care doresc să le pună la dispoziție ele însele sau să le organizeze prin alte mijloace decât prin contracte de achiziții publice în sensul prezentei directive”, consacrând astfel jurisprudența Curții anterioară respectivei directive (Hotărârea Irgita, punctul 45).

43

Astfel, după cum Directiva 2014/24 nu obligă statele membre să recurgă la o procedură de atribuire a unui contract de achiziții publice, aceasta nu le poate constrânge nici să recurgă la o operațiune internă atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 12 alineatul (1) (Hotărârea Irgita, punctul 46).

44

De altfel, după cum a arătat Curtea la punctul 47 din Hotărârea Irgita, libertatea lăsată astfel statelor membre este mai clar evidențiată la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO 2014, L 94, p. 1), potrivit căruia:

„Prezenta directivă recunoaște principiul libertății administrative a autorităților naționale, regionale și locale în conformitate cu dreptul intern și cu dreptul Uniunii. Autoritățile respective au libertatea de a decide cel mai bun mod de a administra executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor, pentru a asigura un nivel ridicat al calității, siguranței și accesibilității, egalitatea de tratament și promovarea accesului universal la serviciile publice și a drepturilor utilizatorilor cu privire la acestea.

Autoritățile respective pot alege să își îndeplinească sarcinile de interes public cu propriile resurse sau în cooperare cu alte autorități sau să le atribuie operatorilor economici.”

45

Libertatea de care dispun statele membre cu privire la alegerea modului de gestionare pe care îl consideră cel mai adecvat pentru executarea lucrărilor sau pentru prestarea de servicii nu poate fi însă nelimitată. Dimpotrivă, aceasta trebuie exercitată cu respectarea normelor fundamentale ale Tratatului FUE, mai exact libera circulație a mărfurilor, libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii, precum și principiile care derivă din acestea, cum ar fi egalitatea de tratament, nediscriminarea, recunoașterea reciprocă, proporționalitatea și transparența (Hotărârea Irgita, punctul 48).

46

În consecință, Curtea a arătat la punctul 50 din Hotărârea Irgita că articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2014/24 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei norme naționale prin care un stat membru impune, pentru încheierea unei operațiuni interne, printre altele, condiția ca atribuirea unui contract de achiziții publice să nu permită garantarea calității serviciilor, accesibilitatea sau continuitatea acestora, atât timp cât alegerea exprimată în favoarea unei anume modalități de prestare a serviciilor, efectuată într‑un stadiu anterior celui al atribuirii contractului de achiziții publice, respectă principiile egalității de tratament, nediscriminării, recunoașterii reciproce, proporționalității și transparenței.

47

Din considerațiile care precedă rezultă că, în primul rând, libertatea statelor membre în ceea ce privește alegerea modului de prestare a serviciilor prin care autoritățile contractante își vor satisface propriile necesități le permite, mutatis mutandis, să condiționeze atribuirea unui contract de achiziții publice de imposibilitatea de a încheia un parteneriat între autoritățile contractante, în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 12 alineatul (4) din Directiva 2014/24.

48

Potrivit acestei dispoziții, un parteneriat între autoritățile contractante nu poate fi încheiat decât dacă piața stabilește sau pune în aplicare o cooperare între autoritățile contractante participante cu scopul de a asigura că prestarea serviciilor publice pe care trebuie să o efectueze se realizează în vederea îndeplinirii obiectivelor comune, dacă punerea în aplicare a respectivei cooperări este reglementată exclusiv în baza considerațiilor și a cerințelor legate de interesul public și dacă autoritățile contractante participante desfășoară pe piața liberă sub 20 % din activitățile vizate de cooperare.

49

În această privință, este necesar să se arate, astfel cum a procedat Comisia în observațiile sale scrise, că, deși Croce Verde constituie un IPAB, nu este însă cert că aceasta constituie un „organism de drept public” în sensul articolului 2 alineatul (1) punctul 4 din Directiva 2014/24.

50

Revine de asemenea instanței de trimitere sarcina de a se asigura că articolul 5 alineatele 2 și 3 din Legea regională nr. 26/2012 este efectiv de natură să stabilească existența unei cooperări între autorități contractante, din moment ce, potrivit acestei dispoziții, raporturile dintre ULSS și persoanele înscrise pe lista regională prevăzută la articolul 4 din această lege și care participă la activitatea de salvare și de urgență sunt reglementate de convenții speciale încheiate pe baza unui model tip aprobat de consiliul regional.

51

În al doilea rând, libertatea statelor membre în ceea ce privește alegerea modului de prestare a serviciilor prin care autoritățile contractante își vor satisface propriile necesități le permite, în cadrul serviciilor de apărare civilă, de protecție civilă și de prevenire a riscurilor, să privilegieze încheierea cu organizații sau asociații fără scop lucrativ a unui contract supus regimului moderat, definit la articolele 74-77 din Directiva 2014/24, sub rezerva respectării condițiilor prevăzute la articolul 10 litera (h) din această directivă.

52

În această privință, trebuie amintit că articolul 10 litera (h) din directiva menționată trebuie interpretat în sensul că excepția de la aplicarea normelor privind atribuirea contractelor de achiziții publice pe care o prevede acoperă asistența medicală și îngrijirea pacienților în situație de urgență într‑un vehicul de salvare, acordate de un asistent medical de urgență/paramedic, care intră sub incidența codului CPV 75252000‑7 (servicii de salvare), precum și transportul calificat cu ambulanța, care intră sub incidența codului CPV 85143000‑3 (servicii de ambulanță), în măsura în care, în ceea ce privește transportul calificat cu ambulanța, acesta este asigurat efectiv de personal cu o formare adecvată pentru primul ajutor și privește un pacient în cazul căruia există un risc de degradare a stării sale de sănătate pe durata transportului (Hotărârea din 21 martie 2019, Falck Rettungsdienste și Falck, C‑465/17, EU:C:2019:234, punctul 51). Astfel, pentru a beneficia de această excludere trebuie, în plus, ca serviciul de ambulanță să fie furnizat de organizații sau de asociații nonprofit în sensul acestei dispoziții și să existe o situație de urgență (Ordonanța din 20 iunie 2019, Italy Emergenza și Associazione Volontaria di Pubblica AssistenzaCroce Verde, C‑424/18, EU:C:2019:528, punctul 28).

53

În sfârșit, în cele două ipoteze menționate la punctele 47 și 51 din prezenta ordonanță, revine statelor membre, în exercitarea libertății lor de alegere a modului de prestare a serviciilor prin care autoritățile contractante își vor satisface propriile necesități, sarcina de a asigura respectarea principiilor egalității de tratament, nediscriminării, recunoașterii reciproce, proporționalității și transparenței (Hotărârea Irgita, punctul 48).

54

Prin urmare, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 10 litera (h) și articolul 12 alineatul (4) din Directiva 2014/24 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări regionale care condiționează atribuirea unui contract de achiziții publice de împrejurarea că un parteneriat între entități din sectorul public nu permite asigurarea serviciului de transport sanitar obișnuit, atât timp cât alegerea exprimată în favoarea unei anume modalități de prestare de servicii, efectuată într‑un stadiu anterior celui al atribuirii contractului de achiziții publice, respectă principiile egalității de tratament, nediscriminării, recunoașterii reciproce, proporționalității și transparenței.

55

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 10 litera (h) și articolul 12 alineatul (4) din Directiva 2014/24 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări regionale care impune autorității contractante să își motiveze alegerea de a atribui contractul privind serviciul de transport sanitar obișnuit mai curând prin cerere de ofertă decât să îl atribuie direct prin intermediul unei convenții încheiate cu o altă autoritate contractantă.

56

Astfel cum reiese din răspunsul dat la prima întrebare, nici articolul 10 litera (h), nici articolul 12 alineatul (4) din această directivă nu se opun unei reglementări naționale care nu are în vedere atribuirea unui contract de achiziții publice decât cu titlu subsidiar și derogatoriu.

57

Prin urmare, dreptul Uniunii, în special articolul 10 litera (h) și articolul 12 alineatul (4) din Directiva 2014/24, nu se poate opune unei reglementări regionale care impune autorității contractante să demonstreze că nu sunt îndeplinite condițiile de aplicare a acestor dispoziții.

58

Trebuie să se răspundă, așadar, la a doua întrebare că articolul 10 litera (h) și articolul 12 alineatul (4) din Directiva 2014/24 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări regionale care impune autorității contractante să își motiveze alegerea de a atribui contractul privind serviciul de transport sanitar obișnuit mai curând prin cerere de ofertă decât să îl atribuie direct prin intermediul unei convenții încheiate cu o altă autoritate contractantă.

59

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a noua) declară: