—

anularea în parte a hotărârii atacate, în limitele precizate în prezentul recurs, și, în consecință, anularea deciziei atacate în ceea ce privește amenzile aplicate recurenților pentru încălcarea articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (1) și a principiilor proporționalității și adecvării;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv – Eroare de drept, lipsa sau insuficiența motivării în legătură cu criticile referitoare la așa-numita parental liability

Prin intermediul primului motiv, recurenții susțin că hotărârea atacată este afectată de o eroare de drept și de lipsa sau de insuficiența motivării, în măsura în care Tribunalul a admis răspunderea societății holding a grupului în timp ce societatea intermediară – prin intermediul căreia erau deținute societățile implicate în încălcare – a fost considerată ca nefiind răspunzătoare.

2.

Al doilea motiv – Eroare vădită de apreciere și eroare de drept în legătură cu pretinsa încălcare a articolului 23 din Regulamentul nr. 1/2003

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurentele susțin că Tribunalul a săvârșit o eroare vădită de drept întrucât a respins motivul referitor la aplicarea incorectă a limitei de 10 % prevăzute la articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003, în măsura în care Comisia a aplicat această limită la o cifră de afaceri diferită de cifra de afaceri consolidată calculată pe baza normelor de consolidare ale Uniunii. În plus, Tribunalul ar fi încălcat principiile proporționalității și adecvării, întrucât a reținut o diferență de tratament inacceptabilă, în scopul calculării cifrei de afaceri consolidate vizate la articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003, domeniilor de activitate care fac obiectul unei cesiuni cu titlu definitiv, pe de o parte, și a celor închiriate, pe de altă parte, pe motivul unei diferențe prezumate în termeni de rentabilitate economică și substanțială.