—

anularea Hotărârii Tribunalului în cauza T-508/15 (1) (denumită în continuare „hotărârea atacată”), în măsura în care Tribunalul a respins acțiunea în anulare împotriva Deciziei de punere în aplicare (UE) 2015/1119 din 22 iunie 2015;

—

anularea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2015/1119 (2) a Comisiei din 22 iunie 2015 sau trimiterea hotărârii atacate Tribunalului spre reexaminare;

—

obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a constatat, la punctul 83 din hotărârea atacată, că derogarea prevăzută la articolul 33n alineatul (1) din Regulamentul nr. 1257/1999 (3) făcea referire doar la vârsta persoanelor care cesionează exploatări agricole, deoarece această dispoziție este în mod evident legată și de cota de lapte, ca element de probă privind o activitate agricolă comercială.

2.

Tribunalul a denaturat deopotrivă faptele constatând, la punctele 74-79 din hotărârea atacată, că guvernul lituanian nu a demonstrat că deținerea unei cote de lapte presupunea exercitarea de către reclamant a unei activități agricole comerciale, ceea ce nu corespundea în esență cu documentele cauzei care i-au fost comunicate.