–

pentru Kilpailu- ja kuluttajavirasto, de J. Nyländen, J. Broms, K. Leivo și T. Mattila, în calitate de agenți;

–

pentru Eltel Group Oy și Eltel Networks Oy, de T. Saraste, M. Joutsimo, C. Wik și A. Paanajärvi, asianajajat;

–

pentru guvernul finlandez, de J. Heliskoski și A. Laine, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul german, de R. Kanitz și J. Möller, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de S. Fiorentino, avvocato dello Stato;

–

pentru guvernul leton, de V. Soņeca, L. Juškeviča și K. Pommere, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de E. Paasivirta, G. Meessen și L. Wildpanner, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 101 TFUE.

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unei proceduri inițiate de Kilpailu- ja kuluttajavirasto (Autoritatea pentru Concurență și Consumatori, Finlanda) în legătură cu legalitatea deciziei markkinaoikeus (Tribunalul pentru Litigii Economice, Finlanda) prin care a fost respinsă propunerea sa de obligare în solidar a Eltel Group Oy și Eltel Networks Oy (denumite în continuare, împreună, „Eltel”) la plata unei amenzi pentru încălcarea dreptului concurenței finlandez și al Uniunii pe care acestea ar fi săvârșit‑o.

3

În conformitate cu articolul 22 din kilpailunrajoituksista annettu laki 480/1992 (Legea 480/1992 privind combaterea practicilor anticoncurențiale), astfel cum a fost modificată prin Legea 318/2004 (denumită în continuare „Legea privind combaterea practicilor anticoncurențiale”), nu poate fi sancționată cu amendă, printre altele, o încălcare a articolului 4 din lege sau a articolului 101 TFUE în cazul în care nu a fost adresată o propunere în acest sens markkinaoikeus (Tribunalul pentru Litigii Economice) în termen de cinci ani de la data încetării restrângerii concurenței sau de la data la care Autoritatea pentru Concurență și Consumatori a luat cunoștință de această restrângere a concurenței.

4

La 16 aprilie 2007, Fingrid Oyj, întreprinderea proprietară și responsabilă de dezvoltarea rețelei de transport de energie electrică de înaltă tensiune și principalul client al lucrărilor de transport al acestui tip de energie în Finlanda, a publicat, în atenția operatorilor din sector, o cerere de ofertă, redactată în limba engleză, privind lucrările de construcție a unei linii de transport de energie electrică de înaltă tensiune (400 kV) între entitățile finlandeze Keminmaa și Petäjäskoski (denumită în continuare „linia de înaltă tensiune în cauză”). Această cerere de ofertă preciza că ofertele cu preț fix trebuiau să fie depuse cel târziu la 5 iunie 2007. Data finalizării lucrărilor era stabilită în cererea de ofertă la 12 noiembrie 2009.

5

La 4 iunie 2007, Eltel și‑a depus oferta și, ulterior, a câștigat contractul.

6

La 19 iunie 2007, Eltel și Fingrid au semnat contractul privind lucrările de construcție a liniei de înaltă tensiune în cauză. Acestea au fost finalizate la 12 noiembrie 2009. Fingrid a plătit Eltel ultima tranșă din prețul acestor lucrări la 7 ianuarie 2010.

7

La 31 ianuarie 2013, Empower Oy a adresat Autorității pentru Concurență și Consumatori o cerere de clemență care a determinat această autoritate să inițieze o investigație cu privire la o eventuală înțelegere între societatea menționată și Eltel.

8

La 31 octombrie 2014, autoritatea menționată a acceptat să acorde Empower clemența și să o exonereze de orice sancțiune.

9

Prin decizia din 31 octombrie 2014, aceeași autoritate a propus markkinaoikeus (Tribunalul pentru Litigii Economice) obligarea în solidar a Eltel Group și a Eltel Networks la plata unei amenzi de 35000000 de euro pentru încălcarea articolului 4 din Legea privind combaterea practicilor anticoncurențiale, precum și a articolului 101 TFUE, întrucât s‑a înțeles cu Empower cu privire la prețuri, la marje și la împărțirea piețelor de proiectare și de construcție a liniilor de transport de energie electrică în Finlanda.

10

În această decizie, Autoritatea pentru Concurență și Consumatori a considerat, în plus, că era vorba despre o încălcare unică și continuă care a fost pusă în aplicare cu ocazia unor întâlniri între reprezentanții Empower și ai Eltel, în cadrul cărora aceștia au tratat și, uneori, au stabilit împreună estimări prezentate sub formă de tabele cu privire la viitoarele contracte de achiziții privind linii de transport al energiei electrice, la prețurile acestora, la marjele realizabile, precum și la repartizarea anumitor contracte. Înțelegerea menționată ar fi început cel târziu în luna octombrie 2004 și ar fi continuat fără întrerupere cel puțin până în luna martie a anului 2011. Încălcarea privea întregul teritoriu finlandez și era de natură să afecteze comerțul dintre statele membre în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE.

11

Prin decizia din 30 martie 2016, markkinaoikeus (Tribunalul pentru Litigii Economice) a respins propunerea de amendă în temeiul articolului 22 din Legea privind combaterea practicilor anticoncurențiale, considerând că Eltel încetase să participe la restrângerea concurenței anterior datei de 31 octombrie 2009 și că, prin urmare, încălcarea referitoare la aceasta era prescrisă în momentul în care respectiva propunere îi fusese prezentată de Autoritatea pentru Concurență și Consumatori, și anume la 31 octombrie 2014. Potrivit acestei instanțe, înțelegerea a privit, desigur, lucrările de proiectare anterioare lucrărilor de construcție a liniei de înaltă tensiune în cauză, care erau prevăzute separat și s‑au încheiat în luna ianuarie 2007, însă nu s‑a extins la lucrările de construcție a acestei linii de înaltă tensiune.

12

Autoritatea pentru Concurență și Consumatori a sesizat instanța de trimitere, Korkein hallinto‑oikeus (Curtea Administrativă Supremă, Finlanda) cu un recurs împotriva deciziei markkinaoikeus (Tribunalul pentru Litigii Economice), solicitând anularea acesteia, precum și obligarea Eltel la plata amenzii propuse. Această autoritate arată că propunerea sa de amendă a ajuns la markkinaoikeus (Tribunalul pentru Litigii Economice) în termenul de cinci ani prevăzut la articolul 22 din Legea privind combaterea practicilor anticoncurențiale. Astfel, până la 7 ianuarie 2010, dată la care Fingrid a plătit Eltel ultima tranșă din prețul lucrărilor de construcție a liniei de înaltă tensiune în cauză, contractul dintre aceste societăți ar fi fost încă în vigoare, iar tarifarea nelegală care rezulta din înțelegere ar fi fost aplicată. Cu titlu subsidiar, autoritatea menționată susține că restrângerea concurenței a încetat cel mai devreme la 12 noiembrie 2009, data finalizării acestor lucrări. Potrivit Autorității pentru Concurență și Consumatori, un contract de achiziții publice de lucrări care a fost atribuit unui operator care a participat la o înțelegere produce efecte foarte concrete și de lungă durată pentru cocontractantul care este obligat să plătească un preț mai ridicat decât cel care ar fi prevalat în lipsa înțelegerii, având în vedere că plata acestui preț se întinde pe mai mulți ani, pe măsura evoluției proiectului. Astfel, la fiecare scadență anuală de plată a unei tranșe a lucrărilor care au făcut obiectul înțelegerii, efectele prejudiciabile ale contractului s‑ar repercuta direct asupra costurilor de activitate ale unui asemenea cocontractant pentru anul în cauză și, în consecință, asupra rezultatelor sale economice, precum și, în plus, asupra competitivității sale pe piața relevantă. În speță, dat fiind că Fingrid a plătit lucrările de construcție a liniei de înaltă tensiune în cauză la un preț mai ridicat decât cel care ar fi fost practicat în lipsa înțelegerii, acest cost suplimentar s‑ar fi repercutat și asupra prețului de transport al energiei electrice plătit de utilizatorii finali.

13

Eltel neagă, din motive legate de aprecierea probelor, existența oricărei înțelegeri între ea și Empower privind linia de înaltă tensiune în cauză. Pe de altă parte, ea susține că durata încălcării normelor de concurență ale Uniunii trebuie să fie stabilită ținând seama de perioada în care întreprinderile vinovate de încălcare au pus în aplicare comportamentul interzis. În cazul lucrărilor care au făcut obiectul unei cereri de ofertă, termenul de prescripție ar începe să curgă în ziua depunerii ofertei, în speță la 4 iunie 2007. În subsidiar, Eltel susține că, atunci când prețul mai poate fi negociat după depunerea ofertei, termenul de prescripție începe să curgă din ziua încheierii contractului definitiv, în speță 19 iunie 2007. După depunerea ofertei sau, cel târziu, după semnarea contractului, prețul oferit sau convenit nu ar avea niciun efect asupra pieței, chiar dacă realizarea proiectului în cauză sau plata tranșelor de preț aferente acestuia se întinde încă pe mai mulți ani. Nici ritmul de avansare a lucrărilor, nici calendarul plăților aferente acestora nu ar avea incidență asupra concurenței pe piața relevantă, întrucât acești factori nu ar mai modifica prețul convenit.

14

Instanța de trimitere consideră că Curtea nu s‑a pronunțat încă cu privire la problema stabilirii efectelor economice ale unei încălcări a articolului 101 TFUE și a duratei acesteia într‑o situație în care, în primul rând, o parte la o înțelegere a încheiat cu un terț un contract de lucrări la prețul convenit în contextul acestei înțelegeri, în al doilea rând, lucrările se finalizează la mai mulți ani după încheierea acestui contract și, în al treilea rând, plata prețului este eșalonată în tranșe, dintre care unele sunt achitate chiar după finalizarea lucrărilor.

15

Ar rezulta din Hotărârea din 15 iunie 1976, EMI Records (51/75, EU:C:1976:85), din Hotărârea din 3 iulie 1985, Binon (243/83, EU:C:1985:284), precum și din Hotărârea din 30 mai 2013, Quinn Barlo și alții/Comisia (C‑70/12 P, nepublicată, EU:C:2013:351), că efectele economice ale comportamentului anticoncurențial, iar nu forma sa juridică, sunt relevante pentru aprecierea duratei acestuia. Efectele economice ale unei restrângeri a concurenței ar putea continua chiar și după încetarea formală a unei încălcări unice și continue, de exemplu, până la sfârșitul perioadei în care au fost în vigoare prețurile coluzive.

16

Potrivit instanței de trimitere, această jurisprudență ar confirma teza conform căreia o încălcare a articolului 101 TFUE, precum cea identificată de Autoritatea pentru Concurență și Consumatori în cauza principală, continuă până când cocontractantul prejudiciat de înțelegere a plătit integral prețul coluziv, acest preț producând efecte economice asupra activității sale pe întreaga perioadă a executării contractului. Totuși, jurisprudența menționată ar putea susține de asemenea în mod indirect teza potrivit căreia efectele prețului coluziv asupra concurenței continuă până la data depunerii ofertei sau a încheierii contractului definitiv, respectivul preț neproducând efecte pe piață după această dată.

17

În aceste condiții, Korkein hallinto‑oikeus (Curtea Administrativă Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Regimul anticoncurențial prevăzut la articolul 101 TFUE poate fi interpretat în sensul că, într‑o situație în care un participant la înțelegere a încheiat cu un terț, care nu este parte la înțelegere, un contract de lucrări corespunzător celor convenite în cadrul înțelegerii în discuție, încălcarea normelor privind concurența, ca urmare a efectelor economice care decurg din situația sus‑menționată, se menține în decursul întregii perioade în care sunt îndeplinite obligațiile contractuale care decurg din contract sau în care sunt efectuate plăți pentru executarea unor lucrări către părțile contractante, mai exact până la data la care este plătită ultima tranșă pentru executarea unor lucrări sau, cel puțin, până la data la care sunt finalizate lucrările în discuție

sau ar trebui să se considere că încălcarea normelor privind concurența a durat numai până la data la care întreprinderea care s‑a făcut vinovată de încălcare a depus o ofertă pentru lucrările în cauză sau a încheiat un contract cu privire la executarea lucrărilor?”

18

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere urmărește să afle în esență în ce moment trebuie să se considere că încetează presupusa participare a unei întreprinderi la o încălcare a articolului 101 alineatul (1) TFUE, care constă în prezentarea concertată cu concurenții săi la o cerere de ofertă, atunci când această întreprindere a fost declarată câștigătoare și a încheiat cu autoritatea contractantă un contract de lucrări a cărui executare și plată a prețului sunt eșalonate în timp.

19

În această privință, potrivit instanței de trimitere, pentru a stabili momentul în care încetează presupusa participare a unei întreprinderi la o încălcare a articolului 101 alineatul (1) TFUE, pot fi avute în vedere patru momente, și anume cel în care întreprinderea menționată și‑a depus oferta, cel în care a fost încheiat contractul, cel în care a intervenit plata ultimei tranșe din prețul convenit și cel în care a fost încheiată lucrarea care face obiectul contractului.

20

Conform articolului 101 alineatul (1) TFUE, sunt incompatibile cu piața internă și interzise orice acorduri între întreprinderi, orice decizii ale asocierilor de întreprinderi și orice practici concertate care pot afecta comerțul dintre statele membre și care au ca obiect sau efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței interne.

21

Conform unei jurisprudențe constante a Curții, pentru a exista un „acord” în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE, este suficient ca întreprinderile în cauză să își fi exprimat voința comună de a se comporta pe piață într‑un anumit mod (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 iulie 1970, ACF Chemiefarma/Comisia, 41/69, EU:C:1970:71, punctul 112, precum și Hotărârea din 29 octombrie 1980, van Landewyck și alții/Comisia, 209/78-215/78 și 218/78, nepublicată, EU:C:1980:248, punctul 86).

22

Noțiunea de „practică concertată”, în sensul articolului 101 alineatul (1) TFUE, se referă la o formă de coordonare între întreprinderi care, fără să fi mers până la realizarea unei convenții propriu‑zise, substituie în mod conștient riscurile concurenței cu o cooperare practică între acestea (Hotărârea din 26 ianuarie 2017, Duravit și alții/Comisia, C‑609/13 P, EU:C:2017:46, punctul 70 și jurisprudența citată).

23

Aceste criterii de coordonare și de cooperare care constituie o „practică concertată”, în sensul aceleiași dispoziții, trebuie să fie interpretate în lumina concepției inerente dispozițiilor din Tratatul FUE privind concurența, potrivit căreia orice operator economic trebuie să stabilească în mod autonom politica pe care intenționează să o urmeze pe piața internă (Hotărârea din 26 ianuarie 2017, Duravit și alții/Comisia, C‑609/13 P, EU:C:2017:46, punctul 71).

24

În această privință, articolul 101 alineatul (1) TFUE se opune oricărui contact direct sau indirect între operatori economici de natură fie să influențeze comportamentul pe piață al unui concurent actual sau potențial, fie să dezvăluie unui astfel de concurent comportamentul pe care un operator a decis să îl adopte sau preconizează să îl adopte el însuși pe piață, atunci când aceste contacte au ca obiect sau ca efect restrângerea concurenței (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 ianuarie 2017, Duravit și alții/Comisia, C‑609/13 P, EU:C:2017:46, punctul 72).

25

În plus, din jurisprudența Curții rezultă că acordurile de împărțire a clienților fac parte, ca și acordurile privind prețurile, din categoria restrângerilor celor mai grave ale concurenței (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 iulie 2015, ING Pensii, C‑172/14, EU:C:2015:484, punctul 32 și jurisprudența citată).

26

Trebuie amintit de asemenea că noțiunea de „încălcare unică și continuă”, astfel cum este recunoscută în jurisprudența Curții, presupune existența unui „plan de ansamblu” în care se înscriu diferite acte, în considerarea obiectului identic al acestora care denaturează concurența în cadrul pieței interne, iar aceasta independent de faptul că unul sau mai multe dintre aceste acte ar putea constitui de asemenea, ele în sine și privite izolat, o încălcare a articolului 101 TFUE (Hotărârea din 22 octombrie 2020, Silver Plastics și Johannes Reifenhäuser/Comisia, C‑702/19 P, EU:C:2020:857, punctul 81, precum și jurisprudența citată).

27

În speță, din decizia de trimitere reiese că comportamentele întreprinderilor vizate de investigația Autorității pentru Concurență și Consumatori, identificate de aceasta, constau în desfășurarea unor întâlniri între reprezentanții acestor întreprinderi, în cadrul cărora aceștia au tratat și uneori au dezvoltat împreună estimări prezentate sub formă de tabele privind cererile de ofertă viitoare pentru construcția de linii de transport de energie electrică, privind prețurile acestora, privind marjele realizabile și privind repartizarea acestor cereri de ofertă, precum și în prezentarea concertată la cererile de ofertă respective. Această autoritate a calificat respectivele comportamente drept încălcare unică și continuă a articolului 101 alineatul (1) TFUE.

28

În ceea ce privește ultimele comportamente ale Eltel, pe care autoritatea menționată le‑a considerat ca făcând parte din această încălcare, din dosarul prezentat Curții reiese că aceasta a considerat că, înainte de depunerea ofertelor în cadrul cererii de ofertă privind construcția liniei de înaltă tensiune în cauză, care impunea fiecărui ofertant să facă o ofertă cu preț fix, Eltel a încheiat acorduri cu concurentul său Empower asupra prețului ofertelor fiecăruia. Ulterior, aceste societăți și‑au depus ofertele, iar Eltel a câștigat contractul pe baza ofertei sale. Aceasta a fost în vigoare până la 19 iunie 2007, dată la care a fost încheiat un contract între Eltel și Fingrid la prețul indicat în oferta menționată.

29

Din considerațiile prezentate la punctele 20-26 din prezenta hotărâre rezultă că astfel de comportamente, dacă materialitatea lor este dovedită, sunt, în principiu, susceptibile să constituie o încălcare a articolului 101 alineatul (1) TFUE.

30

În ceea ce privește încetarea participării unei întreprinderi la o asemenea încălcare, potrivit unei jurisprudențe constante, regimul de concurență instituit prin articolele 101 și 102 TFUE se raportează mai degrabă la rezultatele economice ale acordurilor sau ale oricărei forme comparabile de concertare sau de coordonare decât la forma lor juridică. În consecință, în cazul unor înțelegeri care nu mai sunt în vigoare, este suficient, pentru aplicarea articolului 101 TFUE, ca efectele înțelegerilor să persiste dincolo de încetarea oficială a contactelor coluzive. Rezultă de aici că durata încălcării poate fi apreciată în funcție de perioada în care întreprinderile vinovate de încălcare au desfășurat un comportament interzis prin dispoziția menționată. De exemplu, durata încălcării poate îngloba întreaga perioadă în care au fost în vigoare prețurile coluzive, chiar dacă înțelegerea ar fi încetat deja în mod formal să fie în vigoare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 30 mai 2013, Quinn Barlo și alții/Comisia, C‑70/12 P, nepublicată, EU:C:2013:351, punctul 40, precum și jurisprudența citată).

31

În speță, din decizia de trimitere reiese, astfel cum s‑a amintit la punctul 28 din prezenta hotărâre, că prezentarea concertată la cererea de ofertă pentru contractul de construcție a liniei de înaltă tensiune în cauză constituie ultimul comportament al Eltel despre care Autoritatea pentru Concurență și Consumatori a considerat că intră sub incidența încălcării unice și continue a articolului 101 alineatul (1) TFUE. În plus, instanța de trimitere arată că, potrivit acestei autorități, Eltel și Empower, pe de o parte, au ajuns la un acord cu privire la prețurile ofertelor lor respective și, pe de altă parte, au pus în aplicare acest acord, prezentând oferte astfel coordonate.

32

În aceste condiții, sub rezerva unei aprecieri definitive de către instanța de trimitere având în vedere ansamblul elementelor relevante care i‑au fost prezentate, trebuie să se considere că durata participării Eltel la pretinsa încălcare a articolului 101 alineatul (1) TFUE acoperă întreaga perioadă în care această întreprindere a pus în aplicare acordul anticoncurențial pe care îl încheiase cu concurenții săi, ceea ce include perioada în care oferta cu preț fix pe care întreprinderea menționată a depus‑o era în vigoare sau putea fi transformată în contract definitiv între Eltel și Fingrid.

33

Contrar celor susținute de Autoritatea pentru Concurență și Consumatori, precum și de guvernele finlandez, german și leton în observațiile lor scrise respective, nu se poate considera că participarea Eltel la pretinsa încălcare a articolului 101 alineatul (1) TFUE acoperă o perioadă care se întinde dincolo de data la care au fost stabilite definitiv caracteristicile esențiale ale contractului având ca obiect construcția liniei de înaltă tensiune în cauză și în special prețul global care trebuia plătit în schimbul lucrărilor respective.

34

Astfel, după cum a arătat domnul avocat general în esență la punctele 33-35 din concluziile sale, obiectivul urmărit de normele de concurență ale Uniunii, amintit la punctul 38 din Hotărârea din 4 iunie 2009, T‑Mobile Netherlands și alții (C‑8/08, EU:C:2009:343), care urmăresc să protejeze nu numai interesele directe ale concurenților sau ale consumatorilor, ci și structura pieței relevante și, prin aceasta, concurența în sine, impune să se considere că o încălcare a articolului 101 alineatul (1) TFUE durează atât timp cât persistă restrângerea concurenței care rezultă din comportamentul vizat.

35

Or, în ceea ce privește comportamentele interzise de articolul 101 alineatul (1) TFUE, care constau în manipularea unei proceduri de cerere de ofertă organizate în cadrul atribuirii unui contract de achiziții publice prin intermediul unui acord între concurenți asupra prețurilor care urmează să fie prezentate în cadrul acestei cereri de ofertă și/sau în ceea ce privește atribuirea acestuia, efectele de restrângere a concurenței ale înțelegerii dispar, în principiu, cel târziu în momentul în care caracteristicile esențiale ale contractului de achiziții publice, în special prețul global care trebuie plătit în schimbul bunurilor, al lucrărilor sau al serviciilor care fac obiectul contractului, au fost stabilite definitiv eventual prin încheierea unui contract între ofertantul câștigător și autoritatea contractantă, având în vedere că acesta este momentul în care cea din urmă este privată definitiv de posibilitatea de a obține bunurile, lucrările sau serviciile în cauză în condițiile normale ale contractului de achiziții publice. Revine, în speță, instanței de trimitere sarcina de a verifica data la care caracteristicile esențiale ale contractului în cauză și în special prețul global care trebuie plătit în schimbul lucrărilor de construcție a liniei de înaltă tensiune în cauză au fost stabilite definitiv.

36

Această concluzie nu este repusă în discuție de argumentul invocat de Autoritatea pentru Concurență și Consumatori, precum și de guvernele finlandez, german și leton în observațiile lor scrise, potrivit căruia efectele economice prejudiciabile ale înțelegerii asupra prețului convenit în contractul încheiat între Eltel și Fingrid s‑au manifestat până la momentul plății ultimei tranșe a acestui preț și puteau avea repercusiuni economice prejudiciabile în aval, în special sub forma unor tarife de distribuție a energiei electrice mai ridicate în sarcina clienților Fingrid.

37

Astfel, după cum a arătat domnul avocat general în esență la punctul 39 din concluziile sale, trebuie să se facă distincție între efectele care restrâng concurența ale înțelegerii, care constau în excluderea concurenților ofertanți și/sau în limitarea eventual artificială a alegerii clientului și care aduc atingere posibilității autorității contractante de a obține bunurile, lucrările sau serviciile convenite în condiții concurențiale, și efectele economice mai largi, prejudiciabile pentru ceilalți actori de pe piață care rezultă din aceasta, în temeiul cărora acești actori pot, astfel cum a subliniat Comisia Europeană în observațiile sale scrise, să solicite despăgubiri în fața instanței naționale.

38

În plus, problema termenului de prescripție al unei astfel de acțiuni în despăgubire, precum și a unei eventuale acțiuni a autorității contractante de contestare a legalității cererii de ofertă sau de reziliere a contractului constituie probleme juridice distincte de cea a datei la care a încetat o încălcare a normelor de concurență și a termenului în care poate fi aplicată o sancțiune pentru această încălcare înainte de expirarea termenului de prescripție.

39

Trebuie de asemenea înlăturat argumentul formulat de Autoritatea pentru Concurență și Consumatori, precum și de guvernele finlandez și german în observațiile lor scrise, potrivit căruia reținerea unei durate prea scurte a încălcării într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal ar contraveni cerinței efectivității articolului 101 TFUE, din moment ce un număr mai mare de încălcări ar rămâne nepedepsit ca urmare a aplicării normelor privind prescripția.

40

Astfel, după cum a arătat domnul avocat general în esență la punctele 45 și 46 din concluziile sale, având în vedere că dreptul Uniunii, în temeiul principiilor caracteristice ale unei Uniuni de drept, admite însuși principiul prescrierii acțiunii Comisiei și a autorităților naționale de concurență pentru investigarea și sancționarea încălcărilor articolului 101 TFUE, punerea în aplicare efectivă a acestei dispoziții nu poate justifica prelungirea artificială a duratei încălcării pentru a permite investigarea ei.

41

Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 101 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că, atunci când o întreprindere care ar fi participat la o încălcare unică și continuă a acestei dispoziții, al cărei ultim element constitutiv ar fi constat în prezentarea concertată cu concurenții săi la o cerere de ofertă în vederea atribuirii unui contract de achiziții publice de lucrări, a câștigat procedura și a încheiat cu autoritatea contractantă un contract de lucrări care determină caracteristicile esențiale ale acestui contract de achiziții publice și în special prețul global care trebuia plătit în schimbul acestor lucrări, ale cărui executare și plată a prețului sunt eșalonate în timp, durata încălcării corespunde perioadei scurse până la data semnării contractului încheiat între întreprinderea menționată și autoritatea contractantă în temeiul ofertei concertate pe care a prezentat‑o întreprinderea. Revine instanței de trimitere sarcina de a verifica data la care caracteristicile esențiale ale contractului în cauză și în special prețul global care trebuie plătit în schimbul lucrărilor au fost stabilite definitiv.

42

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:

Articolul 101 alineatul (1) TFUE trebuie interpretat în sensul că, atunci când o întreprindere care ar fi participat la o încălcare unică și continuă a acestei dispoziții, al cărei ultim element constitutiv ar fi constat în prezentarea concertată cu concurenții săi la o cerere de ofertă în vederea atribuirii unui contract de achiziții publice de lucrări, a câștigat procedura și a încheiat cu autoritatea contractantă un contract de lucrări care determină caracteristicile esențiale ale acestui contract de achiziții publice și în special prețul global care trebuia plătit în schimbul acestor lucrări, ale cărui executare și plată a prețului sunt eșalonate în timp, durata încălcării corespunde perioadei scurse până la data semnării contractului încheiat între întreprinderea menționată și autoritatea contractantă în temeiul ofertei concertate pe care a prezentat‑o întreprinderea. Revine instanței de trimitere sarcina de a verifica data la care caracteristicile esențiale ale contractului în cauză și în special prețul global care trebuie plătit în schimbul lucrărilor au fost stabilite definitiv.