Hotărârea Curții (Camera a treia) din 20 mai 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Sąd Rejonowy w Białymstoku – Polonia) – CNP spółka z ograniczoną odpowiedzialnością/Gefion Insurance A/S

(Cauza C-913/19) (1)

(„Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială - Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 - Competență în materie de asigurări - Articolul 10 - Articolul 11 alineatul (1) litera (a) - Posibilitatea de a acționa în justiție asigurătorul care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru într-un alt stat membru, în cazul acțiunilor introduse de către deținătorul poliței de asigurare, de către asigurat sau de către un beneficiar, în fața instanțelor de la locul unde are domiciliul reclamantul - Articolul 13 alineatul (2) - Acțiune directă introdusă de partea vătămată împotriva asigurătorului - Domeniu de aplicare personal - Noțiunea de «parte vătămată» - Profesionist din domeniul asigurărilor - Competențe speciale - Articolul 7 punctele 2 și 5 - Noțiunile de «sucursală», de «agenție» sau de «altă unitate»”)

(2021/C 278/15)

Limba de procedură: polona

Instanța de trimitere

Sąd Rejonowy w Białymstoku

Părțile din procedura principală

Reclamantă: CNP spółka z ograniczoną odpowiedzialnością

Pârâtă: Gefion Insurance A/S

Dispozitivul

Articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială coroborat cu articolul 10 din acesta trebuie interpretat în sensul că nu se aplică în cazul unui litigiu între, pe de o parte, un profesionist care a dobândit o creanță deținută inițial de o parte vătămată asupra unei întreprinderi de asigurare de răspundere civilă și, pe de altă parte, aceeași întreprindere de asigurare de răspundere civilă, astfel încât nu se opune ca competența jurisdicțională pentru soluționarea unui asemenea litigiu să se întemeieze, după caz, pe articolul 7 punctul 2 sau pe articolul 7 punctul 5 din acest regulament.

Articolul 7 punctul 5 din Regulamentul nr. 1215/2012 trebuie interpretat în sensul că o societate care exercită într un stat membru, în temeiul unui contract încheiat cu o întreprindere de asigurări cu sediul într un alt stat membru, în numele și pe seama acesteia din urmă, o activitate de soluționare a cererilor de despăgubire în cadrul asigurării de răspundere civilă auto trebuie considerată ca fiind o sucursală, o agenție sau o altă unitate, în sensul dispoziției menționate, atunci când această societate

—	se manifestă în mod permanent către exterior ca o extensie a întreprinderii de asigurări și

—	este dotată cu o conducere și este echipată din punct de vedere material pentru a putea negocia cu terții, astfel încât aceștia sunt scutiți de obligația de a se adresa direct întreprinderii de asigurări.

(1) JO C 54, 17.02.2020.