19.7.2021   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 289/10


Hotărârea Curții (Camera a patra) din 3 iunie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Bankia SA – Spania) – Bankia SA/Unión Mutua Asistencial de Seguros (UMAS)

(Cauza C-910/19) (1)

(Trimitere preliminară - Directiva 2003/71/CE - Prospect în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare - Articolul 3 alineatul (2) și articolul 6 - Ofertă adresată atât investitorilor individuali, cât și investitorilor calificați - Conținutul informațiilor furnizate în prospect - Acțiune în răspundere - Investitori individuali și investitori calificați - Cunoașterea situației economice a emitentului)

(2021/C 289/13)

Limba de procedură: spaniola

Instanța de trimitere

Bankia SA

Părțile din procedura principală

Recurentă: Bankia SA

Intimată: Unión Mutua Asistencial de Seguros (UMAS)

Dispozitivul

1)

Articolul 6 din Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare și de modificare a Directivei 2001/34/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/11/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2008, coroborat cu articolul 3 alineatul (2) litera (a) din aceasta trebuie interpretat în sensul că, în cazul unei oferte publice de subscriere de acțiuni adresate atât unor investitori individuali, cât și unor investitori calificați, acțiunea în răspundere pentru informațiile furnizate în prospect poate fi exercitată nu numai de investitorii individuali, ci și de investitorii calificați.

2)

Articolul 6 alineatul (2) din Directiva 2003/71, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/11, trebuie interpretat în sensul că nu se opune unor dispoziții de drept național care, în cadrul unei acțiuni în răspundere introduse de un investitor calificat pentru informațiile furnizate în prospect, permit sau chiar impun instanței să ia în considerare faptul că acest investitor avea sau trebuia să aibă cunoștință de situația economică a emitentului ofertei publice de subscriere de acțiuni, având în vedere relațiile sale cu acesta și independent de prospect, cu condiția ca dispozițiile menționate să nu fie mai puțin favorabile decât cele care reglementează acțiuni similare prevăzute de dreptul național și să nu aibă ca efect, în practică, să facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea acestei acțiuni.


(1)  JO C 95, 23.3.2020.