1)

Articolul 11 alineatul (6) prima teză din Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101 și 102 TFUE] trebuie interpretat în sensul că autoritățile de concurență ale statelor membre sunt private de competența lor de a aplica articolele 101 și 102 TFUE atunci când Comisia Europeană inițiază o procedură în vederea adoptării unei decizii de constatare a unei încălcări a acestor dispoziții, în măsura în care acest act formal privește aceleași încălcări presupuse ale articolelor 101 și 102 TFUE, săvârșite de aceeași întreprindere sau de aceleași întreprinderi pe aceeași piață sau pe aceleași piețe de produse și pe aceeași piață sau pe aceleași piețe geografice în aceeași perioadă sau în aceleași perioade precum cele vizate de procedura sau de procedurile inițiate anterior de aceste autorități.

2)

Principiul ne bis in idem, astfel cum este consacrat la articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că se aplică încălcărilor dreptului concurenței, precum abuzul de poziție dominantă vizat la articolul 102 TFUE, și interzice ca o întreprindere să fie condamnată sau urmărită din nou pentru un comportament anticoncurențial pentru care a fost sancționată sau cu privire la care a fost declarată ca nefiind răspunzătoare printr-o decizie anterioară care nu mai poate fi atacată. În schimb, acest principiu nu este aplicabil atunci când o întreprindere este investigată și sancționată în mod separat și independent de o autoritate de concurență a unui stat membru și de Comisia Europeană pentru încălcări ale articolului 102 TFUE referitoare la piețe de produse sau piețe geografice distincte sau atunci când o autoritate de concurență a unui stat membru a fost privată de competența sa în temeiul articolului 11 alineatul (6) prima teză din Regulamentul nr. 1/2003.