1)

Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că clauzele contractului de împrumut care stipulează că rambursările în rate fixe sunt deduse cu prioritate din dobânzi și care prevăd prelungirea duratei acestui contract și majorarea cuantumului ratelor lunare pentru plata soldului împrumutului intră sub incidența acestei dispoziții în cazul în care aceste clauze stabilesc un element esențial care caracterizează contractul menționat.

2)

Articolul 4 alineatul (2) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, în cadrul unui contract de împrumut exprimat în monedă străină, cerința de transparență a clauzelor acestui contract, care stipulează că plățile în rate fixe sunt deduse cu prioritate din dobânzi și care prevăd prelungirea duratei contractului menționat și majorarea cuantumului ratelor lunare pentru plata soldului împrumutului, este îndeplinită în cazul în care profesionistul a furnizat consumatorului informații suficiente și exacte care îi permit unui consumator mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat să înțeleagă funcționarea concretă a mecanismului financiar în discuție și să evalueze astfel riscul consecințelor economice negative, potențial semnificative, ale unor astfel de clauze asupra obligațiilor sale financiare pe toată durata acestui contract.

3)

Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că clauzele unui contract de împrumut care stipulează că plățile în rate fixe sunt deduse cu prioritate din dobânzi și care prevăd prelungirea duratei acestui contract și majorarea cuantumului ratelor lunare pentru plata soldului împrumutului, care poate crește în mod semnificativ ca urmare a variațiilor parității dintre moneda de calcul și moneda de plată, pot crea un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contractul menționat, în detrimentul consumatorului, din moment ce profesionistul nu se putea aștepta în mod rezonabil, respectând cerința de transparență față de consumator, ca acesta din urmă să accepte, în urma unei negocieri individuale, un risc disproporționat de schimb valutar care rezultă din astfel de clauze.