Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 23 noiembrie 2021 (cerere de decizie preliminară formulată de Pesti Központi Kerületi Bíróság – Ungaria) – procedură penală privind pe IS

(Cauza C-564/19) (1)

(Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie penală - Directiva 2010/64/UE - Articolul 5 - Calitatea interpretării și a traducerii - Directiva 2012/13/UE - Dreptul la informare în cadrul procedurilor penale - Articolul 4 alineatul (5) și articolul 6 alineatul (1) - Dreptul la informare cu privire la acuzare - Dreptul la interpretare și traducere - Directiva 2016/343/UE - Dreptul la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil - Articolul 48 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene - Articolul 267 TFUE - Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE - Admisibilitate - Recurs în interesul legii împotriva unei decizii prin care se dispune o trimitere preliminară - Procedură disciplinară - Competența instanței superioare de a declara nelegală cererea de decizie preliminară)

(2022/C 51/03)

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Pesti Központi Kerületi Bíróság

Partea din procedura penală principală

Dispozitivul

Articolul 267 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca instanța supremă a unui stat membru să constate, în urma unui recurs în interesul legii, nelegalitatea unei cereri de decizie preliminară cu care Curtea a fost sesizată de o instanță inferioară în temeiul acestei dispoziții pentru motivul că întrebările adresate nu sunt relevante și necesare pentru soluționarea litigiului principal, fără a afecta totuși efectele juridice ale deciziei care conține această cerere. Principiul supremației dreptului Uniunii impune acestei instanțe inferioare să înlăture o astfel de decizie a instanței supreme naționale.

2)	Articolul 267 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune inițierii unei proceduri disciplinare împotriva unui judecător național pentru motivul că acesta a sesizat Curtea cu o cerere de decizie preliminară în temeiul acestei dispoziții.

Articolul 5 din Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale trebuie interpretat în sensul că impune statelor membre să ia măsuri concrete pentru a garanta că interpretarea furnizată și traducerile realizate sunt de o calitate suficientă pentru ca persoana suspectată sau acuzată să înțeleagă acuzarea care îi este adusă și pentru ca această interpretare să poată face obiectul unui control exercitat de instanțele naționale.

Articolul 2 alineatul (5) din Directiva 2010/64, articolul 4 alineatul (5) și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale, citite în lumina articolului 48 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că se opun judecării în lipsă a unei persoane atunci când, din cauza unei interpretări inadecvate, aceasta nu a fost informată, într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la acuzarea care îi este adusă sau atunci când este imposibil să se determine calitatea interpretării furnizate și, așadar, să se determine că ea a fost informată, într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la acuzarea care îi este adusă.

(1) JO C 95, 23.3.2020.