1)

Articolul 7 alineatul (2) și articolul 10 din Regulamentul nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia un resortisant al unui alt stat membru și copiii săi minori care beneficiază, toți, în primul stat membru de un drept de ședere întemeiat pe articolul 10 din respectivul regulament, pe baza școlarizării acestor copii în același stat, sunt excluși în toate împrejurările și în mod automat de la dreptul la prestații prin care se urmărește asigurarea subzistenței acestora. Această interpretare nu este repusă în discuție de articolul 24 alineatul (2) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE.

2)

Articolul 4 din Regulamentul nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială coroborat cu articolul 3 alineatul (3) și cu articolul 70 alineatul (2) din acest regulament trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări a unui stat membru în temeiul căreia un resortisant al unui alt stat membru și copiii săi minori care beneficiază, toți, în primul stat membru de un drept de ședere întemeiat pe articolul 10 din Regulamentul nr. 492/2011, pe baza școlarizării acestor copii în același stat, și care sunt afiliați în acest stat la un sistem de securitate socială, în sensul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004, sunt excluși în toate împrejurările și în mod automat de la dreptul la prestații speciale în numerar de tip necontributiv.