17.8.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 271/11


Hotărârea Curții (Camera a patra) din 11 iunie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal Judicial da Comarca de Lisboa – Juízo Local Cível de Lisboa – Juiz 18 – Portugalia) – LE/Transportes Aéreos Portugueses SA

(Cauza C-74/19) (1)

(Trimitere preliminară - Transport aerian - Regulamentul (CE) nr. 261/2004 - Articolul 5 alineatul (3) - Articolul 7 alineatul (1) - Compensarea pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și a anulării sau a întârzierii prelungite a zborurilor - Scutire - Noțiunea de „împrejurări excepționale” - „Pasageri turbulenți” (Unruly passengers) - Posibilitatea de a invoca apariția unei împrejurări excepționale pentru un zbor care nu este afectat de aceasta - Noțiunea de „măsuri rezonabile”)

(2020/C 271/15)

Limba de procedură: portugheza

Instanța de trimitere

Tribunal Judicial da Comarca de Lisboa – Juízo Local Cível de Lisboa – Juiz 18

Părțile din procedura principală

Reclamantă: LE

Pârâtă: Transportes Aéreos Portugueses SA

Dispozitivul

1)

Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91, citit în lumina considerentului (14) al acestuia, trebuie interpretat în sensul că comportamentul perturbator al unui pasager care a justificat devierea zborului în cauză de către pilotul comandant al aeronavei către un aeroport diferit de cel de sosire pentru a proceda la debarcarea acestui pasager și a bagajelor sale intră în sfera noțiunii de „împrejurare excepțională”, în sensul acestei dispoziții, cu excepția cazului în care operatorul efectiv de transport aerian a contribuit la apariția acestui comportament sau a omis să ia măsurile adecvate ținând seama de semnele de avertizare ale unui astfel de comportament, aspecte a căror verificare revine instanței de trimitere.

2)

Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004, citit în lumina considerentului (14) al acestuia, trebuie interpretat în sensul că, pentru a se exonera de obligația de compensare a pasagerilor în caz de întârziere prelungită sau de anulare a unui zbor, un operator efectiv de transport aerian se poate prevala de o „împrejurare excepțională” care a afectat un zbor anterior operat de el însuși cu aceeași aeronavă, cu condiția să existe o legătură directă de cauzalitate între apariția acestei împrejurări și întârzierea sau anularea zborului ulterior, aspect a cărui apreciere revine instanței de trimitere, ținând seama în special de modul de exploatare a aeronavei în discuție de către operatorul efectiv de transport aerian în cauză.

3)

Articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul nr. 261/2004, citit în lumina considerentului (14) al acestuia, trebuie interpretat în sensul că faptul că un operator de transport aerian procedează la redirecționarea unui pasager, pentru motivul că aeronava care îl transportă pe acesta a fost afectată de o împrejurare excepțională, prin intermediul unui zbor operat de el însuși și care îl determină pe acest pasager să ajungă în ziua următoare zilei prevăzute inițial nu constituie o „măsură rezonabilă” care îl exonerează pe acest operator de transport de obligația sa de compensare prevăzută la articolul 5 alineatul (1) litera (c) și la articolul 7 alineatul (1) din acest regulament, cu excepția cazului în care nu a existat nicio altă posibilitate de redirecționare directă sau indirectă printr-un zbor operat de el însuși sau de către orice alt operator de transport aerian și care să ajungă într-un orar mai puțin tardiv decât zborul următor al operatorului de transport aerian în cauză sau dacă realizarea unei astfel de redirecționări constituia pentru acesta din urmă un sacrificiu care nu putea fi asumat în raport cu capacitățile întreprinderii sale în momentul relevant, aspecte a căror verificare revine instanței de trimitere.


(1)  JO C 148, 29.4.2019.