—

anularea în tot a Deciziei Comisiei din 28 mai 2018 privind ajutorul de stat SA.34045 (2013/C) (ex 2012/NN), având numărul de ordine C(2018) 3166, în ceea ce privește anii 2012 și 2013;

—

cu titlu subsidiar, anularea Deciziei Comisiei din 28 mai 2018 privind ajutorul de stat SA.34045 (2013/C) (ex 2012/NN), având numărul de ordine C(2018) 3166, în măsura în care în aceasta se dispune, în ceea ce privește anii 2012 și 2013, rambursarea de către consumatorii sarcinii de bază cu un consum energetic de cel puțin 7 000 de ore pe an a mai mult de 20 % din taxele de rețea publicate, de către consumatorii sarcinii de bază cu un consum energetic de cel puțin 7 500 de ore pe an a mai mult de 15 % din taxele de rețea publicate și de către consumatorii sarcinii de bază cu un consum energetic de cel puțin 8 000 de ore pe an a mai mult de 10 % din taxele de rețea publicate;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a cheltuielilor legate de reprezentare și de deplasare.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o premisă eronată privind existența unui ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE

Prin intermediul primului motiv, reclamanta susține că în cadrul examinării pe care a efectuat-o cu privire la exonerarea în litigiu de taxele de rețea, Comisia a considerat în mod eronat că există o intervenție prin intermediul unei măsuri de stat.

În plus, în cadrul examinării elementului constitutiv reprezentat de „selectivitate”, Comisia a stabilit în mod eronat și incomplet sistemul de referință.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament

Prin intermediul celui de al doilea motiv, reclamanta arată că în decizia Comisiei au fost stabilite obligații de plată retroactivă numai în sarcina consumatorilor sarcinii de bază care, în anii 2012 și 2013, au beneficiat de exonerarea completă a plății taxelor de rețea. Astfel, față de consumatorii sarcinii de bază care în aceeași perioadă au beneficiat de reduceri forfetare ale taxelor de rețea și în privința cărora nu s-au stabilit obligații de plată retroactivă, cei din prima categorie au fost tratați în mod inegal și au fost dezavantajați în mod nejustificat.

3.

Al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului protecției încrederii legitime

Prin intermediul celui de al treilea motiv, reclamanta susține că pe baza împrejurărilor individuale putea nutri încrederea că va avea posibilitatea să beneficieze în continuare de taxele de rețea speciale.