Acțiune introdusă la 8 noiembrie 2018 – VodafoneZiggo Group/Comisia

(Cauza T-660/18)

(2019/C 4/55)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamantă: VodafoneZiggo Group BV (Utrecht, Țările de Jos) (reprezentanți: W. Knibbeler și A. Pliego Selie, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea deciziei reclamantei din 30 august 2018 privind cazurile NL/2018/2099 și NL/2018/2100: Piața cu ridicata a produselor de acces fix în Țările de Jos, cu trimitere la C(2018) 5848 final și

—	obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 87 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, inclusiv a costurilor oricăror interveniente.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă trei motive.

Primul motiv întemeiat pe aplicarea și interpretarea eronate ale articolelor 7 și 7a din Directiva 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru) (1)

În această privință, reclamanta susține că decizia atacată prezintă un număr de concluzii esențiale privind proiectul de decizie al autorității naționale de reglementare din Țările de Jos (Decizia WFA din 2018), care sunt calificate drept comentarii, dar care, de fapt, îndeplinesc criteriile pentru concluziile privind îndoieli semnificative. Reclamanta susține de asemenea că fiecare dintre aceste observații privește de fapt, potrivit oricărui standard obiectiv, îndoielile serioase care impun Comisiei desfășurarea unei investigații amănunțite în temeiul articolului 7 alineatul (4) și al articolului 7a alineatul (1) din Directiva-cadru.

Al doilea motiv, prin care se invocă erori vădite de apreciere, o aplicare eronată a articolului 7 din Directiva-cadru și o lipsă de investigare diligentă

—

În această privință, reclamanta susține că, acceptând în decizia atacată concluziile privind puterea semnificativă pe piață deținută împreună, formulate în decizia WFA din 2018, deși acestea ridică în mod vădit îndoieli în sensul articolului 7 alineatul (4) din Directiva-cadru, Comisia a aplicat în mod eronat articolele 7 și 7a din Directiva-cadru și a săvârșit erori vădite de apreciere.

—

În mod alternativ, reclamanta susține că, în orice caz, Comisia ar fi trebuit să investigheze chestiunea, având în vedere (i) insuficiența vădită a analizei privind puterea semnificativă pe piață deținută împreună, realizată de autoritatea națională de reglementare din Țările de Jos, în comparație cu cadrul de evaluare privind puterea semnificativă pe piață deținută împreună, stabilit de Comisie în orientările sale (eroare vădită de apreciere) și (ii) precedentele decizionale proprii ale Comisiei, care demonstrează că nu este aplicabilă nicio concluzie privind puterea semnificativă pe piață deținută împreună (inconsecvență).

Al treilea motiv, întemeiat pe nemotivare, având drept consecință încălcarea articolului 296 TFUE

—	În această privință, reclamanta susține că decizia atacată cuprinde raționamente insuficiente în raport cu elementele critice ale deciziei WFA din 2018.

—	În plus, reclamanta susține că, cu privire la alte aspecte determinante, decizia atacată este excesiv de succintă sau contradictorie.

(1) Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 (JO 2002, L 108, p. 33, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 195).