Acțiune introdusă la 27 iunie 2018 – WV/SEAE

(Cauza T-388/18)

(2018/C 352/41)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: WV (reprezentant: É. Boigelot, avocat)

Pârât: Serviciul European de Acțiune Externă

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—

declararea acțiunii ca fiind admisibilă și întemeiată; — în consecință, și după obligarea pârâtului, cu titlu preliminar și în temeiul articolului 89 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul de procedură al Tribunalului care prevede „măsuri de organizare a procedurii”, să prezinte toate înscrisurile și mijloacele materiale de probă referitoare la prezenta cauză și în special: mandatul și concluziile anchetei interne de securitate care a fost desfășurată de AIPN; toate documentele și deciziile interne ale SEAE care au legătură cu acuzațiile referitoare la pretinsa sustragere de înscrisuri și posibila transmitere a unor informații de către reclamantă către un stat terț (Israel/Turcia), datele exacte, informațiile pretins divulgate și probele concrete, precum și informațiile transmise și răspunsul serviciului de securitate; documentele și/sau deciziile interne aparent luate sau prezentate în legătură cu incidentul din 27 iulie 2016 și în special o notă a Secretarului General al SEAE referitoare la excluderea reclamantei din divizia Turcia; e-mailul doamnei [X] trimis în luna septembrie 2015 domnului [Y] și care face aparent trimitere la „probleme serioase legate în esență de comportamentul său”; informațiile referitoare la natura diferitor transferuri cărora ea a făcut obiectul pentru a clarifica dacă transferurile au fost efectuate cu postul său și/sau în excedent; termenii de referință ai experților naționali puși la dispoziția diviziei Turcia a SEAE care reflectă acordul încheiat cu diferite state membre în luna iunie 2015 în vederea instituirii diviziei menționate; procesele-verbale ale reuniunii din 18 mai 2017 dintre reclamantă, un reprezentant al Comitetului de personal și AIPN; schimburile de e-mailuri din 10 iulie 2017 dintre domnul [Z] și șeful delegației UE în Turcia; — anularea deciziei de respingere implicită a cererii de asistență întemeiate pe articolul 24 din statut, intervenită la 4 septembrie 2017; — anularea deciziei din 28 martie 2018, cu referința Ares(2018)1705593, notificată în aceeași zi, prin care AIPN a respins reclamația reclamantei pe care aceasta a introdus-o la 29 noiembrie 2017, cu referința R/510/17, împotriva respingerii implicite a cererii de asistență întemeiate pe articolul 24 din statut; — obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată, în conformitate cu articolul 134 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Uniunii Europene.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea obligației de asistență și de solicitudine, pe încălcarea articolului 1e alineatele (2), (12) și (12a) și a articolelor 22b, 24, 25 și 26 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), pe principiul bunei administrări, precum și pe încălcarea articolelor 1 și 2 din anexa IX la statut și a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO 2001, L 8, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 30, p. 142).

În cadrul acestui motiv, reclamanta invocă de asemenea încălcarea articolelor 41, 47 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, a Convenției europene a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, a dreptului la apărare, precum și abuzuri de drept și de procedură, pe lângă încălcarea vădită a principiului încrederii legitime și a egalității armelor.

În sfârșit, reclamanta invocă în cadrul acestui motiv încălcarea principiului care impune administrației să nu adopte o decizie decât în temeiul unor motive admisibile din punct de vedere legal, adică pertinente și neafectate de erori vădite de apreciere, de fapt sau de drept, precum și încălcarea principiilor proporționalității, contradictorialității, bunei administrări și securității juridice, pe lângă încălcarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO 2001, L 145, p. 43, Ediție specială, 01/vol. 3, p. 76).

Critica astfel invocată este că, prin adoptarea deciziei atacate în condițiile arătate și prin respingerea ulterioară a reclamației reclamantei, AIPN în mod vădit nu ar fi aplicat și interpretat corect dispozițiile statutare și principiile menționate mai sus, întemeindu-și decizia pe motivări inexacte atât în fapt, cât și în drept, și plasând-o pe reclamantă într-o situație administrativă nelegală, lipsită de orice adecvare între faptele stabilite și respingerea cererii de asistență.