—

anularea Deciziei C(2017/N) a Comisiei din 11 octombrie 2017 (Ajutorul de stat SA.49275) în măsura în care prin aceasta s-a considerat că acordul cu privire la capitalul contingent (denumit în continuare „CCA”) realizat între și intervenit între Fondul de rezoluție portughez (denumit în continuare „Fondul de rezoluție”) și Lone Star group (denumit în continuare „Lone Star”) în contextual vânzării Novo Banco, S.A. (denumită în continuare „Novo Banco”) de către cel dintâi către cel din urmă constituie ajutor de stat compatibil cu piața internă și

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii, inclusiv a celor efectuate de reclamante.

1.

Primul motiv se întemeiază pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept prin aceea că a considerat că rezoluția din 2014 a Banco Espírito Santo, S.A. (denumită în continuare „BES”) a fost adoptată numai în temeiul legii portugheze și înainte de intrarea în vigoare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190) (denumită în continuare „BRRD”).

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept prin aceea că a considerat că BRRD a fost aplicată numai de la 1 ianuarie 2015.

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept prin aceea că a considerat că, în scopul de a proteja unitatea și implementarea procesului aferent rezoluției inițiale a BES, vânzarea Novo Banco ar trebui să intre sub incidența reglementării naționale în vigoare înainte de implementarea BRRD.

4.

Al patrulea motiv se întemeiază pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare de drept atunci când a considerat în mod eronat că nu există în BRRD dispoziții indisolubil legate relevante pentru evaluarea CCA.

5.

Al cincilea motiv se întemeiază pe încălcarea de către Comisie a articolelor 101 și 44 din BRRD și

6.

Al șaselea motiv se întemeiază pe încălcarea de către Comisie a articolului 108 alineatul (2) TFUE și a articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 TFUE (denumită în continuare „Regulamentul procedural”, JO 2015, L 248, p. 9), prin faptul că nu a deschis procedura oficială în pofida îndoielilor serioase ridicate cu privire la compatibilitatea mecanismului CCA cu reglementarea Uniunii, reclamantele fiind astfel private de drepturile lor procedurale.