9.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 123/25

—

anularea deciziei Comisiei de apel a Comitetul unic de rezoluție referitoare la cauza 43/2017 din 28 noiembrie 2017, precum și a deciziei confirmative SRB/CM01/ARES(2017)4898090 din 6 septembrie 2017 și

—

obligarea Comitetului unic de rezoluție la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv este întemeiat pe faptul că Decizia SRB/ES/2017/01 privind accesul publicului la documentele Comitetului unic de rezoluție (denumită în continuare „Decizia privind accesul”) încalcă articolul 90 din Regulamentul nr. 806/2014 și articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001, în măsura în care, pe de o parte, reglementează ultra vires dreptul de acces la documente și, pe de altă parte, creează excepții de la dreptul de acces la documente care nu sunt prevăzute în Regulamentul nr. 1049/2001. Astfel, întrucât temeiul său juridic este inaplicabil în conformitate cu articolul 277 TFUE, decizia Comisiei de apel trebuie să fie anulată.

2.

Al doilea motiv este întemeiat pe faptul că decizia Comisiei de apel încalcă articolul 296 TFUE în măsura în care se limitează să susțină, în mod vag și generic, că divulgarea textului complet al Planului din 2016, al deciziei de rezoluție și al raportului de evaluare încalcă articolul 4 alineatul (1) litera (a) și articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001.

3.

Al treilea motiv este întemeiat pe faptul că decizia Comisiei de apel încalcă articolul 15 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, articolul 42 din Carta drepturilor fundamentale și articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1049/2001, în măsura în care: (i) politica privind rezoluția instituțiilor de credit nu este o excepție validă pentru a limita dreptul fundamental de acces la documente; (ii) nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1049/2001 și (iii) evaluarea intereselor în cauză face necesară acordarea accesului la documentele solicitate.

4.

Al patrulea motiv este întemeiat pe faptul că decizia Comisiei de apel încalcă articolul 15 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, articolul 42 din Carta drepturilor fundamentale și articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1049/2001, în măsura în care acordarea unui acces complet la decizia de rezoluție, la raportul de evaluare și la Planul din 2016: (i) nu afectează interesele comerciale ale persoanelor fizice și juridice și (ii) în orice caz, ponderarea intereselor în cauză recomandă acordarea accesului la documente.

5.

Al cincilea motiv este întemeiat pe faptul că decizia Comisiei de apel încalcă articolul 15 TFUE și articolul 88 din Regulamentul nr. 806/2014 prin aceea că nu permite accesul la informațiile care nu sunt protejate de secretul profesional, dat fiind că: (i) nu există o prezumție de confidențialitate în temeiul articolului 88 din Regulamentul nr. 806/2014 și al articolului 339 TFUE și (ii) chiar dacă această prezumție de confidențialitate ar exista, ea nu ar fi aplicabilă în cazul în care documentele se solicită pentru a fi folosite în cadrul unei proceduri judiciare.

6.

Al șaselea motiv este întemeiat pe faptul că decizia Comisiei de apel implică un abuz de putere, în măsura în care refuză să acorde reclamantei un acces complet la Planul din 2016 pe motivul că acesta „este acoperit în totalitate de excepțiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) (a treia liniuță), la articolul 4 alineatul (1) litera (c) și la articolul 4 alineatul (2) [din Decizia privind accesul]”, în condițiile în care, în realitate, există indicii plauzibile în sensul că finalitatea acestui refuz nu ar fi alta decât să ascundă erorile, lacunele și deficiențele din planul menționat.