–

pentru Italy Emergenza Cooperativa Sociale, de R. Speranzoni și de S. Betti, avvocati;

–

pentru Associazione Volontaria di Pubblica Assistenza „Croce Verde”, de V. Migliorini și de C. Tamburini, avvocati;

–

pentru Regione del Veneto, de E. Zanon, de C. Zampieri și de C. Drago, avvocati;

–

pentru Croce Verde Adria, de C. Tamburini, avvocato;

–

pentru Associazione Nazionale Pubbliche Assistenze (Organizzazione nazionale di volontariato) – ANPAS ODV, de V. Migliorini și de C. Tamburini, avvocati;

–

pentru Associazione Nazionale Pubblica Assistenza (ANPAS) – Comitato regionale Liguria, de R. Damonte, avvocato;

–

pentru Confederazione Nazionale delle Misericordie d’Italia, de P. Sanchini, de F. Sanchini și de C. Sanchini, avvocati;

–

pentru guvernul italian, de G. Palmieri, în calitate de agent, asistată de F. Sclafani, avvocato dello Stato;

–

pentru guvernul german, inițial de T. Henze și de J. Möller și ulterior de J. Möller, în calitate de agenți;

–

pentru Irlanda, de M. Browne, de G. Hodge și de A. Joyce, în calitate de agenți, asistați de C. Donnelly, BL;

–

pentru Comisia Europeană, de G. Gattinara, de P. Ondrůšek și de L. Haasbeek, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 10 litera (h) din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO 2014, L 94, p. 65).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul a două litigii între Italy Emergenza Cooperativa Sociale (denumită în continuare „Italy Emergenza”) și, respectiv, Associazione Volontaria di Pubblica Assistenza „Croce Verde” (denumită în continuare „Croce Verde”), pe de o parte, și Ulss 5 Polesana Rovigo (Unitatea locală socio‑sanitară nr. 5 din Polesana Rovigo, Italia, denumită în continuare „Ulss 5 Polesana”) și Regione del Veneto (Regiunea Veneto, Italia), pe de altă parte, în legătură cu atribuirea directă de către Ulss 5 Polesana a unui contract de servicii de transport cu ambulanța.

3

Considerentul (28) al Directivei 2014/24 enunță:

„Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice anumitor servicii de urgență atunci când sunt prestate de organizații sau asociații nonprofit, întrucât caracterul special al acestor organizații ar fi greu de menținut în cazul în care furnizorii de servicii ar fi selectați în conformitate cu procedurile prevăzute de prezenta directivă. Cu toate acestea, excluderea nu ar trebui să depășească strictul necesar. Prin urmare, ar trebui să se precizeze în mod explicit că serviciile de ambulanță pentru transportul pacienților nu ar trebui să fie excluse. În acest context, este necesar, prin urmare, să se precizeze că Grupa 601 CPV [Common Procurement Vocabulary (Vocabularul comun privind achizițiile publice)] «Servicii de transport terestru» nu include serviciile de ambulanță, care sunt incluse în clasa 8514 CPV. Prin urmare, ar trebui să se clarifice că serviciile, care fac obiectul codului 85143000‑3 al CPV și care cuprind în mod exclusiv servicii de ambulanță pentru transportul pacienților, ar trebui să facă obiectul regimului specific stabilit pentru servicii sociale și de altă natură (denumit în continuare «regimul moderat»). Prin urmare, contractele mixte de furnizare a serviciilor de ambulanță în general ar face, de asemenea, obiectul regimului moderat, dacă valoarea serviciilor de ambulanță pentru transportul pacienților ar fi mai mare decât valoarea celorlalte servicii de ambulanță.”

4

Articolul 10 din această directivă, intitulat „Excluderi specifice pentru contractele de servicii”, prevede la punctul (h):

„Prezenta directivă nu se aplică contractelor de achiziții publice de servicii care au ca obiect:

[…]

[…]”

5

Intitulat „Regimuri speciale de achiziții”, titlul III din directiva menționată cuprinde un capitol I care este compus din articolele 74-77 din aceeași directivă. Aceste dispoziții prevăd regimul moderat aplicabil serviciilor sociale și altor servicii specifice.

6

Decreto legislativo n. 50 – Attuazione delle direttive 2014/23/UE, 2014/24/UE e 2014/25/UE sull’aggiudicazione dei contratti di concessione, sugli appalti pubblici e sulle procedure d’appalto degli enti erogatori nei settori dell’acqua, dell’energia, dei trasporti e dei servizi postali, nonché per il riordino della disciplina vigente in materia di contratti pubblici relativi a lavori, servizi e forniture (Decretul legislativ nr. 50 de punere în aplicare a Directivei 2014/23/UE [privind atribuirea contractelor de concesiune, a Directivei 2014/24 și a Directivei 2014/25/UE] privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale, precum și de reorganizare a legislației în vigoare în materie de contracte de achiziții publice de lucrări, de servicii și de bunuri) din 18 aprilie 2016 (GURI nr. 91 din 19 aprilie 2016) constituie noul Codice dei contratti pubblici (Codul privind contractele de achiziții publice, denumit în continuare „Codul privind contractele de achiziții publice”).

7

Articolul 17 din acest cod, intitulat „Excluderi specifice pentru contractele de achiziții și concesiunea de servicii”, prevede la alineatul 1:

„Dispozițiile prezentului cod nu se aplică contractelor de achiziții publice și concesiunilor de servicii care au ca obiect:

[…]

8

Potrivit articolului 57 din decreto legislativo n. 117 – Codice del Terzo settore (Decretul legislativ nr. 117 privind Codul celui de al treilea sector) din 3 iulie 2017 (supliment ordinar la GURI nr. 179 din 2 august 2017):

„Serviciile de transport de urgență cu ambulanța pot fi atribuite cu prioritate prin convenții organizațiilor de voluntariat înscrise de cel puțin șase luni în Registrul național al celui de al treilea sector care aderă la rețeaua de asociații menționată la articolul 41 alineatul 2 și sunt acreditate în temeiul reglementării regionale în materie, dacă aceasta există, în cazurile în care, având în vedere natura specifică a serviciului, atribuirea directă asigură furnizarea serviciului de interes general, într‑un sistem de contribuire efectivă la o finalitate socială și de urmărire a obiectivelor de solidaritate, în condiții de eficacitate economică și de competență, precum și cu respectarea principiilor transparenței și nediscriminării.”

9

Decreto del Presidente del Consiglio dei Ministri – Definizione e aggiornamento dei livelli essenziali di assistenza, di cui all’articolo 1, comma 7, del decreto legislativo 30 dicembre 1992 n. 502 (Decretul președintelui Consiliului de Miniștri de definire și de actualizare a nivelurilor esențiale de asistență prevăzute la articolul 1 alineatul 7 din Decretul legislativ nr. 502 din 30 decembrie 1992) din 12 ianuarie 2017 (supliment ordinar la GURI nr. 65 din 18 martie 2017) prevede la articolul 7, intitulat „Urgența sanitară teritorială”:

„1.   Serviciul național de sănătate garantează, în situațiile de urgență extraspitalicească, intervenții medicale rapide și de stabilizare a stării pacientului, asigurând transportul în siguranță spre structura spitalicească cea mai adecvată. Coordonarea și gestionarea activităților de urgență teritorială sunt realizate de centralele operaționale 118, 24 de ore din 24.

2.   În special, sunt garantate:

3.   Activitățile de urgență sanitară teritorială se desfășoară în mod integrat cu activitățile de urgență intraspitalicești asigurate în cadrul serviciilor de prim ajutor și al serviciilor de urgențe și cu activitățile care fac parte din asistența de bază și din asistența continuă.”

10

Articolul 2 alineatul 1 din legge regionale n. 26 – Disciplina del sistema regionale di trasporto sanitario di soccorso ed emergenza (Legea regională din Veneto nr. 26 privind reglementarea sistemului regional de transport sanitar de salvare și de intervenție de urgență) din 27 iulie 2012 (denumită în continuare „Legea regională nr. 26/2012”) prevede:

„În sensul prezentei legi, este definită transport de salvare și de urgență cu ambulanța activitatea efectuată prin intermediul vehiculelor de salvare de personalul, în special medical, însărcinat cu acest serviciu, în exercitarea următoarelor atribuții:

11

Hotărârea Giunta Regionale del Veneto (organ executiv al regiunii Veneto, Italia) nr. 1515 din 29 octombrie 2015 prevede că „pe durata serviciului, ambulanța are la bord un șofer de urgență și cel puțin un asistent medical de urgență având calificările și competențele prevăzute pentru activitatea specifică”, care presupun participarea la un curs de formare și promovarea unui examen la trei materii, și anume anatomie, fiziologie și ajutor de urgență. Ar rezulta că serviciul secundar, inclusiv serviciul de transport simplu, este prestat într‑un context care reunește transportul obișnuit și asistența medicală.

12

Italy Emergenza, o cooperativă socială care furnizează servicii de transport cu ambulanța, a formulat o acțiune prin care solicită în principal anularea deciziei nr. 1754 din 28 decembrie 2017 a directorului general al Ulss 5 Polesana, precum și a unei serii de acte pregătitoare pentru adoptarea acestei decizii. Prin această decizie, unitatea locală menționată a atribuit Croce Verde în mod direct, prin convenție, furnizarea serviciilor de transport de urgență și de transport secundar cu ambulanța pentru teritoriul a cărui gestionare o asigură. Această convenție, valabilă de la 1 aprilie 2018 la 31 martie 2020, poate fi înnoită pentru doi ani suplimentari, cu condiția însă ca Croce Verde să continue să îndeplinească condițiile de acreditare prevăzute de Legea regională nr. 26/2012 și de decizia nr. 179/2014 a Consiliului Regional din Veneto. În sfârșit, convenția menționată evaluează costurile rambursabile la 2291260 de euro pe an, adică o sumă de 6873780 de euro pentru trei ani.

13

Italy Emergenza apreciază că serviciile de transport secundar cu ambulanța nu figurează printre serviciile excluse de la aplicarea normelor privind achizițiile publice de articolul 10 litera (h) din Directiva 2014/24 coroborat cu considerentul (28) al acesteia.

14

În timp ce această acțiune era pendinte în fața Tribunale amministrativo regionale per il Veneto (Tribunalul Administrativ Regional din Veneto, Italia), Ulss 5 Polesana, prin decizia nr. 372 din 24 aprilie 2018, a anulat decizia nr. 1754, pentru a ține seama de hotărârea pronunțată de Consiglio di Stato (Consiliul de Stat, Italia) la 22 februarie 2018, din care ar rezulta că numai serviciul de salvare de urgență cu ambulanța poate fi în mod excepțional exclus de la aplicarea normei privind procedura de atribuire în cazul în care acesta este furnizat de organizații fără scop lucrativ. În schimb, serviciului simplu de transport cu ambulanța, și anume transportului obișnuit al pacienților fără conotații de urgență, i s‑ar aplica regimul moderat prevăzut la articolele 74-77 din Directiva 2014/24.

15

În urma adoptării deciziei nr. 372, Italy Emergenza și‑a exprimat dorința în esență de a renunța la judecata acțiunii sale, cu condiția ca Croce Verde să nu solicite anularea acestei decizii.

16

Însă, Croce Verde a contestat decizia menționată, susținând că distincția între serviciile de transport de urgență și serviciile de transport simplu rămâne controversată. Astfel, deși considerentul (28) al Directivei 2014/24 pare să aplice regimul moderat „în mod exclusiv” transportului pacienților cu ambulanța, această precizare nu s‑ar regăsi la articolul 10 litera (h) din această directivă.

17

Printr‑o hotărâre pronunțată la 9 martie 2018 într‑o cauză similară, instanța de trimitere a statuat că, în conformitate cu această din urmă dispoziție și cu articolul 17 alineatul 1 litera h) din Codul privind contractele de achiziții publice care o transpune în mod fidel, „serviciile de ambulanță” care intră sub incidența codului CPV 85143000‑3 sunt, prin derogare de la normele tradiționale privind achizițiile publice, excluse de la aplicarea dispozițiilor Codului privind contractele de achiziții publice, cu excepția „serviciilor de ambulanță pentru transportul pacienților”, cărora li se aplică în continuare regimul moderat. Pentru ca excluderea prevăzută la articolul 10 litera (h) din directiva menționată să poată fi aplicată, serviciile de salvare de urgență ar trebui să fie efectuate cu ambulanța, să corespundă transportului și administrării primului ajutor unor pacienți care se află în situație de urgență și să fie furnizat de organizații fără scop lucrativ. Serviciului simplu de transport cu ambulanța, care reprezintă transportul obișnuit al pacienților, în afara oricărei circumstanțe de urgență, i s‑ar aplica, la rândul său, regimul moderat.

18

Instanța de trimitere arată totuși că, deși este ușor să se distingă serviciile de salvare de urgență de serviciile simple de transport al pacienților, există tipuri de transport intermediare a căror calificare nu se impune cu evidență. Aceasta ar fi, printre altele, situația anumitor servicii medicale menționate la articolul 2 din Legea regională nr. 26/2012, precum, pe de o parte, serviciile de transport prevăzute în cadrul nivelurilor esențiale de asistență, care constau pentru Servizio Sanitario Nazionale (Serviciul Național de Sănătate, Italia) în furnizarea unor prestații, precum și a unor servicii, care sunt efectuate prin intermediul vehiculelor de salvare, tuturor cetățenilor, gratuit sau după plata unei cote‑părți, și, pe de altă parte, serviciile de transport în cadrul cărora patologia pacientului impune utilizarea exclusivă a unui vehicul de salvare și necesită, pe durata transportului, asistența personalului medical sau a personalului format în acest scop pentru a asigura continuitatea îngrijirilor.

19

Or, articolul 2 din Legea regională nr. 26/2012 ar asimila ansamblul acestor servicii unor servicii de transport de urgență efectuate prin intermediul vehiculelor de salvare și, prin urmare, le‑ar face să beneficieze de excluderea prevăzută la articolul 10 litera (h) din Directiva 2014/24 și la articolul 17 alineatul 1 litera h) din Codul privind contractele de achiziții publice în cazul în care sunt asigurate de organizații sau de asociații fără scop lucrativ.

20

În acest context, Tribunale amministrativo regionale per il Veneto (Tribunalul Administrativ Regional din Veneto) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

21

În temeiul articolului 99 din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când răspunsul la o întrebare formulată cu titlu preliminar poate fi în mod clar dedus din jurisprudență sau atunci când răspunsul la o astfel de întrebare nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile, Curtea, la propunerea judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general, poate oricând să decidă să se pronunțe prin ordonanță motivată.

22

Se impune aplicarea acestei dispoziții în prezenta cauză.

23

Prin intermediul întrebărilor formulate, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 10 litera (h) din Directiva 2014/24 coroborat cu considerentul (28) al acestei directive trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale potrivit căreia, pe de o parte, serviciile de ambulanță pentru care este prevăzută prezența obligatorie la bord a unui șofer de urgență și a cel puțin un asistent medical de urgență având calificările și competențele care decurg din participarea la un curs de formare și din promovarea unui examen în materie de ajutor de urgență și, pe de altă parte, serviciile de transport prevăzute în cadrul nivelurilor esențiale de asistență efectuate prin intermediul vehiculelor de salvare, intră, în absența unei situații de urgență, în domeniul de aplicare al excluderii prevăzute de această dispoziție.

24

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie amintit că articolul 10 litera (h) din Directiva 2014/24 exclude din domeniul de aplicare al normelor clasice, privind atribuirea contractelor de achiziții publice, achizițiile publice de servicii având ca obiect servicii de apărare civilă, de protecție civilă și de prevenire a pericolelor, cu dubla condiție ca aceste servicii să corespundă codurilor CPV menționate în această dispoziție și să fie furnizate de organizații sau de asociații nonprofit. Această excludere de la aplicarea normelor privind atribuirea contractelor de achiziții publice cuprinde totuși o contraexcludere, în sensul că de ea nu beneficiază serviciile de ambulanță pentru transportul pacienților, cărora li se aplică regimul moderat prevăzut la articolele 74-77 din Directiva 2014/24 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 martie 2019, Falck Rettungsdienste și Falck, C‑465/17, EU:C:2019:234, punctul 38).

25

Rezultă din articolul 10 litera (h) din Directiva 2014/24, interpretat în lumina considerentului (28) al acesteia, că de excluderea de la normele privind atribuirea contractelor de achiziții publice prevăzută de această dispoziție în favoarea serviciilor de prevenire a pericolelor pot beneficia doar anumite servicii de urgență furnizate de organizații sau de asociații nonprofit și că această excludere nu trebuie să depășească ceea ce este strict necesar (Hotărârea din 21 martie 2019, Falck Rettungsdienste și Falck, C‑465/17, EU:C:2019:234, punctul 43).

26

Astfel, în ceea ce privește serviciile de prevenire a pericolelor, inaplicabilitatea normelor privind atribuirea contractelor de achiziții publice prevăzută la articolul 10 litera (h) din această directivă este legată în mod indisociabil de existența unui serviciu de urgență, astfel încât prezența personalului calificat la bordul unei ambulanțe nu poate fi suficientă pentru a determina, ea singură, existența unui serviciu de ambulanță care intră sub incidența codului CPV 85143000‑3 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 martie 2019, Falck Rettungsdienste și Falck, C‑465/17, EU:C:2019:234, punctele 44 și 45).

27

Urgența poate totuși să fie determinată, cel puțin potențial, în cazul în care este necesar transportul unui pacient în privința căruia există un risc de degradare a stării de sănătate pe durata acelui transport, risc care ar trebui, în principiu, să poată fi apreciat în mod obiectiv. Numai în aceste condiții transportul calificat cu ambulanța ar putea intra în sfera excluderii de la aplicarea normelor privind atribuirea contractelor de achiziții publice, prevăzută la articolul 10 litera (h) din Directiva 2014/24 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 martie 2019, Falck Rettungsdienste și Falck, C‑465/17, EU:C:2019:234, punctele 46 și 49).

28

Rezultă din considerațiile care precedă că atât serviciile de ambulanță, pentru care reglementarea în discuție în litigiul principal prevede prezența obligatorie la bord a unui șofer de urgență și a cel puțin un asistent medical de urgență formați în mod corespunzător, cât și serviciile de transport prevăzute în cadrul nivelurilor esențiale de asistență, efectuate prin intermediul vehiculelor de salvare, nu pot intra în mod automat în domeniul de aplicare al excluderii prevăzute la articolul 10 litera (h) din Directiva 2014/24. Astfel, pentru a beneficia de această excludere trebuie, pe lângă prezența unui personal format în mod corespunzător în domeniul primului ajutor, ca serviciul de ambulanță să fie furnizat de organizații sau de asociații nonprofit în sensul acestei dispoziții și să existe o situație de urgență.

29

Prin urmare, trebuie să se răspundă la întrebările adresate că articolul 10 litera (h) din Directiva 2014/24 coroborat cu considerentul (28) al acestei directive trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale potrivit căreia, pe de o parte, serviciile de ambulanță pentru care este prevăzută prezența obligatorie la bord a unui șofer de urgență și a cel puțin un asistent medical de urgență având calificările și competențele care decurg din participarea la un curs de formare și din promovarea unui examen în materie de ajutor de urgență și, pe de altă parte, serviciile de transport prevăzute în cadrul nivelurilor esențiale de asistență efectuate prin intermediul vehiculelor de salvare intră, în absența unei situații de urgență, în domeniul de aplicare al excluderii prevăzute de această dispoziție.

30

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a noua) declară:

Articolul 10 litera (h) din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE coroborat cu considerentul (28) al acestei directive trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale potrivit căreia, pe de o parte, serviciile de ambulanță pentru care este prevăzută prezența obligatorie la bord a unui șofer de urgență și a cel puțin un asistent medical de urgență având calificările și competențele care decurg din participarea la un curs de formare și din promovarea unui examen în materie de ajutor de urgență și, pe de altă parte, serviciile de transport prevăzute în cadrul nivelurilor esențiale de asistență efectuate prin intermediul vehiculelor de salvare intră, în absența unei situații de urgență, în domeniul de aplicare al excluderii prevăzute de această dispoziție.