a.

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, în baza cărui criteriu sau a căror puncte de vedere trebuie stabilit dacă un lucrător care desfășoară activitatea de șofer în transportul rutier internațional este detașat „pe teritoriul unui stat membru”, în sensul articolului 1 alineatele (1) și (3) din Directiva privind detașarea lucrătorilor, și dacă acest lucrător, „pe o perioadă limitată, își desfășoară munca pe teritoriul unui stat membru diferit de cel în care lucrează în mod normal”, în sensul articolului 2 alineatul (1) din Directiva privind detașarea lucrătorilor?

b.

Pentru a se răspunde la întrebarea 2) a, are importanță împrejurarea că întreprinderea care detașează lucrătorul menționat la întrebarea 2) a este afiliată, de exemplu într-un grup, cu întreprinderea în care este detașat respectivul lucrător și, în cazul unui răspuns afirmativ, care este această importanță?

c.

Dacă munca prestată de lucrătorul menționat la întrebarea 2) a constă parțial în transportul în regim de cabotaj, adică transportul desfășurat exclusiv pe teritoriul unui stat membru diferit de cel în care respectivul lucrător lucrează în mod normal, se consideră, în orice caz, că respectivul lucrător lucrează temporar pe teritoriul primului stat membru, pentru acea parte din activitățile sale? În cazul unui răspuns afirmativ, se aplică în acest sens o limită inferioară, de exemplu sub forma unei perioade minime pe lună în care are loc acel transport în regim de cabotaj?

a.

În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, cum trebuie interpretată noțiunea „convenții colective […] declarate de generală aplicare”, prevăzută la articolul 3 alineatul (1) și alineatul (8) primul paragraf din Directiva privind detașarea lucrătorilor? Aceasta este o noțiune autonomă de drept al Uniunii și este deci suficient ca, în fapt, să se respecte condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (8) primul paragraf din Directiva privind detașarea lucrătorilor sau aceste dispoziții impun, de asemenea, declararea cu aplicare generală a convenției colective de muncă în temeiul dreptului național?

b.

Dacă o convenție colectivă nu poate fi considerată convenție colectivă declarată de generală aplicare în sensul articolului 3 alineatul (1) și alineatul (8) primul paragraf din Directiva privind detașarea lucrătorilor, articolul 56 TFUE se opune ca o întreprindere stabilită într-un stat membru care detașează un lucrător pe teritoriul unui alt stat membru să fie obligată, pe cale contractuală, să respecte dispozițiile unei astfel de convenții colective care se aplică în acest din urmă stat membru?