Recurs introdus la 24 septembrie 2018 de Eleni Pavlikka Bourdouvali și alții împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 13 iulie 2018 în cauza T-786/14, Eleni Pavlikka Bourdouvali și alții/Consiliul Uniunii Europene și alții

(Cauza C-604/18 P)

(2018/C 427/36)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurenți: Eleni Pavlikka Bourdouvali și alții (reprezentanți: P. Tridimas, Barrister, K. Chrysostomides, avocați)

Celelalte părți din procedură: Consiliul Uniunii Europene, Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană, Eurogrupul, reprezentat de Consiliul Uniunii Europene, Uniunea Europeană, reprezentată de Comisia Europeană

Concluziile recurenților

Recurenții solicită Curții:

—	casarea hotărârii Tribunalului;

—	acordarea măsurilor solicitate de recurenți în procedurile care s-au aflat pe rolul Tribunalului,

—	obligarea celorlalte părți din procedură la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță la Tribunal și în apel.

Motivele și principalele argumente

Recurenții consideră că Tribunalul a săvârșit o eroare în drept prin faptul că:

a)	a constatat că Eurogrupul nu a impus Ciprului să ia măsurile care le-au cauzat pierderi sau că acele măsuri nu erau impuse prin acțiuni care să fie imputate Uniunii Europene;

b)	a apreciat că comunicatul de presă al BCE din 21 martie 2013 nu a cauzat un prejudiciu recurenților;

c)	a reținut că, prin alte acte anume, intimații nu au impus Ciprului să continue să implementeze măsurile cauzatoare de prejudicii și/sau nu au impus Ciprului să adopte măsurile cauzatoare de prejudicii introduse prin modificările la decretele cauzatoare de prejudicii din 30 iulie 2013;

d)	a apreciat că nu toate măsurile cauzatoare de prejudicii au fost impuse prin Decizia 2013/236 a Consiliului (1),

a constatat că nu a existat o încălcare serioasă a dreptului la proprietate, astfel cum este protejat prin articolul 17 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a UE și articolul 1 din Protocolul 1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, principiului protecției încrederii legitime și principiului nediscriminării.

Recurenții arată că măsurile cauzatoare de prejudicii nu au îndeplinit cerința ca restricțiile la dreptul de proprietate să fie prevăzute de lege și nici cerința proporționalității. Ei consideră că acest comportament al intimaților a dat naștere unei încrederi legitime că nicio măsură de finanțare internă nu va fi luată prin „raderea” bunurilor lor. Recurenții apreciază că, în calitate de deponenți, de acționari și de deținători titluri de valoare la Bank of Cyprus și/sau Laiki au suferit o discriminare, între altele, în raport cu deponenții, cu acționarii sau cu deținătorii de titluri de valoare la bănci din alte state membre ale zonei euro, care au beneficiat de asistență financiară similară cu cea acordată Ciprului.

(1) Decizia din 25 aprilie 2013 a Consiliului adresată Ciprului cu privire la anumite măsuri specifice de reinstaurare a stabilității financiare și a creșterii sustenabile (JO 2013, L 141, p. 32).