1)

Este compatibilă cu legislația Uniunii reglementarea prevăzută de Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 22/2010 din 16 martie, de Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 34/2010 din 9 aprilie, de Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale 25/2011 din 7 aprilie şi de Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 22/2011 din 25 martie potrivit căreia cererea de ajutor a agricultorului este respinsă numai pe baza unui ansamblu de criterii referitoare la noţiunea „utilizator legitim de teren”, prevăzute de legislația națională, și neprezentării unui certificat denumit „certificat de utilizare a terenului” decurgând din criteriile menţionate, dacă, în rest, producătorul din Uniune îndeplinește celelalte criterii referitoare la cererile de ajutor și poate dovedi că suprafeţele declarate erau la dispoziția sa, cu alte cuvinte că le administra și le exploata?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, legislația Uniunii impune ca agenția națională de plată să ia în considerare, la evaluarea cererii de ajutor, alte elemente de probă care să atestă că, astfel cum se prevede la articolul 124 din Regulamentul nr. 73/2009/CE (1) al Consiliului, suprafețele declarate „[sunt] la dispoziția agricultorului”?

3)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, ce consecințe juridice implică, din punctul de vedere al dreptului Uniunii, sau în ce mod trebuie să se interpreteze sau să se aprecieze, în cererea unică „declarați[a] agricultorului care să ateste că a luat la cunoștință condițiile impuse de schemele de ajutoare în cauză”, impusă de articolul 12 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul nr. 1122/2009/CE (2) al Comisiei, având în vedere o dispoziție restrictivă specială națională, cum ar fi cea privind toate criteriile referitoare la noțiunea „utilizator legitim de teren”?

4)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, ce consecințe juridice implică, din punctul de vedere al dreptului Uniunii, sau cum trebuie să se interpreteze sau să se aprecieze, în cererea unică, o obligație impusă de statul membru care impune să se declare că au fost îndeplinite toate criteriile referitoare la noţiunea „utilizator legitim de teren” sau că se întrunesc condițiile administrative aflate în legătură cu această dispoziție restrictivă specială națională?