1)

[N]oțiunea de prorogare implicită a competenței prevăzută și reglementată la articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 (1) impune, în toate aspectele sale, o interpretare autonomă și comună pentru toate statele membre și, prin urmare, nu poate fi condiționată de limitările prevăzute de normele de competență judiciară internă din statele membre[?]

2)

[N]oțiunea de prorogare implicită a competenței prevăzută și reglementată la articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 constituie o normă „pură” de competență judiciară internațională, care desemnează exclusiv instanțe dintr-un stat membru, dar lasă dreptul procesual al acestuia din urmă sarcina de a stabili instanța competentă din punct de vedere teritorial sau, dimpotrivă, constituie o normă de competență judiciară internațională și teritorială deopotrivă[?]

3)

[Ț]inând cont de circumstanțele prezentei cauze, o situație care implică un zbor operat de o companie aeriană stabilită într-un alt stat membru, dar care își are plecarea sau destinația într-un stat membru în care există o sucursală a companiei [aeriene], care furnizează servicii auxiliare acesteia din urmă, biletele nefiind însă achiziționate prin intermediul respectivei sucursale, poate conduce la un litigiu privind activitatea sucursalelor, agențiilor sau a altor unități, care justifică aplicarea normei privind competența judiciară prevăzută la articolul 7 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012[?]