a.

Articolul 7 din Decizia nr. 2/76 (1), respectiv articolul 13 din Decizia nr. 1/801, trebuie interpretate în sensul că aceste dispoziții nu se opun unei reglementări naționale care prevede, cu titlu general, prelucrarea și păstrarea datelor biometrice ale resortisanților unor țări terțe, inclusiv resortisanți turci, într-un sistem de evidență în sensul articolului 2 partea introductivă și literele (a) și (b) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO 1995, L 281[, p. 31], Ediție specială, 13/vol. 17, p. 10), întrucât această reglementare națională nu depășește ceea ce este necesar în vederea realizării obiectivului legitim urmărit de această reglementare de prevenire și de combatere a fraudei de identitate și de documente?

b.

Este important, în acest context, că durata păstrării datelor biometrice este legată de durata șederii legale și/sau ilegale a resortisanților unor țări terțe, inclusiv a resortisanților turci?

a.

Dacă răspunsul la întrebarea 2 este că o reglementare națională care permite ca datele biometrice ale resortisanților unor țări terțe, inclusiv ale resortisanților turci, dintr-un sistem de evidență, să fie puse la dispoziția terților în scopul prevenirii, investigării și depistării infracțiunilor – de natură teroristă sau de altă natură – reprezintă o nouă restricție, articolul 52 alineatul (1) coroborat cu articolul 7 și cu articolul 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie să fie interpretat în sensul că se opune unei astfel de reglementări naționale?

b.

Este important, în acest context, că la momentul în care este arestat ca suspect al unei infracțiuni, acest resortisant are asupra sa documentul de ședere în care sunt stocate datele sale biometrice?