–

pentru Copebi SCA, de N. Coutrelis, avocate;

–

pentru guvernul francez, de D. Colas, de C. Mosser și de A.‑L. Desjonquères, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de B. Stromsky, de X. Lewis și de W. Farrell, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Deciziei 2009/402/CE a Comisiei din 28 ianuarie 2009 privind „planurile de urgență” în sectorul fructelor și legumelor puse în aplicare de către Franța (JO 2009, L 127, p. 11).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Copebi SCA, pe de o parte, și Établissement national des produits de l’agriculture et de la mer (FranceAgriMer) (Oficiul național pentru produse ale agriculturii și ale mării, Franța), pe de altă parte, în legătură cu anularea unei somații de plată emise împotriva Copebi de FranceAgriMer în scopul recuperării sumei corespunzătoare rambursării unor ajutoare publice care i‑au fost acordate între anii 1998 și 2002 și a dobânzilor aferente.

3

Articolul 1 litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului [108 TFUE] (JO 1999, L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41) prevede:

„În sensul prezentului regulament:

[…]

4

Articolul 6 alineatul (1) din acest regulament, intitulat „Procedura oficială de investigare”, prevede:

„Decizia de a deschide procedura oficială de investigare sintetizează elementele relevante de fapt și de drept, include o evaluare preliminară a Comisiei cu privire la caracterul de ajutor de stat al măsurii propuse și indică îndoielile privind compatibilitatea acesteia cu piața comună. Prin decizie, se solicită statului membru în cauză și celorlalte persoane interesate să‑și prezinte observațiile într‑un termen stabilit, care în mod normal nu depășește o lună. În cazuri întemeiate, Comisia poate prelungi termenul stabilit.”

5

Considerentele (15), (17), (24)-(27), (29) și (71) ale Deciziei 2009/402 au următorul cuprins:

[…]

[…]

[…]

[…]

6

Articolul 1 din această decizie prevede:

„Ajutoarele de stat acordate producătorilor de fructe și legume în cadrul «planurilor de urgență» pe care Franța le‑a pus în aplicare în mod ilegal în perioada 1992-2002, încălcând articolul [108 alineatul (3) TFUE], sunt incompatibile cu piața comună.”

7

Articolul 2 din decizia menționată prevede:

„(1)   Franța adoptă măsurile necesare pentru a recupera ajutoarele incompatibile menționate la articolul 1 de la beneficiarii acestora.

(2)   Ajutoarele de recuperat cuprind dobânzile care curg de la data la care acestea au fost puse la dispoziția beneficiarilor până la data recuperării lor.

[…]”

8

În temeiul articolului 5 din aceeași decizie:

„Prezenta decizie se adresează Republicii Franceze.”

9

Oniflhor, al cărui succesor în drepturi este FranceAgriMer, era un organism public cu caracter industrial și comercial aflat sub tutela statului francez care avea ca scop principal consolidarea eficienței economice a sectorului fructelor și legumelor.

10

Oniflhor a instituit, între anii 1998 și 2002, un stimulent conjunctural pentru încheierea de contracte de aprovizionare în industria prelucrătoare a cireșelor cunoscute sub denumirea de cireșe Napoleon („bigarreaux”), cu destinație industrială, sub forma unui ajutor financiar pentru fiecare situație de urgență în cauză.

11

Acest ajutor era destinat grupurilor de producători care au livrat cireșe Napoleon, în contextul recoltei în discuție, societăților din industria prelucrătoare în cadrul unor contracte multianuale încheiate în temeiul unui acord interprofesional.

12

Ajutorul era plătit de Oniflhor prin intermediul Comité économique bigarreau industrie (CEBI) (Comitetul economic pentru cireșele Napoleon destinate industriei, Franța), care redistribuia aceste fonduri afiliaților săi, printre care se număra și Copebi, care a primit o sumă totală de 2823708,83 euro.

13

Fiind sesizată cu o plângere, Comisia a afirmat, prin Decizia 2009/402, cu privire la măsurile de ajutor adoptate în special de Oniflhor în cadrul „planurilor de urgență” în sectorul fructelor și legumelor puse în aplicare de Republica Franceză, că ajutoarele plătite sectorului fructelor și legumelor din Franța aveau ca scop facilitarea desfacerii produselor franceze prin influențarea prețului de vânzare sau a cantităților oferite pe piețe. Aceasta a concluzionat că astfel de intervenții constituiau ajutoare de stat instituite cu încălcarea dreptului Uniunii și a dispus recuperarea lor.

14

Această decizie a fost confirmată prin două hotărâri ale Tribunalului Uniunii Europene din 27 septembrie 2012, Franța/Comisia (T‑139/09, EU:T:2012:496), și Fedecom/Comisia (T‑243/09, nepublicată, EU:T:2012:497).

15

În urma acestor hotărâri, Republica Franceză a întreprins demersuri pentru recuperarea ajutoarelor plătite ilegal producătorilor de cireșe Napoleon destinate industriei, printre care Copebi, împotriva căreia FranceAgriMer a emis, la 29 martie 2013, o somație de plată în vederea recuperării unui cuantum de 5042768,78 euro reprezentând rambursarea ajutoarelor publice plătite între anii 1998 și 2002, precum și dobânzile acumulate.

16

Prin sentința din 20 ianuarie 2015, tribunal administratif de Nîmes (Tribunalul Administrativ din Nîmes, Franța) a respins cererea Copebi de anulare a acestei somații de plată.

17

Prin hotărârea din 18 aprilie 2016, cour administrative d’appel de Marseille (Curtea Administrativă de Apel din Marsilia) a respins apelul formulat de Copebi împotriva acestei sentințe.

18

În aceste împrejurări, Copebi a declarat recurs împotriva hotărârii respective la Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța).

19

Acesta constată că, deși Decizia 2009/402 privește în general piața fructelor și legumelor, care intră sub incidența organizării comune a fructelor și legumelor, reglementată la acea dată prin Regulamentul (CEE) nr. 1035/72 al Consiliului din 18 mai 1972 (JO 1972, L 118, p. 1), iar ulterior prin Regulamentul (CE) nr. 2200/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 (JO 1996, L 297, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 20, p. 29), ambele privind organizarea comună în sectorul fructelor și legumelor, din care face parte filiera cireșelor Napoleon destinate industriei și, deși din Hotărârea din 12 februarie 2015, Comisia/Franța (C‑37/14, nepublicată, EU:C:2015:90), reiese că CEBI a primit ajutoarele în discuție în litigiul principal pentru a facilita desfacerea produselor franceze prin influențarea prețului de vânzare sau a cantităților oferite pe piețe, CEBI nu figurează totuși printre cele opt comitete economice agricole menționate în considerentul (15) al Deciziei 2009/402.

20

Potrivit instanței de trimitere, din această decizie reiese de asemenea că ajutoarele în discuție în litigiul principal, spre deosebire de mecanismul de finanțare descris în considerentele (24)-(28) ale deciziei menționate, nu sunt finanțate din contribuții voluntare ale producătorilor denumite „contribuții profesionale”, ci doar din subvenții plătite de Oniflhor.

21

În această privință, instanța de trimitere observă că, deși sumele anuale ale ajutoarelor plătite de Oniflhor producătorilor de cireșe Napoleon destinate industriei prin intermediul CEBI sunt incluse în tabelul din considerentul (29) al Deciziei 2009/402, aceste sume au fost comunicate de autoritățile franceze și niciun element din decizia respectivă nu ar permite să se înțeleagă că ele ar fi fost asumate în mod oficial de Comisie, care nu menționează, în considerentul (15) al deciziei amintite, decât opt comitele economice, cu excluderea CEBI. Acest tabel nu ar figura decât în partea destinată să descrie ajutoarele în discuție, iar nu în partea consacrată procedurii de recuperare.

22

Prin urmare, instanța de trimitere reflectează asupra legalității somației de plată emise de FranceAgriMer împotriva Copebi, întemeiată pe recuperarea ajutoarelor prevăzute de Decizia 2009/402. Legalitatea acestei somații de plată ar depinde printre altele de problema dacă decizia respectivă trebuie să fie interpretată în sensul că acoperă ajutoarele plătite CEBI de Oniflhor și distribuite producătorilor de cireșe Napoleon destinate industriei prin intermediul grupurilor de producători membre ale comitetului menționat, în condițiile în care CEBI nu figurează printre cele opt comitete economice agricole menționate în considerentul (15) al deciziei amintite, iar modul de finanțare a acestor ajutoare a fost semnificativ diferit.

23

În aceste condiții, Conseil d’État (Consiliul de Stat) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Decizia [2009/402] trebuie interpretată în sensul că acoperă ajutoarele plătite [CEBI] de [Oniflhor] și atribuite producătorilor de cireșe Napoleon destinate industriei de asocierile de producători membre ale acestui comitet, în condițiile în care CEBI nu figurează printre cele opt comitete economice agricole menționate [în considerentul (15) al deciziei respective], iar ajutoarele în cauză, contrar mecanismului de finanțare descris [în considerentele (24)-(28) ale deciziei menționate], erau finanțate exclusiv din subvenții ale Oniflhor, iar nu și din contribuții voluntare ale producătorilor, denumite «contribuții profesionale»?”

24

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă Decizia 2009/402 trebuie să fie interpretată în sensul că acoperă ajutoarele plătite CEBI de Oniflhor și distribuite producătorilor de cireșe Napoleon destinate industriei prin intermediul grupurilor de producători membre ale comitetului respectiv, în condițiile în care, pe de o parte, acest comitet nu figurează printre cele opt comitete economice agricole menționate în decizia respectivă și, pe de altă parte, spre deosebire de mecanismul de finanțare descris în decizia amintită, aceste ajutoare erau finanțate numai din subvenții ale Oniflhor, iar nu și din contribuții voluntare ale producătorilor.

25

În ceea ce privește, în primul rând, faptul că CEBI nu este menționat în Decizia 2009/402, trebuie arătat că nu se contestă că reclamanta din litigiul principal a beneficiat de un ajutor între anii 1998 și 2002, plătit de Oniflhor prin intermediul CEBI.

26

Nu se contestă nici că CEBI are aceeași natură juridică cu celelalte opt comitete economice agricole menționate în considerentul (15) al Deciziei 2009/402 și este guvernat de aceleași dispoziții naționale și nici că, după cum a arătat instanța de trimitere, acest comitet a beneficiat de un ajutor plătit de același organism public, și anume Oniflhor, cu scopul de a facilita desfacerea produselor franceze prin influențarea prețului de vânzare sau a cantităților oferite pe piețe.

27

În plus, trebuie arătat că, în conformitate cu articolul 1 din Decizia 2009/402, „[a]jutoarele de stat acordate producătorilor de fructe și legume în cadrul «planurilor de urgență» pe care Franța le‑a pus în aplicare în mod ilegal în perioada 1992-2002, încălcând articolul [108 alineatul (3) TFUE], sunt incompatibile cu piața comună”. Prin urmare, este necesar să se constate că, după cum arată Comisia în observațiile sale scrise, dispozitivul Deciziei 2009/402 nu se limitează doar la cele opt comitete economice agricole menționate în considerentul (15) al acestei decizii.

28

În această privință, trebuie amintit că dintr‑o jurisprudență constantă a Curții reiese că deciziile de recuperare a ajutoarelor de stat sunt adresate statului membru responsabil, iar nu beneficiarilor ajutorului, și că niciuna dintre dispozițiile procedurii de control al ajutoarelor de stat nu rezervă, dintre persoanele interesate, un rol special beneficiarului ajutorului (a se vedea printre altele Hotărârea din 24 septembrie 2002, Falck și Acciaierie di Bolzano/Comisia, C‑74/00 P și C‑75/00 P, EU:C:2002:524, punctele 81 și 83).

29

Astfel, potrivit articolului 5 din Decizia 2009/402, aceasta este adresată în mod expres Republicii Franceze, iar nu unui anumit comitet economic. Prin urmare, în temeiul articolului 2 din decizia amintită, statul membru respectiv era obligat să ia măsurile necesare pentru a recupera ajutoarele declarate incompatibile prin decizia menționată de la beneficiarii acestora și, astfel, să stabilească organismele care au beneficiat de aceste ajutoare.

30

Curtea a mai precizat că, în cadrul unui program de ajutoare, Comisia se poate limita să studieze caracteristicile programului în cauză pentru a aprecia în motivarea deciziei sale dacă, din cauza modalităților pe care le prevede programul respectiv, acesta asigură un avantaj considerabil beneficiarilor în raport cu concurenții lor și este de natură să profite în principal unor întreprinderi care participă la schimburile comerciale dintre statele membre (Hotărârea din 7 martie 2002, Italia/Comisia, C‑310/99, EU:C:2002:143, punctul 89).

31

Astfel, decizia Comisiei de constatare a incompatibilității unui ajutor cu piața internă nu trebuie să conțină o analiză a ajutoarelor acordate în cazuri individuale pe baza acestui regim. Doar la nivelul recuperării ajutoarelor este necesar să se verifice situația individuală a fiecărei întreprinderi în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 martie 2002, Italia/Comisia, C‑310/99, EU:C:2002:143, punctul 91).

32

Acest lucru este valabil cu atât mai mult atunci când, după cum a arătat Comisia, aceasta nu poate să obțină de la statul membru în cauză un volum satisfăcător de informații cu privire la modul exact în care aceste măsuri au fost aplicate.

33

Prin urmare, din faptul că CEBI nu figurează printre cele opt comitete economice agricole menționate în Decizia 2009/402 nu se poate deduce că decizia respectivă nu acoperă ajutoarele care au fost plătite de Oniflhor prin intermediul acestui comitet economic agricol și distribuite societății Copebi.

34

Pe de altă parte, nu se poate susține că Decizia 2009/402 ar fi fost adoptată cu încălcarea dreptului reclamantei din litigiul principal de a fi ascultată. Astfel, trebuie amintit că Curtea a statuat de asemenea că noțiunea „persoană interesată”, în sensul articolului 1 litera (h) din Regulamentul nr. 659/1999, se referă la un număr nedeterminat de destinatari (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 octombrie 2011, Austria/Scheucher‑Fleisch și alții, C‑47/10 P, EU:C:2011:698, punctul 132) și că, prin urmare, această dispoziție nu impune o punere în întârziere individuală a unor anumiți subiecți (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 noiembrie 1984, Intermills/Comisia, 323/82, EU:C:1984:345, punctul 17).

35

Singurul său scop este de a obliga Comisia să facă în așa fel încât toate persoanele potențial interesate să fie avertizate și să aibă ocazia să își susțină argumentele. În aceste circumstanțe, publicarea unui anunț în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene este un mijloc adecvat în materie de control al ajutoarelor de stat în vederea informării tuturor persoanelor interesate cu privire la deschiderea unei proceduri (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 noiembrie 1984, Intermills/Comisia, 323/82, EU:C:1984:345, punctul 17, precum și Hotărârea din 24 septembrie 2002, Falck și Acciaierie di Bolzano/Comisia, C‑74/00 P și C‑75/00 P, EU:C:2002:524, punctul 80).

36

În ceea ce privește, în al doilea rând, împrejurarea potrivit căreia, spre deosebire de mecanismul de finanțare descris de Comisie în Decizia 2009/402, ajutoarele primite de Copebi erau finanțate numai din subvenții ale Oniflhor, iar nu și din contribuții voluntare ale producătorilor, din această decizie reiese că finanțarea „planurilor de urgență” era asigurată de sectoarele în cauză în proporție de 30 % până la 50 %. Această contribuție profesională era completată de finanțări provenite de la autoritățile publice prin intermediul Oniflhor. Contribuțiile profesionale respective erau cerute de comitetele economice agricole, iar neplata acestei contribuții echivala, în principiu, cu un refuz de a primi ajutoarele din partea Oniflhor.

37

Trebuie să se constate că, deși ajutoarele primite de Copebi au fost finanțate numai din subvențiile Oniflhor, fără nicio contribuție din partea sectorului în cauză, nu este mai puțin adevărat că aceste ajutoare au fost acordate prin intermediul unor resurse de stat.

38

Așadar, o asemenea împrejurare nu poate să determine excluderea ajutoarelor de care a beneficiat Copebi de la calificarea ca „ajutoare de stat”, în sensul articolului 107 alineatul (1) TFUE, și, prin urmare, din domeniul de aplicare al Deciziei 2009/402.

39

În plus, în măsura în care neplata contribuțiilor profesionale ar justifica excluderea oricărei plăți a ajutoarelor de către Oniflhor, trebuie amintit că Curtea a statuat deja că problema dacă beneficiul acordat întreprinderilor interesate era conform cu legislația internă sau, dimpotrivă, constituia un caz de evaziune sau de fraudă fiscală nu are afecte asupra obligației statului membru în cauză de a recupera ajutoarele în termenele stabilite (Hotărârea din 5 mai 2011, Comisia/Italia, C‑305/09, EU:C:2011:274, punctul 42).

40

Prin urmare, faptul că Copebi a reușit să profite de planurile de urgență fără să trebuiască să contribuie la acestea și, astfel, a obținut un regim mai avantajos decât cel de care ar fi beneficiat ceilalți beneficiari nu este o împrejurare de natură să îl excludă din domeniul de aplicare al Deciziei 2009/402.

41

În sfârșit, în al treilea rând, reclamanta din litigiul principal susține că, spre deosebire de „planurile de urgență” prevăzute în Decizia 2009/402, măsura interprofesională a ajutoarelor acordate în sectorul cireșelor Napoleon destinate industriei era legată de un plan structural, sub forma unor ajutoare conjuncturale și punctuale, care nu ar fi avut ca scop să atenueze excedentele temporare ale ofertei.

42

Trebuie să se constate însă că din cererea de decizie preliminară reiese că ajutorul plătit CEBI de Oniflhor îmbrăca forma unui ajutor financiar reînnoit pentru fiecare situație de urgență în cauză, prin care se urmărea depășirea dificultăților pe care le întâmpina acest sector din cauza unei mari presiuni concurențiale exercitate de industriile prelucrătoare italiene și spaniole, precum și din cauza produselor brute importate din țările din Europa Centrală. Din dosarul prezentat Curții reiese de asemenea că acest ajutor era calculat în fiecare an în funcție de procedeul de recoltare utilizat și de destinația produsului, în limita unei anumite cantități de fructe.

43

Având în vedere ceea ce precedă, este necesar să se răspundă la întrebarea adresată că Decizia 2009/402 trebuie să fie interpretată în sensul că acoperă ajutoarele plătite CEBI de Oniflhor și distribuite producătorilor de cireșe Napoleon destinate industriei prin intermediul grupurilor de producători membre ale comitetului respectiv, chiar dacă, pe de o parte, acest comitet nu figurează printre cele opt comitete economice agricole menționate în decizia respectivă și, pe de altă parte, spre deosebire de mecanismul de finanțare descris în decizia amintită, aceste ajutoare erau finanțate numai din subvenții ale Oniflhor, iar nu și din contribuții voluntare ale producătorilor.

44

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declară:

Decizia 2009/402/CE a Comisiei din 28 ianuarie 2009 privind „planurile de urgență” în sectorul fructelor și legumelor puse în aplicare de către Franța trebuie să fie interpretată în sensul că acoperă ajutoarele plătite Comité économique bigarreau industrie (CEBI) (Comitetul economic pentru cireșele Napoleon destinate industriei, Franța) de Office national interprofessionnel des fruits, des légumes et de l’horticulture (Oniflhor) (Oficiul național interprofesional al fructelor, legumelor și horticulturii, Franța) și distribuite producătorilor de cireșe Napoleon destinate industriei prin intermediul grupurilor de producători membre ale comitetului respectiv, chiar dacă, pe de o parte, acest comitet nu figurează printre cele opt comitete economice agricole menționate în decizia respectivă și, pe de altă parte, spre deosebire de mecanismul de finanțare descris în decizia amintită, aceste ajutoare erau finanțate numai din subvenții ale Oniflhor, iar nu și din contribuții voluntare ale producătorilor.