1. 

Prezenta cauză privește interpretarea Regulamentului (CE) nr. 714/2009 ( 2 ), care reglementează accesul la infrastructura necesară pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică și stabilește în special norme pentru finanțarea infrastructurii respective.

2. 

Litigiul a luat naștere ca urmare a pronunțării deciziei prin care autoritatea de reglementare suedeză, și anume Energimarknadsinspektionen (Inspectoratul suedez pentru piețele de energie, denumit în continuare „EI”) ( 3 ), a solicitat operatorului Baltic Cable o linie electrică de înaltă tensiune, cunoscută și ca interconexiune, care leagă sistemul de transport de energie electrică suedez de sistemul de transport din nord‑vestul Germaniei, să plaseze așa‑numitele venituri provenite din congestii într‑un cont separat, împiedicând astfel acest operator, și anume Baltic Cable AB (denumită în continuare „BCAB”), să utilizeze în mod liber aceste venituri.

3. 

Congestia este o situație în care capacitatea unei interconexiuni între două sisteme naționale de transport este insuficientă pentru a include toate tranzacțiile care rezultă din comerțul internațional al operatorilor de pe piață ( 4 ). Congestia apare din cauza lipsei capacității interconexiunilor și/sau a sistemelor naționale de transport în cauză. Un studiu recent a reiterat nevoia urgentă de mărire a capacității de interconexiune în Uniunea Europeană ( 5 ).

4. 

În caz de congestie, trebuie aplicate soluții nediscriminatorii, bazate pe mecanismele pieței, pentru a rezolva problema ( 6 ). Prin urmare, capacitatea disponibilă trebuie scoasă la licitație ( 7 ). Prețul capacității scoase la licitație corespunde în principiu diferențelor dintre prețurile angro practicate în cele două sisteme de transport conectate. Diferența, sau venitul provenit din congestii, revine operatorului interconexiunii ( 8 ). Astfel, congestiile pot aduce profituri mari pentru acel operator.

5. 

Totuși, veniturile provenite din congestii nu pot fi utilizate în mod liber de operatorul interconexiunii. Articolul 16 alineatul (6) primul paragraf din Regulamentul nr. 714/2009 impune ca toate acele venituri să fie utilizate pentru garantarea disponibilității reale a capacității alocate sau pentru menținerea sau creșterea capacităților de interconexiune prin investiții în rețea, în special investiții în noi interconexiuni. În cazul în care veniturile provenite din congestii nu pot fi utilizate în mod eficient pentru aceste două scopuri, ele pot fi utilizate, până la o sumă maximă care urmează să fie decisă de autoritățile de reglementare ale statelor membre în cauză, pentru a scădea tarifele de rețea. Restul veniturilor trebuie plasate într‑un cont intern separat până la momentul la care pot fi cheltuite în cele două scopuri enumerate mai sus.

6. 

În prezenta cauză, EI a decis că BCAB nu putea utiliza venituri provenite din congestii pentru a acoperi costurile de exploatare și de întreținere a Baltic Cable, întrucât aceste costuri nu au fost destinate să garanteze disponibilitatea reală a capacității alocate sau pentru menținerea sau creșterea capacităților de interconexiune prin investiții în rețea. Prin urmare, BCAB i s‑a cerut să plaseze aceste venituri într‑un cont intern separat până la momentul la care pot fi cheltuite în scopurile respective.

7. 

Curții i se solicită să interpreteze pentru prima dată articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 ( 9 ) prin cererea de decizie preliminară formulată de Förvaltningsrätten i Linköping (Tribunalul Administrativ din Linköping, Suedia). Acesteia i se solicită să hotărască dacă veniturile provenite din congestii pot fi utilizate pentru a acoperi costurile suportate pentru exploatarea și pentru întreținerea unei interconexiuni sau pentru distribuirea profiturilor către acționarii întreprinderii care exploatează interconexiunea. Această întrebare este cu atât mai importantă cu cât, în speță, exploatarea interconexiunii este singura activitate a BCAB. Întreprinderea respectivă susține că veniturile care decurg din alocarea interconexiunii sunt singura sursă de venituri a acesteia, astfel încât, în cazul în care Curtea va decide că veniturile provenite din congestii nu pot fi utilizate pentru a acoperi costurile de exploatare și de întreținere, BCAB nu va fi în măsură să recupereze aceste costuri, cu atât mai puțin să realizeze profit. Această situație a determinat instanța de trimitere să întrebe Curtea dacă, în cazul în care articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 trebuie interpretat în sensul că se opune utilizării veniturilor provenite din congestii pentru a acoperi costurile de exploatare și de întreținere și pentru a obține profit, această dispoziție este valabilă și dacă, în special, respectă principiul proporționalității.

8.

Articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 prevede:

„Toate veniturile care decurg din alocarea interconexiunii se utilizează în următoarele scopuri:

În cazul în care veniturile nu pot fi utilizate în mod eficient în scopurile menționate la literele (a) și/sau (b) de la primul paragraf, acestea pot fi utilizate, sub rezerva aprobării de către autoritățile de reglementare ale statelor membre implicate, până la o sumă maximă care urmează să fie decisă de respectivele autorități de reglementare, ca venit care trebuie luat în considerare de către autoritățile de reglementare la aprobarea metodologiei de calcul al tarifelor de rețea și/sau la stabilirea tarifelor de rețea.

Restul veniturilor sunt plasate într‑un cont intern separat până în momentul în care pot fi cheltuite în scopurile enumerate la literele (a) și/sau (b) de la primul paragraf. Autoritatea de reglementare informează agenția cu privire la aprobarea menționată la al doilea paragraf”.

9.

Astfel cum s‑a menționat mai sus, BCAB este o societate suedeză a cărei unică activitate este exploatarea Baltic Cable, pe care o deține. BCAB nu percepe nicio taxă pentru accesul la Baltic Cable.

10.

Astfel cum prevede punctul 6.5 din anexa I la Regulamentul nr. 714/2009, EI publică un raport anual privind suma și modul de utilizare a veniturilor provenite din congestii. În acest scop, prin scrisoarea din 27 mai 2014, EI a solicitat BCAB să furnizeze informații cu privire la suma și la modul de utilizare a veniturilor sale provenite din congestii pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2013 și 30 iunie 2014. La 1 iulie 2014, BCAB a indicat că veniturile sale provenite din congestii pentru perioada respectivă se ridică la 159542374 de coroane suedeze (SEK) și că au fost utilizate în principal „pentru a garanta accesibilitatea și alocarea capacității totale de transfer a interconexiunii” ( 10 ).

11.

În raportul său din 2014 privind veniturile provenite din congestii, EI a declarat că utilizarea de către BCAB a veniturilor provenite din congestii a trebuit analizată mai în detaliu.

12.

Prin scrisoarea din 29 mai 2015, EI a solicitat BCAB să furnizeze informații cu privire la suma și la modul de utilizare a veniturilor sale provenite din congestii pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2014 și 30 iunie 2015. La 1 iulie 2015, BCAB a indicat că veniturile sale provenite din congestii pentru perioada respectivă s‑au ridicat la 177939624 SEK și că au fost utilizate în aceleași scopuri ca în anul precedent ( 11 ).

13.

În raportul său din 2015 privind veniturile provenite din congestii, EI a declarat că începuse să investigheze utilizarea de către BCAB a veniturilor provenite din congestii și că ancheta respectivă era în curs de desfășurare.

14.

Prin decizia din 9 iunie 2016 (denumită în continuare „decizia EI din 9 iunie 2016”), EI a solicitat BCAB să plaseze o parte din veniturile sale provenite din congestii pentru perioadele cuprinse între 1 iulie 2013 și 30 iunie 2014 și între 1 iulie 2014 și 30 iunie 2015, într‑un cont intern separat.

15.

În opinia EI, utilizarea de către BCAB a veniturilor provenite din congestii (în cuantum de 61016510 SEK pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2013 și 30 iunie 2014 și de 48995127 SEK pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2014 și 30 iunie 2015) pentru a asigura fermitatea materială ( 12 ) era conformă cu articolul 16 alineatul (6) primul paragraf litera (a) din Regulamentul nr. 714/2009, care permite utilizarea veniturilor provenite din congestii pentru garantarea disponibilității reale a capacității alocate.

16.

Totuși, potrivit EI, utilizarea de către BCAB a veniturilor provenite din congestii (în cuantum de 98480864 SEK pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2013 și 30 iunie 2014 și de 128944497 SEK pentru perioada cuprinsă între 1 iulie 2014 și 30 iunie 2015) pentru a acoperi costurile de exploatare și de întreținere a Baltic Cable nu era conformă cu articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009. Acest lucru s‑a datorat faptului că veniturile provenite din congestii utilizate pentru exploatarea și pentru întreținerea unei interconexiuni existente nu sunt utilizate pentru menținerea sau pentru creșterea capacității de interconexiune, iar utilizarea veniturilor provenite din congestii pentru a acoperi costurile determinate de exploatarea și de întreținerea unei interconexiuni nu este, așadar, permisă de articolul 16 alineatul (6) primul paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 714/2009.

17.

În consecință, prin decizia EI din 9 iunie 2016 s‑a impus BCAB să plaseze într‑un cont intern separat partea de venituri provenite din congestii care a fost utilizată în perioadele cuprinse între 1 iulie 2013 și 30 iunie 2014 și între 1 iulie 2014 și 30 iunie 2015, pentru a acoperi cheltuielile efectuate pentru exploatarea și pentru întreținerea Baltic Cable, atât timp cât întreprinderea nu putea utiliza respectivele venituri pentru scopurile enumerate la articolul 16 alineatul (6) primul paragraf literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 714/2009. Prin aceeași decizie, EI a solicitat BCAB să depună un extras de cont și un certificat de la auditor care să ateste că veniturile în discuție au fost plasate într‑un cont intern separat. Nerespectarea acestei decizii atrăgea plata unei sancțiuni de 5 de milioane SEK pentru fiecare lună sau pentru o parte a acesteia în care decizia nu era respectată, începând cu a treia lună după luna în care BCAB a fost informată cu privire la decizie.

18.

BCAB a sesizat Förvaltningsrätten i Linköping (Tribunalul Administrativ din Linköping) cu o acțiune având ca obiect anularea deciziei EI din 9 iunie 2016.

19.

Prin decizia din 2 noiembrie 2017, EI a respins cererea BCAB de utilizare a veniturilor provenite din congestii ca venit ce va fi luat în calcul de EI la aprobarea metodologiei de calculare și/sau de stabilire a tarifelor de rețea.

20.

BCAB a introdus o acțiune la Förvaltningsrätten i Linköping (Tribunalul Administrativ din Linköping), susținând că veniturile sale provenite din congestii pot fi utilizate în conformitate cu cererea sa menționată la punctul anterior.

21.

Förvaltningsrätten i Linköping (Tribunalul Administrativ din Linköping) este de părere că articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 se aplică nu numai întreprinderilor care au calitatea de operatori de transport și de sistem, ci și întreprinderilor care, precum BCAB, doar exploatează o interconexiune. În opinia acestei instanțe, din dispoziția respectivă reiese că BCAB nu poate utiliza veniturile provenite din congestii pentru a obține profit. În plus, potrivit acestei instanțe, numai o interpretare extensivă a acestei dispoziții ar permite utilizarea veniturilor provenite din congestii pentru a acoperi costurile de exploatare și de întreținere. În plus, această instanță consideră că BCAB nu poate utiliza venituri provenite din congestii pentru a reduce tarifele, întrucât nu are clienți de la care să perceapă tarife.

22.

Potrivit instanței de trimitere, interpretarea articolului 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 în sensul descris la punctul anterior ar produce consecințe care pot fi considerate disproporționate. Prin urmare, această instanță pune sub semnul întrebării validitatea acestei dispoziții, în special în raport cu principiul proporționalității.

23.

În consecință, Förvaltningsrätten i Linköping (Tribunalul Administrativ din Linköping) a suspendat judecarea cauzei și a adresat Curții următoarele întrebări preliminare:

24.

BCAB, EI, Regatul Spaniei, Republica Finlanda, Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană au depus observații scrise. Aceste părți, cu excepția Republicii Finlanda, au prezentat observații orale în ședința din 20 iunie 2019.

25.

Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită Curții să stabilească dacă articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 se aplică în toate situațiile în care o persoană obține venituri rezultând din alocarea de interconexiuni sau dacă se aplică doar în cazul în care persoana care înregistrează venituri este un operator de transport și de sistem în sensul definiției prevăzute la articolul 2 alineatul (4) din Directiva 2009/72.

26.

Precizăm de la bun început că articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 714/2009 prevede (cu excepția definiției noțiunii de „interconexiune”) că se aplică toate definițiile de la articolul 2 din Directiva 2009/72. Potrivit articolului 2 alineatul (4) din această directivă, „operator de transport și de sistem” (denumit în continuare „OTS”) înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce răspunde de exploatarea, de întreținerea și de dezvoltarea sistemului de transport într‑o anumită zonă și de asigurarea capacității pe termen lung a sistemului de a satisface un nivel rezonabil al cererii de transport de energie electrică. Potrivit jurisprudenței ( 13 ), un sistem de transport este o rețea interconectată care servește la livrarea de energie electrică de foarte înaltă și înaltă tensiune destinată vânzării către consumatori finali sau către distribuitori.

27.

De asemenea, ar trebui menționat că OTS trebuie să fie desemnați și certificați ca atare de autoritățile naționale de reglementare ( 14 ) și că le sunt impuse obligații în temeiul dreptului Uniunii. În special, aceștia au, în temeiul articolului 9 din Directiva 2009/72, obligația de a separa transportul și activitățile de producere sau de furnizare. În temeiul articolului 32 din aceeași directivă, aceștia au obligația de a acorda terților accesul la sistemele lor de transport, pe baza unor tarife publicate, obiective și nediscriminatorii, care fac obiectul aprobării prealabile de către autoritățile naționale de reglementare.

28.

În documentele aduse ca probă în fața Curții nu există niciun indiciu conform căruia BCAB, care a construit ( 15 ), deține și exploatează Baltic Cable, este certificată ca OTS de autoritatea de reglementare suedeză, respectiv EI. Aceasta nu este certificată nici de autoritatea germană de reglementare, și anume Bundesnetzagentur für Elektrizität, Gas, Telekommunikation, Post und EIsenbahnen (Agenția Federală de Rețea pentru Electricitate, Gaz, Telecomunicații, Poștă și Căi Ferate, Germania) (denumită în continuare „BNetzA”). Trebuie să se menționeze în această privință că, prin hotărârea din 7 martie 2017 ( 16 ), Bundesgerichtshof (Curtea Federală de Justiție, Germania) a decis că BCAB a fost obligată să obțină certificarea ca OTS, însă a refuzat să o certifice în acest sens, pentru motivul că nu a demonstrat că îndeplinește cerința privind separarea ( 17 ).

29.

BCAB susține că articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 se aplică numai OTS‑urilor și că întreprinderile care doar exploatează o interconexiune nu pot fi considerate OTS‑uri, astfel încât acestea din urmă nu intră în domeniul de aplicare al dispoziției respective ( 18 ). BCAB susține că întreprinderile care doar exploatează o interconexiune nu se află în aceeași situație cu OTS‑urile. Într‑adevăr, întreprinderile care nu doar exploatează o interconexiune, ci și un sistem de transport pot acoperi costurile suportate pentru exploatarea și pentru întreținerea interconexiunii prin intermediul tarifelor plătite de utilizatorii sistemului de transport. În schimb, întreprinderile care doar exploatează o interconexiune nu beneficiază de niciun tarif. În opinia BCAB, rezultă că, dacă articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 se aplică acestor din urmă întreprinderi, ele nu pot să își acopere costurile și nu vor fi în măsură să își ducă la îndeplinire misiunea, și anume exploatarea interconexiunii.

30.

EI, guvernele spaniol și finlandez, Parlamentul, Consiliul și Comisia susțin contrariul.

31.

EI consideră că articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 se aplică în toate cazurile în care o persoană obține venituri care decurg din alocarea interconexiunii. În opinia sa, acest lucru rezultă din modul de redactare a acestei dispoziții, din istoricul legislativ al Regulamentului nr. 714/2009 și din faptul că articolul 17 din acest regulament prevede posibilitatea de a scuti noile interconexiuni de la aplicarea articolului 16 alineatul (6) din acest regulament, ceea ce implică faptul că această din urmă dispoziție se aplică interconexiunilor existente. În plus, EI susține că, în orice caz, o întreprindere care doar exploatează o interconexiune este un OTS.

32.

Guvernele spaniol și finlandez apreciază că o întreprindere care doar exploatează o interconexiune trebuie să fie considerată un OTS căruia i se aplică articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009. Acestea se întemeiază pe definiția noțiunii de OTS prevăzută la articolul 2 alineatul (4) din Directiva 2009/72 și pe articolul 17 din Regulamentul nr. 714/2009.

33.

Parlamentul ( 19 ) consideră că articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 se aplică interconexiunilor existente.

34.

Consiliul susține că articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 se aplică întreprinderilor care operează doar o interconexiune, întrucât soluția contrară ar crea un vid legislativ și un stimulent pentru ca întreprinderile să exploateze doar o interconexiune.

35.

Comisia susține că articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 se aplică în toate cazurile în care o persoană obține venituri care decurg din alocarea interconexiunii. Acest lucru rezultă din însuși modul de redactare a acestei dispoziții, din obiectivul său, acela de a se asigura că veniturile provenite din congestii sunt utilizate pentru a crește investițiile în capacitățile de interconectare și, prin urmare, pentru a contribui la garantarea siguranței alimentării, și din faptul că, potrivit articolului 17 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 714/2009, o scutire poate fi acordată unei interconexiuni aflate în proprietatea unei persoane separate din punct de vedere juridic de OTS‑urile în ale căror sisteme este construită, ceea ce implică faptul că articolul 16 alineatul (6) din același regulament se aplică unei astfel de interconexiuni. În plus, Comisia susține că, în orice caz, o întreprindere care doar exploatează o interconexiune trebuie să fie considerată un OTS, întrucât, în primul rând, această întreprindere îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 2 alineatul (4) din Directiva 2009/72 și, în al doilea rând, soluția contrară ar crea un vid legislativ și ar permite eludarea obligațiilor legale impuse OTS‑urilor de directiva menționată.

36.

Considerăm că articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 se aplică în toate cazurile în care o întreprindere obține venituri care decurg din alocarea interconexiunii, indiferent dacă această întreprindere este un OTS. Vom prezenta în continuare motivele pentru care am ajuns la această concluzie.

37.

Potrivit unei jurisprudențe constante, la interpretarea unei dispoziții a dreptului Uniunii trebuie să se țină seama nu numai de termenii acesteia și de obiectivele pe care le urmărește, ci și de contextul său, precum și de ansamblul dispozițiilor dreptului Uniunii. Geneza unei dispoziții a dreptului Uniunii poate de asemenea să ofere elemente importante pentru interpretarea acesteia ( 20 ).

38.

În primul rând, articolul 16 alineatul (6) primul paragraf din Regulamentul nr. 714/2009 prevede că „[t]oate veniturile care decurg din alocarea interconexiunii se utilizează” în scopurile prevăzute la literele (a) și/sau (b). Persoana care obține aceste venituri nu este supusă niciunei condiții. OTS nu sunt menționați în mod special la articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009. Prin urmare, este suficient, pentru ca această dispoziție să se aplice, ca veniturile să decurgă din alocarea interconexiunii. Astfel stau lucrurile cu veniturile provenite din congestii, care, după cum s‑a explicat la punctul 4 de mai sus, rezultă din licitațiile desfășurate acolo unde există congestie. Este irelevant dacă aceste venituri sunt obținute de OTS‑uri sau de alte persoane.

39.

Suntem conștienți că articolul 16 alineatele (1), (2), (4) și (5) din Regulamentul nr. 714/2009 se referă la OTS‑uri. Totuși, aceste alineate privesc cerința de a utiliza soluții bazate pe mecanismele pieței (care ar trebui să ofere semnale economice eficiente OTS‑urilor) pentru a rezolva problemele de congestie [alineatul (1)], permisiunea (acordată OTS‑urilor) de a utiliza procedurile de restricționare a tranzacțiilor în situații de urgență [alineatul (2)], obligația participanților la piață de a informa OTS‑urile în avans dacă intenționează să utilizeze capacitatea alocată [alineatul (4)] și cerința ca OTS‑urile să utilizeze linia de interconexiune la capacitatea sa maximă, în măsura posibilităților tehnice [alineatul (5)]. Aceste alineate nu privesc utilizarea veniturilor care decurg din alocarea interconexiunii. În schimb, articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009, care privește în mod specific această chestiune, nu face nicio trimitere la OTS‑uri.

40.

În al doilea rând, în ceea ce privește contextul, ar trebui să se facă trimitere la articolul 17 din Regulamentul nr. 714/2009. Acest articol prevede posibilitatea exceptării noilor interconexiuni de la aplicarea articolului 16 alineatul (6) din regulament. Aceasta înseamnă că, în cazul în care nu se acordă nicio scutire, articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 se aplică liniilor de interconexiune. În special, dat fiind că, în temeiul articolului 17 alineatul (1) din acest regulament, o scutire poate fi acordată numai „noilor” interconexiuni, adică interconexiunilor finalizate până la 4 august 2003 ( 21 ), articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 se aplică tuturor liniilor de interconexiune finalizate înainte de 4 august 2003 (denumite în continuare „interconexiuni existente”). În această situație se află Baltic Cable, care a fost finalizat înainte de această dată.

41.

În al treilea rând, în ceea ce privește obiectivul Regulamentului nr. 714/2009, trebuie să se observe că acest regulament urmărește să dezvolte schimburile transfrontaliere de energie electrică, astfel încât să obțină progrese în materie de eficiență, prețuri competitive, îmbunătățirea calității serviciilor, precum și pentru a contribui la siguranța alimentării și la dezvoltarea durabilă ( 22 ). În acest scop, ar trebui promovate investițiile în noi infrastructuri majore ( 23 ). Acest lucru privește în special interconexiunile, având în vedere insuficiența capacității de interconectare ( 24 ).

42.

În acest context, articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 garantează că anumite venituri, și anume cele care decurg din alocarea interconexiunii, sunt utilizate pentru a menține capacitatea de interconexiune existentă sau pentru a investi în capacități noi. Astfel, articolul 16 alineatul (6) primul paragraf literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 714/2009 asigură faptul că aceste venituri nu sunt utilizate în mod liber de operatorul interconexiunii, ci sunt utilizate fie pentru „garantarea disponibilității reale a capacității alocate”, fie pentru „menținerea sau creșterea capacităților de interconexiune prin investiții în rețea, în special investiții în noi interconexiuni”. Numai în cazul în care acestea nu pot fi „utilizate în mod eficient” în aceste scopuri, potrivit articolului 16 alineatul (6) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 714/2009, aceste venituri pot fi utilizate pentru reducerea tarifelor de rețea, sub rezerva aprobării de către autoritățile de reglementare ale statelor membre în cauză și până la o sumă maximă. Pe de altă parte, veniturile care depășesc această sumă maximă trebuie, în temeiul celui de al treilea paragraf al acestei dispoziții, plasate într‑un cont intern separat până în momentul în care pot fi cheltuite în scopurile enumerate la articolul 16 alineatul (6) primul paragraf litera (a) sau (b) din Regulamentul nr. 714/2009.

43.

Motivul pentru care legiuitorul Uniunii a decis că veniturile utilizate pentru menținerea capacităților de interconexiune existente sau pentru a investi în noi interconexiuni ar trebui să fie cele care decurg din alocarea interconexiunii este că aceste din urmă venituri reprezintă prețuri pentru deficit. Cu alte cuvinte, operatorul interconexiunii primește venituri care provin din congestii în cazul în care există congestii și capacitatea disponibilă este licitată, ceea ce duce la profituri care corespund diferenței dintre prețurile cu ridicata practicate pe cele două sisteme de transport în cauză. În cazul în care nu există congestii, nivelurile prețurilor angro practicate în sistemele de transport interconectate sunt apropiate, iar operatorul interconexiunii nu obține sau obține venituri provenite din congestii mai scăzute. Rezultă că operatorul interconexiunii nu are niciun stimulent pentru dezvoltarea capacității de interconexiune ( 25 ). Prin urmare, era necesar să se impună o obligație de utilizare a veniturilor provenite din congestii pentru scopurile prevăzute la articolul 16 alineatul (6) primul paragraf literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 714/2009.

44.

Nu vedem niciun motiv pentru care această obligație ar trebui să fie impusă numai OTS‑urilor. Dimpotrivă, considerăm că obiectivul Regulamentului nr. 714/2009 și rațiunea de a fi a articolului 16 alineatul (6) din acesta implică aplicarea celei de a doua dispoziții tuturor persoanelor care încasează venituri provenite din congestii.

45.

În al patrulea rând, în ceea ce privește istoricul legislativ, trebuie observat că în lucrările pregătitoare ale Regulamentului nr. 1228/2003 ( 26 ) se arată că posibilitatea de a scuti interconexiunile de la restricțiile privind utilizarea veniturilor provenite din congestii a fost propusă de Parlament ( 27 ) pentru „a permite finanțarea proiectelor de interconexiune pe o bază antreprenorială” și pentru „a permite ca aceste proiecte să poată fi dezvoltate de o altă parte decât OTS‑ul” ( 28 ).

46.

În această privință, trebuie subliniat că interconexiunile sunt construite fie de operatorii de transport și de sistem conectați, caz în care costurile de investiții sunt recuperate prin tarife de transport reglementate percepute de aceste OTS‑uri în conformitate cu articolul 32 din Directiva 2009/72 și cu articolul 14 din Regulamentul nr. 714/2009, fie de participanții la piață, care nu pot recupera costurile de investiții prin tarife de transport reglementate, întrucât nu exploatează un sistem de transport, dar sunt totuși interesați să investească în interconexiuni pentru a obține venituri provenite din congestii (care, astfel cum s‑a menționat la punctul 4 de mai sus, pot fi substanțiale și permit astfel acestora să își recupereze costurile și să obțină profituri ridicate). Aceste din urmă interconexiuni sunt menționate frecvent ca interconexiuni „comerciale” ( 29 ). Se pare că BCAB aparține categoriei respective, având în vedere că nu s‑a susținut că are legături cu OTS‑urile din Suedia sau din Germania.

47.

Referirea Parlamentului, în citatul de la punctul 45 de mai sus, la interconexiunile „finanțate pe o bază antreprenorială” și „dezvoltată de o parte, alta decât un OTS”, se referă la interconexiunile comerciale. Rezultă că, în opinia Parlamentului, restricția privind utilizarea veniturilor provenite din congestii ar urma să se aplice liniilor de interconexiune dezvoltate de OTS‑uri, în timp ce interconexiunile „antreprenoriale” sau comerciale elaborate de alte părți decât OTS‑urile ar fi scutite de la aplicarea normelor privind utilizarea veniturilor provenite din congestii ( 30 ).

48.

Cu toate acestea, în versiunea finală a articolului 7 din Regulamentul nr. 1228/2003, în prezent articolul 17 din Regulamentul nr. 714/2009, domeniul de aplicare al scutirii s‑a limitat la interconexiunile noi, spre deosebire de cele existente ( 31 ). Rezultă că linia de demarcație se află între interconexiunile noi și cele existente și că numai celei dintâi i se poate acorda o scutire. Cu alte cuvinte, linia de demarcație nu se află între interconexiunile finanțate și exploatate de OTS‑uri și interconexiunile dezvoltate de alte părți decât OTS‑urile, astfel cum a fost intenția Parlamentului. Rezultă că interconexiunile existente, dezvoltate și exploatate de OTS‑uri sau de alte entități decât OTS‑urile, nu intră în domeniul de aplicare al articolului 17 din Regulamentul nr. 714/2009 și, prin urmare, intră în domeniul de aplicare al articolului 16 alineatul (6) din acest regulament.

49.

Prin urmare, trebuie să se răspundă la prima întrebare preliminară că articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 se aplică în toate cazurile în care o persoană obține venituri care decurg din alocarea interconexiunii, indiferent dacă aceasta este un operator de transport și de sistem în sensul articolului 2 alineatul (4) din Directiva 2009/72.

50.

Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită Curții să se pronunțe cu privire la aspectul dacă, în cazul în care articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 trebuie interpretat în sensul că se aplică numai dacă persoana care primește veniturile care decurg din alocarea interconexiunii este un OTS, o întreprindere care doar exploatează o interconexiune trebuie considerată un OTS în sensul articolului 2 alineatul (4) din Directiva 2009/72.

51.

Din cuprinsul punctului 49 de mai sus rezultă că nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare. O vom examina însă, în ipoteza în care Curtea va decide că articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 se aplică numai dacă persoana care încasează veniturile care decurg din alocarea interconexiunii este un OTS.

52.

Astfel cum s‑a menționat mai sus, BCAB ( 32 ) susține că o întreprindere care doar exploatează o interconexiune nu poate fi considerată un OTS. În schimb, guvernele spaniol și finlandez, precum și Comisia susțin că această întreprindere trebuie să fie considerată un OTS. Parlamentul și Consiliul nu au adoptat o poziție cu privire la această chestiune.

53.

În opinia noastră, o întreprindere care doar exploatează o interconexiune ar trebui considerată un OTS în sensul articolului 2 alineatul (4) din Directiva 2009/72.

54.

În primul rând, este adevărat că articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul nr. 714/2009 definește noțiunea „interconexiune” drept „o linie de transport” care conectează sistemele naționale de transport, iar nu ca „sistem de transport”. Cu toate acestea, observăm că articolul 2 alineatul (3) din Directiva 2009/72 definește noțiunea de „transport” ca fiind „transportul de energie electrică în rețeaua de foarte înaltă și de înaltă tensiune, interconectată în scopul transmiterii energiei electrice către consumatorii finali sau către distribuitori” (furnizarea fiind exclusă). Astfel cum s‑a menționat la punctul 26 de mai sus, această definiție a determinat Curtea să se pronunțe în sensul că sistemul de transport este „o rețea interconectată care servește la livrarea de energie electrică de foarte înaltă și înaltă tensiune, care este destinată vânzării către consumatori finali sau către distribuitori” ( 33 ). Nu vedem niciun motiv pentru care „transportul” de energie electrică printr‑o interconexiune să nu fie considerat „transport” de energie electrică în sensul articolului 2 alineatul (3) din Directiva 2009/72 și pentru acest motiv interconexiunea nu ar trebui considerată sistem de transport în sensul jurisprudenței.

55.

În al doilea rând, conform articolului 2 alineatul (4) din Directiva 2009/27, un OTS este o „persoană fizică sau juridică care răspunde de exploatarea, de întreținerea și, dacă este necesar, de dezvoltarea sistemului de transport într‑o anumită zonă și, după caz, a interconexiunilor acestuia cu alte sisteme, precum și de asigurarea capacității pe termen lung a sistemului de a satisface un nivel rezonabil al cererii de transport de energie electrică” ( 34 ). Este adevărat că această dispoziție face distincție între, pe de o parte, sistemele de transport și, pe de altă parte, interconexiunile dintre aceste sisteme. Cu toate acestea, în măsura în care articolul 2 alineatul (4) din Directiva 2009/72 încredințează OTS‑urilor exploatarea interconexiunilor, apreciem că interconexiunile ar trebui considerate sisteme de transport.

56.

În al treilea rând, trebuie observat că, astfel cum s‑a menționat la punctul 39 de mai sus, articolul 16 alineatele (2) și (5) din Regulamentul nr. 714/2009 încredințează OTS‑urilor sarcini de gestionare a congestiilor (utilizarea procedurilor de restricționare a tranzacțiilor în situații de urgență și, respectiv, a unei linii de interconexiune congestionate la capacitatea sa maximă) și nu face nicio referire la alți operatori.

57.

În al patrulea rând, trebuie subliniat că articolul 17 din Regulamentul nr. 714/2009 prevede posibilitatea scutirii noilor interconexiuni nu numai de la aplicarea articolului 16 alineatul (6) din regulamentul respectiv, ci și de la aplicarea articolelor 9 și 32 și a articolului 37 alineatele (6) și (10) din Directiva 2009/72. Întrucât articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 se aplică în toate cazurile în care o persoană primește venituri care decurg din alocarea interconexiunii, dispozițiile menționate mai sus din Directiva 2009/72 se aplică numai OTS‑urilor. Articolul 9 din această directivă prevede cerințele de separare pe care trebuie să le îndeplinească un OTS. Articolul 32 și articolul 37 alineatele (6) și (10) din aceeași directivă prevăd obligația de a acorda terților accesul la sistemele de transport bazate pe tarife publicate, obiective și nediscriminatorii care fac obiectul unei aprobări prealabile a autorității naționale de reglementare. Aceasta înseamnă că interconexiunile care nu au beneficiat de o scutire în temeiul articolului 7 din Regulamentul nr. 714/2009 (sau al articolului 7 din Regulamentul nr. 1228/2003), în special interconexiunile existente, intră sub incidența articolelor 9 și 32 și a articolului 37 alineatele (6) și (10) din Directiva 2009/72. Având în vedere că aceste dispoziții se aplică numai OTS‑urilor, de aici rezultă că interconexiunile respective trebuie să fie operate de OTS‑uri.

58.

În al cincilea rând, soluția propusă la punctul 53 de mai sus este conformă cu obiectivul Regulamentului nr. 714/2009.

59.

Într‑adevăr, în cazul în care operatorii de interconexiuni sunt OTS‑uri, aceștia sunt obligați să acorde terților accesul la interconexiune, ceea ce permite dezvoltarea comerțului transfrontalier și facilitează apariția unei piețe interne a energiei electrice, în conformitate cu articolul 1 litera (b) din Regulamentul nr. 714/2009.

60.

În plus, dacă operatorii de interconexiuni sunt OTS‑uri, aceștia trebuie să respecte cerințele de separare prevăzute la articolul 9 din Directiva 2009/72. Acest lucru ar trebui, de asemenea, să încurajeze comerțul transfrontalier, întrucât, astfel cum se observă în evaluarea impactului Regulamentului nr. 714/2009, „companiile integrate vertical sunt descurajate să investească în rețele proprii”. Acest lucru se datorează faptului că „veniturile provenite din congestii sunt adesea mai mari decât beneficiile preconizate pentru construirea de noi legături”, ceea ce „constituie un obstacol în calea integrării pieței europene prin dezvoltarea de interconexiuni transfrontaliere” ( 35 ).

61.

Prin urmare, în cazul în care Curtea ar interpreta articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 în sensul că se aplică numai OTS‑urilor, trebuie să se răspundă la a doua întrebare preliminară că o întreprindere care doar exploatează o interconexiune trebuie considerată un OTS.

62.

Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită în esență Curții să se pronunțe cu privire la aspectul dacă, în cazul în care articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 este interpretat în sensul că se aplică unei întreprinderi care doar exploatează o interconexiune, costurile legate de exploatarea și de întreținerea unei interconexiuni pot fi considerate investiții în rețea pentru menținerea sau pentru creșterea capacităților de interconexiune în sensul articolului 16 alineatul (6) primul paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 714/2009.

63.

Prin intermediul celei de a patra întrebări, instanța de trimitere solicită în esență Curții să se pronunțe cu privire la aspectul dacă, în cazul în care articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 este interpretat în sensul că se aplică unei întreprinderi care doar exploatează o interconexiune, al doilea paragraf al acestei dispoziții permite întreprinderii respective să utilizeze veniturile care decurg din alocarea interconexiunii pentru a obține profit, dat fiind că nu poate utiliza aceste venituri pentru a reduce tarifele de rețea, întrucât nu percepe tarife. Instanța de trimitere solicită de asemenea Curții să se pronunțe cu privire la aspectul dacă, în cazul unui răspuns negativ la a treia întrebare, articolul 16 alineatul (6) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 714/2009 permite ca veniturile care decurg din alocarea interconexiunii să fie utilizate pentru a acoperi cheltuielile efectuate pentru exploatarea și pentru întreținerea interconexiunii.

64.

Vom examina aceste întrebări împreună.

65.

BCAB arată că veniturile utilizate pentru a acoperi costurile de funcționare ale unei interconexiuni sunt utilizate în scopul prevăzut la articolul 16 alineatul (6) primul paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 714/2009, în timp ce veniturile utilizate pentru a acoperi costurile de întreținere sunt utilizate în scopul prevăzut la litera (a) a respectivului paragraf. BCAB susține, în plus, că, în orice caz, articolul 16 alineatul (6) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 714/2009 permite utilizarea veniturile care decurg din alocarea interconexiunii pentru a acoperi orice costuri suportate de o întreprindere care doar exploatează o interconexiune. În cele din urmă, BCAB susține că o astfel de întreprindere nu are alte venituri decât cele care decurg din alocarea interconexiunii. În special, aceasta nu poate percepe o taxă pentru utilizarea unui sistem de transport, întrucât nu exploatează un sistem de transport și nu poate percepe o taxă pentru utilizarea interconexiunii, deoarece acest lucru ar fi incompatibil cu articolul 14 din Regulamentul nr. 714/2009.

66.

EI consideră că veniturile utilizate pentru a acoperi costurile de exploatare și de întreținere a unei interconexiuni nu sunt utilizate în scopul prevăzut la articolul 16 alineatul (6) primul paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 714/2009. În opinia EI, veniturile care decurg din alocarea interconexiunii nu pot fi utilizate pentru a reduce tarifele de rețea, întrucât BCAB nu percepe un tarif. Acestea nu pot fi utilizate pentru a obține profit, întrucât acest lucru ar fi incompatibil cu prevederile articolului 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009. În plus, potrivit EI, o întreprindere care doar exploatează o interconexiune nu poate avea alte venituri decât cele care decurg din alocarea interconexiunii, având în vedere că perceperea unei taxe pentru utilizarea interconexiunii ar fi incompatibilă cu articolul 14 din acest regulament.

67.

Guvernul spaniol consideră că o întreprindere care doar exploatează o interconexiune poate obține alte venituri decât cele care decurg din alocarea interconexiunii.

68.

Guvernul finlandez consideră că veniturile utilizate pentru a acoperi costurile de exploatare și de întreținere a unei interconexiuni nu sunt utilizate pentru a investi în rețea, astfel cum se prevede la articolul 16 alineatul (6) primul paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 714/2009. Cu toate acestea, în opinia guvernului german, autoritatea națională de reglementare poate, în temeiul articolului 37 alineatul (6) din Directiva 2009/72 și al articolului 16 alineatul (6) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 714/2009, să autorizeze BCAB să utilizeze veniturile care decurg din alocarea interconexiunii pentru a acoperi costurile de exploatare și de întreținere și pentru a obține profit până la o sumă maximă stabilită de această autoritate. Veniturile care depășesc această sumă trebuie plasate într‑un cont intern separat.

69.

Parlamentul ( 36 ) susține că, pe baza unei interpretări literale a articolului 16 alineatul (6) primul paragraf literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 714/2009, veniturile utilizate pentru a acoperi costurile de exploatare și de întreținere a unei interconexiuni pot fi considerate utilizate în scopurile prevăzute la acest paragraf. Cu toate acestea, Parlamentul arată că articolul 16 alineatul (6) primul paragraf din Regulamentul nr. 714/2009 este în mod normal interpretat mai restrictiv de autoritățile naționale de reglementare. În opinia Parlamentului, costurile de exploatare și de întreținere a interconexiunii ar trebui recuperate în mod prioritar nu din veniturile care decurg din alocarea interconexiunii, ci din alte venituri pe care o întreprindere care doar exploatează o interconexiune le poate obține. Aceste din urmă venituri pot rezulta din (i) compensații pentru îndeplinirea unei obligații de serviciu public în temeiul articolului 3 alineatul (6) din Directiva 2009/72, (ii) din tarifele de transport sau de distribuție aprobate de autoritățile naționale de reglementare în temeiul articolului 37 din aceeași directivă sau (iii) din alte mecanisme adecvate menționate la articolul 75 din Regulamentul nr. 2015/1222.

70.

Consiliul apreciază că o întreprindere care doar exploatează o interconexiune poate avea alte venituri decât cele care decurg din alocarea interconexiunii.

71.

Comisia susține că veniturile utilizate pentru a acoperi costurile de exploatare și de întreținere a unei interconexiuni nu sunt utilizate în scopul prevăzut la articolul 16 alineatul (6) primul paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 714/2009 și că niciun element cuprins în al doilea paragraf al acestei dispoziții nu sugerează că veniturile care decurg din alocarea interconexiunii pot fi utilizate pentru a obține profit. Comisia adaugă că o întreprindere care doar exploatează o interconexiune poate avea alte venituri decât cele care decurg din alocarea interconexiunii. Într‑adevăr, o autoritate națională de reglementare poate decide că tarifele generale plătite de toți utilizatorii sistemului național de transport vor acoperi o parte din costurile suportate de interconexiuni. Acesta este cazul „Offshore‑Umlage” din Germania. Aceste costuri pot fi, de asemenea, acoperite de subvenții, cu condiția ca acestea din urmă să respecte normele privind ajutoarele de stat.

72.

În opinia noastră, veniturile utilizate pentru a acoperi costurile de exploatare și de întreținere a unei interconexiuni și pentru a obține un profit rezonabil pot fi considerate ca fiind utilizate în scopurile prevăzute la articolul 16 alineatul (6) primul paragraf literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 714/2009. Cu toate acestea, în cazul în care o întreprindere care doar exploatează o interconexiune obține alte venituri care vor fi descrise mai jos, costurile de exploatare și de întreținere a unei interconexiuni ar trebui acoperite cu prioritate de aceste din urmă venituri.

73.

În primul rând, considerăm că veniturile utilizate pentru a acoperi costurile suportate pentru întreținerea unei interconexiuni sunt utilizate în scopul prevăzut la articolul 16 alineatul (6) primul paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 714/2009, respectiv „menținerea sau creșterea capacităților de interconexiune prin investiții în rețea, în special investiții în noi interconexiuni”. Într‑adevăr, având în vedere că litera (b) vizează investiții „în special” în interconexiuni noi, aceasta acoperă și investițiile în interconexiuni existente. În plus, litera (b) se referă la investițiile realizate nu numai pentru a „crește[…]” capacitățile de interconexiune, ci și pentru a „menține[…]” capacitatea unei interconexiuni și pentru a permite interconexiunii să funcționeze corect.

74.

În această privință, trebuie să se facă trimitere la articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/943 ( 37 ), care va abroga și va înlocui Regulamentul nr. 714/2009 începând cu 1 ianuarie 2020. Deși Regulamentul 2019/943 nu este aplicabil în procedura principală, poate fi interesant să se constate că articolul 19 alineatul (2) litera (b), care corespunde articolului 16 alineatul (6) primul paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 714/2009, acoperă în special „costurile[…] generate de investițiile în rețea relevante pentru reducerea congestionării capacităților de interconexiune”. Costurile suportate pentru întreținerea unei interconexiuni contribuie la prevenirea congestionării, având în vedere că este probabil ca o congestie să se producă pe o interconexiune prost întreținută.

75.

În al doilea rând, în opinia noastră, cheltuielile de exploatare a interconexiunii nu sunt efectuate pentru menținerea sau pentru creșterea capacităților de interconexiune, astfel cum se prevede la articolul 16 alineatul (6) primul paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 714/2009. Totuși, ele pot fi considerate ca fiind efectuate în scopul prevăzut la același paragraf litera (a), și anume pentru „garantarea disponibilității reale a capacității alocate”.

76.

Observăm în această privință că, deși instanța de trimitere a solicitat clarificări numai cu privire la interpretarea articolului 16 alineatul (6) primul paragraf litera (b) din Regulamentul nr. 714/2009, este necesar să se examineze și litera (a) a acestui paragraf pentru a răspunde la a treia și la a patra întrebare preliminară. Acest lucru se datorează faptului că cele două litere sunt legate între ele. Aceasta se datorează și faptului că a patra întrebare privește interpretarea articolului 16 alineatul (6) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 714/2009, care se aplică numai dacă veniturile care decurg din alocarea interconexiunii nu pot fi utilizate în scopurile prevăzute la primul paragraf literele (a) și/sau (b).

77.

În opinia noastră, costurile de exploatare sunt generate de alocarea capacității interconexiunii și din acțiunile întreprinse pentru a asigura disponibilitatea acestei capacități. Rezultă că aceste costuri sunt acoperite de obiectivul prevăzut la articolul 16 alineatul (6) primul paragraf litera (a) din Regulamentul nr. 714/2009. Acest lucru este confirmat de articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul 2019/943, care precizează că scopul prevăzut la litera (a) „include” și, prin urmare, nu se limitează la compensarea pentru fermitate ( 38 ).

78.

De asemenea, considerăm că cheltuielile efectuate în scopurile prevăzute la articolul 16 alineatul (6) primul paragraf literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 714/2009 ar trebui să includă un profit rezonabil. În această privință, trebuie arătat că afirmația de la articolul 6 alineatul (6) din propunerea de regulament nr. 1228/2003 ( 39 ) a Comisiei, potrivit căreia veniturile care decurg din alocarea interconexiunii „nu constituie o sursă de profit suplimentar pentru [OTS‑uri]”, nu figurează în versiunea finală a acestei dispoziții sau la articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009. Observăm de asemenea că, în temeiul punctului 6.4 din anexa I la Regulamentul nr. 714/2009, autoritățile naționale de reglementare trebuie să verifice dacă veniturile provenite din congestii obținute de operatorii interconexiunilor sunt utilizate în conformitate cu articolul 16 alineatul (6) din regulamentul menționat. Prin urmare, aceste autorități pot controla dacă valoarea profitului obținut de acești operatori este de natură să compromită exploatarea și întreținerea interconexiunii sau să împiedice investițiile în noi capacități de interconexiune ( 40 ).

79.

În al treilea rând, soluția propusă la punctul 72 de mai sus este în concordanță cu obiectivul articolului 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009, care, astfel cum se menționează la punctul 42 din prezentele concluzii, nu constă numai în creșterea capacității de interconexiune, ci și în menținerea capacității existente. În plus, în cazul în care articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 ar fi interpretat în sensul că interzice utilizarea veniturilor care decurg din alocarea interconexiunii pentru exploatarea și pentru întreținerea interconexiunii existente și pentru a obține un profit rezonabil, acest lucru ar putea periclita investițiile în noi interconexiuni. Astfel cum se menționează la punctul 46 de mai sus, participanții la piață pot investi în noi interconexiuni pentru a capta veniturile provenite din congestii. Totuși, în cazul în care articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 este interpretat în sensul că se opune utilizării veniturilor provenite din congestii pentru obținerea de profit, participanții la piață își pot pierde interesul pentru investiție. Este adevărat că, în temeiul articolului 17 din Regulamentul nr. 714/2009, acestea pot obține o scutire de la aplicarea articolului 16 alineatul (6) din acest regulament, ceea ce le va permite acestora să utilizeze în mod liber veniturile provenite din congestii. Cu toate acestea, scutirile se acordă numai pentru o perioadă de timp limitată ( 41 ).

80.

În al patrulea rând, contrar celor susținute de BCAB și de EI, o întreprindere care doar exploatează o interconexiune poate avea alte venituri decât cele care decurg din alocarea interconexiunii. Astfel cum s‑a menționat la punctul 72 de mai sus, în opinia noastră, în cazul în care aceasta este situația, costurile de exploatare și de întreținere a interconexiunii ar trebui acoperite cu prioritate de aceste alte venituri.

81.

În această privință, suntem de acord cu BCAB și cu EI că o întreprindere care doar exploatează o interconexiune nu poate recupera costurile suportate pentru exploatarea și pentru întreținerea interconexiunii prin schimbarea tarifelor de rețea. Acest lucru se datorează faptului că o astfel de întreprindere nu percepe un tarif pentru accesul la unul dintre sistemele de transport legate de interconexiune, dat fiind că nu exploatează unul dintre aceste sisteme. Acest lucru se datorează și faptului că nu poate percepe tarife pentru accesul la interconexiune în sine, întrucât acest lucru ar crește prețul schimburilor transfrontaliere de energie electrică în comparație cu prețul vânzărilor pe piața internă, ceea ce ar pune în pericol crearea pieței interne a energiei electrice. Acest lucru ar fi de asemenea incompatibil cu articolul 14 alineatul (5) din Regulamentul nr. 714/2009, care se opune „tarife[lor] de rețea specifice la tranzacțiile individuale pentru tranzitul de energie electrică declarat”. Astfel, după cum se explică în considerentul (15) al acestui regulament, „nu ar fi oportun să se aplice […] un tarif specific care să fie plătit doar de exportatori sau importatori, în plus față de tariful general pentru accesul la rețeaua națională”.

82.

Totuși, contrar celor susținute de BCAB și de EI, o întreprindere care doar exploatează o interconexiune poate totuși obține venituri, altele decât cele care decurg din alocarea interconexiunii.

83.

În această privință, din considerentul (29) al Regulamentului nr. 714/2009 reiese că acest regulament nu armonizează pe deplin cadrul pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică. În special, articolul 18 din acesta împuternicește Comisia să adopte linii directoare care se pot referi la „detalii despre normele privind schimburile comerciale de energie electrică” ( 42 ) sau la detalii în domeniul accesului terților, al gestionării congestiilor și al structurilor tarifelor de transport ( 43 ). În plus, aceste linii directoare nu ar trebui decât să realizeze „gradul minim de armonizare necesar” avut în vedere de obiectivele Regulamentului nr. 714/2009 ( 44 ).

84.

În plus, articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 se opune utilizării veniturilor care decurg din alocarea interconexiunii în alte scopuri decât cele prevăzute la primul și la al doilea paragraf ale acestuia. Acesta nu exclude, desigur, posibilitatea ca alte venituri să fie obținute de operatorii de interconexiuni și ca aceste alte venituri să fie utilizate în alte scopuri decât garantarea disponibilității reale a capacității alocate sau menținerea sau creșterea capacităților de interconexiune prin investiții în rețea.

85.

Subliniem că articolul 37 alineatul (6) litera (c) din Directiva 2009/72 prevede că autoritățile naționale de reglementare sunt competente să stabilească sau să aprobe metodologiile sau clauzele și condițiile privind accesul la infrastructurile transfrontaliere, inclusiv procedurile de gestionare a congestiei. Pe această bază, ele ar putea, după cum susține Comisia, să decidă ca tariful perceput pentru toți utilizatorii sistemului național de transport să fie utilizat parțial pentru a acoperi costurile suportate pentru exploatarea și pentru întreținerea interconexiunilor. Acest lucru ar fi conform cu considerentul (15), cu articolul 14 alineatul (5) și cu obiectivul Regulamentului nr. 714/2009, întrucât toți utilizatorii sistemului național de transport, iar nu utilizatorii unici ai unei interconexiuni, ar fi taxați pentru costurile suportate pentru exploatarea și pentru întreținerea interconexiunii respective. Astfel cum susține Comisia, un exemplu de astfel de mecanism este furnizat de „Offshore‑Tumlage” (taxă offshore), care este colectată de operatorii de rețea ca un supliment la tariful general de rețea și este percepută de la toți consumatorii finali conectați la rețeaua publică. Această „Offshore‑Umlage” acoperă costurile de planificare, de construcție și de exploatare a liniilor care leagă instalațiile eoliene din larg de rețeaua principală ( 45 ).

86.

Avem impresia că, astfel cum a susținut Parlamentul în ședință, în cazul în care există un cadru de reglementare care prevede o taxă care acoperă costurile suportate pentru exploatarea și pentru întreținerea interconexiunilor, aceste costuri ar trebui acoperite cu prioritate din acea taxă. Prin urmare, în această situație, o întreprindere care doar exploatează o interconexiune ar trebui să utilizeze veniturile care decurg din alocarea interconexiunii cu prioritate în alte scopuri decât exploatarea și întreținerea interconexiunii, de exemplu pentru a crește capacitatea unei interconexiuni existente sau pentru a investi într‑o nouă interconexiune. În opinia noastră, acest aspect este impus de logica articolului 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009, astfel cum este descrisă la punctul 43 de mai sus.

87.

În consecință, trebuie să se răspundă la a treia și la a patra întrebare că articolul 16 alineatul (6) primul paragraf literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 714/2009 trebuie interpretate în sensul că veniturile care decurg din alocarea interconexiunii pot fi utilizate pentru a acoperi costurile suportate pentru exploatarea și pentru întreținerea unei interconexiuni și pentru a obține un profit rezonabil, sub rezerva aprobării de către autoritățile de reglementare ale statelor membre în cauză, care vor verifica dacă valoarea acestui profit nu este de natură să compromită exploatarea și întreținerea interconexiunii sau investițiile în noi capacități de interconexiune. Cu toate acestea, în cazul în care există un cadru de reglementare care prevede un tarif care acoperă costurile de exploatare și de întreținere a interconexiunilor, articolul 16 alineatul (6) primul paragraf literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 714/2009 trebuie interpretat în sensul că o întreprindere care doar exploatează o interconexiune ar trebui să utilizeze veniturile care decurg din alocarea interconexiunii cu prioritate în alte scopuri decât pentru exploatarea și pentru întreținerea interconexiunii, de exemplu pentru a crește capacitatea unei interconexiuni existente sau pentru a investi într‑o nouă interconexiune.

88.

Prin intermediul celei de a cincea întrebări, instanța de trimitere solicită Curții să se pronunțe cu privire la aspectul dacă, în cazul în care articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 este interpretat în sensul că se aplică unei întreprinderi care doar exploatează o interconexiune și că se opune utilizării veniturilor care decurg din alocarea interconexiunii pentru a acoperi costurile de exploatare și de întreținere a interconexiunii sau pentru a obține profit, prevederea aceasta respectă principiul proporționalității sau orice alt principiu aplicabil. În decizia de trimitere se face referire la dreptul de proprietate.

89.

BCAB consideră că articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009, în cazul în care este interpretat în sensul că se opune ca o întreprindere care doar exploatează o interconexiune să utilizeze veniturile care decurg din alocarea interconexiunii pentru a acoperi costurile de exploatare și de întreținere a interconexiunii sau pentru a obține profit, este incompatibil cu principiul proporționalității, dat fiind că această întreprindere nu poate opera în condițiile menționate și nu poate rămâne pe piață. EI este de acord cu BCAB. guvernele spaniol și finlandez, Parlamentul, Consiliul și Comisia susțin că articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 respectă principiul proporționalității.

90.

În plus, BCAB susține că articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 este incompatibil cu dreptul său de proprietate, întrucât împiedică utilizarea liberă a veniturilor provenite din congestii ( 46 ). Parlamentul European și Consiliul susțin că această dispoziție respectă dreptul de proprietate. EI, guvernele spaniol și finlandez, precum și Comisia nu adoptă o poziție în această chestiune.

91.

În primul rând, considerăm că articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 respectă principiul proporționalității.

92.

Potrivit unei jurisprudențe constante, principiul proporționalității, care se numără printre principiile generale ale dreptului Uniunii, impune ca actele instituțiilor Uniunii să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru realizarea obiectivelor legitime urmărite de reglementarea în cauză; atunci când este posibilă alegerea între mai multe măsuri adecvate, trebuie să se recurgă la cea mai puțin constrângătoare, iar inconvenientele cauzate nu trebuie să fie disproporționate în raport cu scopurile vizate ( 47 ).

93.

Astfel, articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 poate atinge obiectivul urmărit de acest regulament, și anume dezvoltarea schimburilor transfrontaliere de energie electrică pentru a obține progrese în materie de eficiență, prețuri competitive și îmbunătățirea calității serviciilor, astfel cum se arată la punctul 41 de mai sus. Prin asigurarea faptului că anumite venituri, și anume cele care decurg din alocarea interconexiunii, sunt utilizate pentru a menține capacitatea de interconexiune existentă sau pentru a investi în noi capacități, această dispoziție urmărește dezvoltarea comerțului transfrontalier.

94.

În ceea ce privește strict caracterul necesar al articolului 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009, observăm că, astfel cum s‑a explicat mai sus, această dispoziție nu se opune ca o întreprindere care doar exploatează o interconexiune să utilizeze veniturile care decurg din alocarea interconexiunii pentru a acoperi costurile de exploatare și de întreținere a interconexiunii (cu excepția cazului în care sunt disponibile venituri prevăzute în acest scop, situație în care acestea din urmă ar trebui utilizate cu prioritate). Aceasta nu exclude posibilitatea ca întreprinderea să obțină un profit rezonabil. În lumina puterii largi de apreciere de care dispune legiuitorul Uniunii în domeniile în care acțiunea sa implică alegeri de natură politică, precum și economică sau socială și în care acesta trebuie să efectueze aprecieri și evaluări complexe ( 48 ), articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului urmărit.

95.

În al doilea rând, considerăm că articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 este compatibil cu dreptul de proprietate, astfel cum este consacrat la articolul 17 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

96.

Trebuie subliniat că dreptul de proprietate garantat la articolul 17 alineatul (1) din cartă nu este absolut. După cum rezultă din articolul 52 alineatul (1) din cartă, pot fi impuse restrângeri ale exercițiului unor drepturi consacrate de aceasta, în măsura în care respectivele restrângeri sunt prevăzute de lege, respectă substanța acestor drepturi și, cu respectarea principiului proporționalității, sunt necesare și răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți ( 49 ).

97.

Restricția impusă utilizării veniturilor care decurg din alocarea interconexiunii trebuie să fie considerată prevăzută de lege, în sensul articolului 52 alineatul (1) din cartă, întrucât rezultă din cuprinsul articolului 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 ( 50 ). În plus, astfel cum susține Consiliul, această dispoziție nu exclude recuperarea costurilor suportate pentru exploatarea și pentru întreținerea unui interconexiuni. Acest lucru nu se opune obținerii unui profit rezonabil. Prin urmare, aceasta respectă esența dreptului de proprietate. În plus, din cuprinsul punctelor 93 și 94 de mai sus rezultă că articolul 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009 urmărește un obiectiv de interes general, și anume dezvoltarea schimburilor transfrontaliere de energie electrică.

98.

Prin urmare, trebuie să se răspundă la a cincea întrebare că examinarea acestei întrebări nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea articolului 16 alineatul (6) din Regulamentul nr. 714/2009.

99.

Având în vedere cele de mai sus, propunem Curții să răspundă la întrebările adresate de Förvaltningsrätten i Linköping (Tribunalul Administrativ din Linköping, Suedia) după cum urmează: