1. 

Litigiul principal oferă Curții oportunitatea să își dezvolte jurisprudența referitoare la împrejurările în care o prestație suplimentară rezervată resortisanților unui stat membru trebuie să fie extinsă la toți resortisanții Uniunii rezidenți în statul membru respectiv. Prestația în discuție în cazul de față (denumită în continuare „prestația suplimentară”) se acordă pentru câștigarea de medalii la jocurile olimpice și la alte evenimente sportive europene și internaționale.

2. 

Litigiul este neobișnuit întrucât nu rezultă din exercitarea dreptului la liberă circulație, ci din faptul că Republica Socialistă Cehoslovacia a fost împărțită în două state separate înainte de aderarea Republicii Cehe și a Republicii Slovace la Uniunea Europeană la 1 mai 2004. În consecință, un resortisant ceh rezident în Slovacia care solicită plata prestației suplimentare de către autoritățile slovace în domeniul asigurărilor sociale nu poate fi considerat un lucrător migrant, dat fiind că a locuit peste 50 de ani între granițele actualului stat suveran Slovacia.

3. 

Najvyšší súd Slovenskej republiky (Curtea Supremă a Republicii Slovace) ridică problema dacă o asemenea persoană poate, totuși, să invoce Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială ( 2 ) și dreptul la prestații de securitate socială și la avantaje sociale în temeiul articolului 34 din cartă pentru obținerea prestației suplimentare.

4. 

Am ajuns la concluzia că răspunsul la întrebarea menționată este negativ pentru motivele care vor fi detaliate în Partea IV de mai jos.

5.

Articolul 34 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene este intitulat „Securitatea socială și asistența socială”. Primele două alineate ale acestuia prevăd următoarele:

„(1)   Uniunea recunoaște și respectă dreptul de acces la prestațiile de securitate socială și la serviciile sociale care acordă protecție în caz de maternitate, boală, accident de muncă, dependență de alte persoane sau bătrânețe, precum și în caz de pierdere a locului de muncă, în conformitate cu normele stabilite de dreptul Uniunii și de legislațiile și practicile naționale.

(2)   Orice persoană care are reședința și se deplasează în mod legal în cadrul Uniunii are dreptul la prestații de securitate socială și la avantaje sociale, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislațiile și practicile naționale”.

6.

Potrivit considerentelor (4) și (5) ale Regulamentului nr. 883/2004:

7.

Articolul 1 din Regulamentul nr. 883/2004 prevede la litera „(w)” după cum urmează:

„«pensia» include, de asemenea, indemnizațiile, prestațiile în capital care le pot substitui și plățile efectuate cu titlu de rambursare a cotizațiilor, precum și, sub rezerva dispozițiilor din titlul III, majorările rezultate din re‑evaluare sau alocațiile suplimentare”.

8.

Articolul 3 din Regulamentul nr. 883/2004 este intitulat „Domeniul de aplicare material” și prevede la alineatele (1), (3) și (5):

„(1)   Prezentul regulament se aplică tuturor legislațiilor referitoare la ramurile de securitate socială privind:

[…]

(3)   Prezentul regulament se aplică și în cazul prestațiilor speciale în numerar, de tip necontributiv, prevăzute la articolul 70.

[…]

(5)   Prezentul regulament nu se aplică:

9.

Articolul 4 din Regulamentul nr. 883/2004 este intitulat „Egalitatea de tratament”. Acesta prevede:

„Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel, persoanele cărora li se aplică prezentul regulament beneficiază de aceleași prestații și sunt supuse acelorași obligații, în temeiul legislației unui stat membru, ca și resortisanții acelui stat membru”.

10.

Articolul 5 este intitulat „Asimilarea prestațiilor, veniturilor, faptelor sau evenimentelor”. Potrivit acestuia:

„Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede altfel și în temeiul dispozițiilor speciale de aplicare prevăzute, se aplică următoarele dispoziții:

11.

Articolul 70 din Regulamentul nr. 883/2004 este intitulat „Dispoziții generale”. Acesta prevede următoarele:

„(1)   Prezentul articol se aplică prestațiilor speciale în numerar de tip necontributiv, furnizate în conformitate cu legislația care, dat fiind domeniul său de aplicare personal, obiectivele și condițiile de eligibilitate, are totodată caracteristicile legislației de securitate socială prevăzute la articolul 3 alineatul (1) și ale asistenței sociale.

(2)   În sensul prezentului capitol, «prestații speciale în numerar de tip necontributiv» înseamnă prestații:

(3)   Articolul 7 și celelalte capitole din prezentul titlu nu se aplică prestațiilor prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol.

(4)   Prestațiile prevăzute la alineatul (2) se acordă exclusiv în statul membru în care persoana în cauză este rezidentă, în conformitate cu legislația acestuia. Aceste prestații se acordă de către și pe spezele instituției de la locul de reședință”.

12.

Articolul 1 din zákon č. 112/2015 Z.z. o príspevku športovému reprezentantovi a o zmene a doplnení zákona č. 461/2003 Z.z. o sociálnom poistení v znení neskorších predpisov (Legea nr. 112/2015 privind alocațiile pentru sportivii din echipele naționale și de modificare a Legii nr. 461/2003 privind asigurările sociale, cu modificările ulterioare, denumită în continuare „Legea nr. 112/2015”) în versiunea aplicabilă în litigiul principal, prevede:

„Prezenta lege reglementează acordarea unei prestații suplimentare pentru sportivii din echipele naționale (denumită în continuare «prestația suplimentară») cu titlu de prestație socială de stat, al cărei scop este asigurarea din punct de vedere financiar a sportivului care – în calitate de reprezentant sportiv al Republicii Cehoslovace, al Republicii Socialiste Cehoslovace, al Republicii Federale Cehoslovace, al Republicii Federale Cehe și Slovace sau al Republicii Slovace – a obținut o medalie la jocurile olimpice, la jocurile paralimpice, la jocurile olimpice pentru persoanele cu dizabilități auditive, la campionatele mondiale sau la campionatele europene”.

13.

Potrivit articolului 2 alineatul (1) din Legea nr. 112/2015, în aceeași versiune:

„O persoană fizică are dreptul la prestația suplimentară dacă:

14.

În conformitate cu articolul 3 din Legea nr. 112/2015, în aceeași versiune:

„Cuantumul prestației constă în diferența

15.

Din registrul medaliilor obținute, ținut de Ministerstvo školstva, vedy, výskumu a športu Slovenskej republiky (Ministerul Educației, Științei, Cercetării și Sportului din Republica Slovacă), rezultă că UB (denumit în continuare „recurentul”), resortisant ceh, a obținut o medalie de aur la campionatele europene de hochei pe gheață și o medalie de argint la campionatele mondiale de hochei pe gheață, ambele în anul 1971. La 17 decembrie 2015, el a invocat dreptul la prestația suplimentară în discuție în fața autorităților slovace din domeniul asigurărilor sociale.

16.

Acestea au respins cererea sa, în temeiul articolului 2 alineatul 1 litera b) din Legea nr. 112/2015, pentru motivul că este cetățean ceh. În procedura desfășurată în fața Krajský súd v Košiciach (Curtea Regională din Košice, Slovacia), recurentul, făcând trimitere la dreptul Uniunii, a susținut că legislația slovacă este discriminatorie pe motivul cetățeniei sale. El a mai arătat că nu s‑a ținut seama de faptul că a locuit în Republica Slovacă pentru o perioadă de 52 de ani.

17.

Pe baza documentației cu privire la procesul legislativ, Najvyšší súd Slovenskej republiky (Curtea Supremă a Republicii Slovace, denumită în continuare „instanța de trimitere”) a constatat că guvernul Republicii Slovace a discutat, într‑o ședință din 22 aprilie 2015, o propunere de lege privind prestația suplimentară pentru sportivii din echipele naționale, ajungând la concluzia că, de exemplu, referitor la articolul 2 alineatul 1 litera b), este „necesar să se prevadă la alineatul 1 litera b) după cum urmează: «b) este resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene, resortisant al unui stat care este parte contractantă la Acordul privind Spațiul Economic European sau cetățean elvețian»”. S‑a considerat că este necesar să se facă trimitere la legislația Uniunii în materie de coordonare a sistemelor de securitate socială în propunerea de lege.

18.

La propunerea unor parlamentari, în Národná rada Slovenskej republiky (Consiliul Național al Republicii Slovace) (denumit în continuare „organul legislativ”), propunerea de lege privind prestația suplimentară pentru sportivii din echipele naționale a fost modificată, astfel încât la articolul 2 termenii „al unui stat membru al Uniunii Europene” au fost înlocuiți cu termenii „al Republicii Slovace”.

19.

În motivarea acestei propuneri de modificare, s‑a invocat faptul că prestația suplimentară era o prestație socială de stat, care nu era o prestație de pensii și al cărei scop era să contribuie la securitatea financiară a sportivilor de vârf care, în calitate de cetățeni slovaci, au reprezentat Republica Slovacă sau predecesorii săi în drept, și că, întrucât propunerea de lege nu urmărea să asigure securitatea financiară a sportivilor din echipele naționale care erau cetățeni ai altor state, se propunea să se prevadă cetățenia Republicii Slovace drept una dintre condițiile pentru nașterea dreptului la prestația suplimentară.

20.

În cele din urmă, propunerea de lege privind prestația suplimentară pentru sportivii din echipele naționale a fost adoptată de organul legislativ împreună cu clauza de compatibilitate a propunerii de lege cu dreptul Uniunii Europene, potrivit căreia gradul de compatibilitate este considerat „complet”, întrucât propunerii nu i se aplică nici dreptul primar, nici dreptul derivat și nici chiar dreptul terțiar al Uniunii Europene.

21.

Instanța de trimitere a afirmat în decizia de trimitere că este conștientă de faptul că, întrucât a formulat o cerere de decizie preliminară întemeiată pe cartă, Curtea de Justiție va examina respectarea domeniului de aplicare al cartei în sensul articolului 51 alineatul (1) din aceasta, potrivit căruia dispozițiile cartei se adresează statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii ( 3 ).

22.

Prin urmare, instanța de trimitere subliniază că nu solicită o interpretare separată a drepturilor la prestații de securitate socială și la asistență socială consacrate de articolul 34 din cartă, ci mai degrabă atrage atenția asupra temeiului sus‑menționat al litigiului din procedura aflată pe rolul instanței naționale, în cadrul căruia trebuie să se aprecieze legalitatea modului de a proceda al unui organ al administrației publice.

23.

În opinia instanței de trimitere, prestația suplimentară pentru sportivii din echipele naționale nu are doar natura unei prestații sociale de stat, așa cum s‑a declarat în documentele din cadrul procesului legislativ. Din dispozițiile individuale citate anterior ale Legii nr. 112/2015 se poate observa că prestația suplimentară este plătită în paralel și în mod regulat, împreună cu prestația de pensii, în scopul de a aduce cuantumul prestației de pensii la nivelul sumei de 750 EUR [potrivit literei a)], la nivelul sumei de 600 EUR [potrivit literei b)] sau la nivelul sumei de 500 EUR [potrivit literei c)].

24.

În plus, este în afara oricărei îndoieli că recurentul, în calitate de membru al echipei naționale într‑un sport colectiv, se află într‑o situație diferită de cea a coechipierilor săi doar prin faptul că, spre deosebire de aceștia, nu este cetățean slovac, deși a contribuit și el, cu propriile eforturi și cu propria capacitate, la rezultatul colectiv al echipei naționale.

25.

Instanța de trimitere arată că, înainte de a decide cu privire la adresarea întrebării preliminare, a analizat în mod detaliat hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauze similare, și anume Hotărârea din 22 iunie 2011, Landtová ( 4 ), Hotărârea din 16 septembrie 2015, Comisia/Slovacia ( 5 ), în materia primei de Crăciun, și Hotărârea Comisia/Slovacia ( 6 ) (C‑433/13), însă a ajuns la concluzia că hotărârile menționate nu sunt aplicabile în prezenta speță.

26.

Prin urmare, instanța de trimitere a suspendat judecarea cauzei și a adresat următoarea întrebare preliminară:

„În împrejurările din litigiul principal, articolul 1 litera (w), articolul 4 și articolul 5 din [Regulamentul nr. 883/2004] coroborate cu dreptul la prestații de securitate socială și la avantaje sociale, care este prevăzut la articolul 34 alineatele (1) și (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, pot fi interpretate în sensul că se opun aplicării unei dispoziții naționale potrivit căreia entitatea slovacă de asigurări sociale ține seama de cetățenia solicitantului ca o condiție fundamentală pentru nașterea dreptului reprezentanților sportivi naționali la o prestație suplimentară la pensia pentru limită de vârstă, deși dispoziția națională prevede și o altă cerință legală, și anume prezența în echipa națională a predecesorilor în drept [ai Republicii Slovace], inclusiv a Republicii Socialiste Cehoslovace?”

27.

Republica Cehă, Republica Slovacă și Comisia Europeană au depus observații scrise la Curte. Toate cele trei părți au participat la ședința care a avut loc la 7 mai 2019.

28.

Republica Cehă susține că prestația suplimentară în discuție intră fără îndoială în domeniul de aplicare material al Regulamentului nr. 883/2004. Potrivit jurisprudenței constante a Curții, o prestație constituie o prestație de securitate socială doar dacă aceasta se acordă independent de orice apreciere individuală sau discreționară a nevoilor personale ale beneficiarilor, pe baza unei situații definite de lege, și dacă se referă la unul dintre riscurile expres enumerate la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004 ( 7 ).

29.

În primul rând, prestația suplimentară reprezintă un drept potrivit legislației slovace. Prin urmare, nu este o prestație facultativă, ci mai degrabă o prestație obligatorie. În al doilea rând, este plătită în mod automat celor care îndeplinesc criterii obiective, și anume reprezentarea în trecut a Slovaciei sau a statului predecesor la evenimente sportive internaționale determinate. În consecință, nu există nicio putere de decizie individuală sau de apreciere, autoritatea competentă neluând în considerare nevoile solicitantului. În al treilea rând, prestația suplimentară completează pensia pentru limită de vârstă, având în vedere că este plătită în mod regulat și în paralel cu aceasta. Prin urmare, constituie o pensie în sensul articolului 1 litera (w) din Regulamentul nr. 883/2004, care acoperă și suplimentele la pensii ( 8 ). Prestația suplimentară constituie totodată o prestație pentru limită de vârstă în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 883/2004 potrivit jurisprudenței Curții ( 9 ). Faptul că prestația suplimentară plătită nu depinde de cuantumul salariului plătit sau de perioadele de asigurare realizate nu afectează această apreciere ( 10 ).

30.

În consecință, subordonarea plății prestației suplimentare unei condiții privind cetățenia este interzisă de articolul 4 din Regulamentul nr. 883/2004. Elementul determinant pentru acordarea prestației suplimentare este aspectul dacă persoana vizată a reprezentat statul sau predecesorii acestuia și a obținut rezultatul urmărit, iar nu aspectul dacă persoana este cetățean al statului membru în cauză.

31.

Republica Slovacă contestă această interpretare a dreptului Uniunii. Ea arată că inițial s‑a preconizat că Republica Cehă și Republica Slovacă vor adopta o abordare coordonată a prestației suplimentare în discuție și că ambele țări o vor plăti rezidenților care au reprezentat Republica Cehoslovacă la evenimentele sportive internaționale indicate, indiferent dacă sunt cehi sau slovaci, cu condiția ca aceasta să nu conducă la o plată dublă. Pentru acest motiv, Republica Slovacă nu a propus la început limitarea plății prestației suplimentare la cetățenii slovaci. Ea a procedat astfel doar atunci când Republica Cehă nu a adoptat o lege prin care plata prestației suplimentare să fie extinsă la resortisanții slovaci cu reședința în Republica Cehă. Astfel, dacă Slovacia ar fi obligată să schimbe legea, ar trebui să acorde prestația suplimentară resortisanților slovaci cu reședința atât în Republica Cehă, cât și în Slovacia, precum și resortisanților cehi cu reședința în Slovacia.

32.

Republica Slovacă susține că prestația suplimentară în discuție nu este o prestație de securitate socială în temeiul Regulamentului nr. 883/2004 și nici nu intră în categoria prestațiilor speciale de tip necontributiv de la articolul 3 alineatul (3) și de la articolul 70 din același regulament.

33.

În ceea ce privește prima categorie, aceasta este definită de elementele constitutive ale plății, în special de finalitățile sale și de condițiile de acordare. Ea nu este legată de unul dintre riscurile enumerate la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004 ( 11 ). Potrivit jurisprudenței Curții, nu este o prestație pentru vechime în muncă ( 12 ). Prestația suplimentară se plătește independent de prestațiile pentru vechime în muncă. Aceasta este plătită chiar dacă foștii sportivi nu primesc nicio pensie. Nu se plătește atunci când prestațiile pentru vechime în muncă depășesc o anumită limită ( 13 ). De asemenea, plata prestației suplimentare nu provine din aceleași surse ca în cazul pensiei pentru limită de vârstă. Ea este plătită direct de către stat. Totodată, prestația suplimentară nu vizează acoperirea nevoilor beneficiarilor ( 14 ). Aceasta urmărește mai degrabă, printre altele, recompensarea sportivilor de înalt nivel pentru realizările lor și încurajarea sportivilor tineri. De asemenea, suma plătită nu depinde de numărul de contribuții realizate sau de perioada de asigurare ( 15 ).

34.

În ceea ce privește prestațiile speciale de tip necontributiv menționate la articolul 3 alineatul (5) și la articolul 70 din Regulamentul nr. 883/2004, Republica Slovacă arată că prestația suplimentară nu este legată de niciunul dintre riscurile enumerate la articolul 3 alineatul (1). Aceasta nu vizează nici garantarea unui nivel minim de subzistență. De asemenea, ea nu este nici prestația pentru persoane cu handicap prevăzută la articolul 70 alineatul (2) litera (a) și nici prestația suplimentară avută în vedere în anexa X la Regulamentul nr. 883/2004, la care face trimitere articolul 70 alineatul (2) litera (c).

35.

În ceea ce privește articolul 34 din cartă, acesta nu modifică poziția Republicii Slovace. Prestația suplimentară în discuție se află în afara domeniului de aplicare al dreptului Uniunii ( 16 ).

36.

Comisia arată că prestația suplimentară în discuție se acordă, de fapt, doar persoanelor care au ajuns la vârsta de pensionare și care au solicitat pensia pentru limită de vârstă. Faptul că aceasta este o plată suplimentară nu exclude calificarea sa drept pensie pentru limită de vârstă în sensul Regulamentului nr. 883/2004 ( 17 ). Dar, în același timp, Comisia nu are certitudinea că ea intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 883/2004. Este un supliment pentru recompensarea unor realizări excepționale cu ocazia reprezentării țării, datorat unui cerc restrâns de persoane. Astfel, Comisia constată că prestația suplimentară în discuție nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 883/2004, dar că trebuie să se analizeze dacă aceasta intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 492/2011 ( 18 ) și al dispozițiilor TFUE.

37.

Comisia susține totuși că nu este necesar să se stabilească dacă prestația suplimentară este un avantaj social în sensul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/2011 ( 19 ), întrucât se poate răspunde la întrebarea preliminară pe baza dispozițiilor de drept primar din TFUE.

38.

În acest context, Comisia face referire la articolul 18 TFUE și la Hotărârea Curții Tas‑Hagen și Tas ( 20 ) care, în opinia sa, ar permite recurentului invocarea calității sale de lucrător în temeiul articolului 45 TFUE.

39.

Prestația suplimentară nu se încadrează nici în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 883/2004, nici în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 492/2011 sau al dreptului primar al Uniunii privind libera circulație menționate de Comisie ( 21 ). În aceste condiții, articolul 32 din cartă nu își găsește aplicarea, întrucât situația care face obiectul procedurii principale nu este „guvernată” de dreptul Uniunii ( 22 ).

40.

În ceea ce privește Regulamentul nr. 883/2004, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, „distincția dintre prestațiile excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 883/2004 și prestațiile care se încadrează în acesta se întemeiază în esență pe elementele constitutive ale fiecărei prestații, în special pe finalitățile sale și pe condițiile sale de acordare, iar nu pe faptul că o prestație este sau nu este calificată de o legislație națională drept prestație de securitate socială” ( 23 ). În orice caz, pentru a intra în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 883/2004, o legislație națională trebuie să se refere la unul dintre riscurile expres enumerate la articolul 3 alineatul (1) din regulamentul menționat ( 24 ).

41.

Prestația suplimentară în discuție în prezenta cauză nu acoperă unul dintre riscurile expres enumerate la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004 (enumerate mai sus la punctul 8). Curtea a statuat în mod constant că o prestație poate fi considerată o „prestație de securitate socială” în măsura în care, pe de o parte, se acordă beneficiarilor independent de orice apreciere individuală și discreționară a nevoilor personale, pe baza unei situații definite de lege și în măsura în care, pe de altă parte, se referă la unul dintre riscurile expres enumerate la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul nr. 883/2004 ( 25 ). Prestația suplimentară este mai degrabă o recompensă pentru performanța la evenimentele sportive internaționale și reprezentarea națională. Faptul că, în practică, este acordată persoanelor care au atins vârsta de pensionare nu este suficient pentru încadrarea sa în categoria prestațiilor pentru limită de vârstă de la articolul 3 alineatul (1). După cum a arătat agentul guvernului slovac în cadrul ședinței, prestația suplimentară vizează doar persoanele care beneficiază de pensie pentru limită de vârstă care primesc prestația maximă stabilită prin legea statului membru, astfel încât suma primită trebuie să fie redusă în cazul persoanelor respective. Îndeplinirea condițiilor pentru acordarea prestației suplimentare nu are nicio legătură din punct de vedere juridic cu primirea pensiei.

42.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții, pentru a determina dacă prestația suplimentară poate fi calificată drept „prestație pentru limită de vârstă” în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 883/2004, și prin urmare, drept o prestație de securitate socială, trebuie să se aprecieze elementele constitutive ale acestei prime în special obiectivul său și condițiile sale de acordare ( 26 ).

43.

Prestația suplimentară în discuție se acordă persoanelor care au atins un nivel înalt de performanță la evenimente sportive internaționale. Ea urmărește recompensarea performanței respective și încurajarea sportivilor mai tineri. Prin urmare, reținem că prestația suplimentară se apropie mai mult de prima de Crăciun analizată de Curte în Hotărârea Comisia/Slovacia ( 27 ), care nu a fost considerată o prestație pentru limită de vârstă în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 883/2004, decât de indemnizația de concediu plătită exclusiv persoanelor care au dreptul la o pensie pentru limită de vârstă sau de urmaș, finanțată din aceleași resurse ca pensia vizată în Hotărârea Curții Noteboom ( 28 ), care s‑a considerat că se încadrează în dispoziția menționată ( 29 ). În cazul de față, prestația suplimentară nu este plătită din același fond ca pensiile, ci este finanțată direct de către stat și, după cum s‑a arătat mai sus, nu are nicio legătură cu sistemul de pensii, în afară de reducerea efectuată în cazul foștilor sportivi care beneficiază de valoarea maximă a pensiei pentru limită de vârstă potrivit dreptului slovac.

44.

Deși admitem că în cauza Comisia/Slovacia plata a fost efectuată către un grup larg de beneficiari, iar prestația în discuție în litigiul principal către un grup restrâns, numărul modest de beneficiari, legat ca atare de performanța la evenimente sportive de elită, nu face decât să sublinieze diferența dintre aceasta și suplimentele aferente pensiilor pentru limită de vârstă.

45.

În ceea ce privește prestațiile speciale de tip necontributiv de la articolul 3 alineatul (3) și de la articolul 70 din Regulamentul nr. 883/2004, suntem de acord cu argumentele invocate de Republica Slovacă la punctul 34 de mai sus, în sensul că este imposibilă încadrarea prestației suplimentare în discuție la articolul 70. Observăm că articolul 3 alineatul (5) litera (a) exclude în mod expres „asistența socială” din domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 883/2004 ( 30 ) și că articolul 70 alineatul (2) litera (a) punctul (i) din Regulamentul nr. 883/2004 face trimitere din nou la ramurile de securitate socială menționate la articolul 3 alineatul (1), care trebuie „să furnizeze o acoperire suplimentară, de substituție sau ancilară” a posibilităților enumerate la articolul 3 alineatul (1) ( 31 ). După cum s‑a explicat la punctul 41 de mai sus, am ajuns la concluzia că prestația suplimentară în discuție nu are legătură cu niciuna dintre categoriile enumerate în dispoziția în cauză și este vorba mai degrabă de o alocație specifică pentru recompensarea excelenței în sport. Prestația suplimentară nu este avută în vedere la anexa X la Regulamentul nr. 883/2004 și nu vizează asigurarea unui nivel minim de subzistență.

46.

Prestația suplimentară nu intră nici sub incidența articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/11 ca „avantaj social”, ale cărui caracteristici esențiale exclud prestațiile care sunt asociate cu servicii în favoarea statului. Un sistem de recunoaștere națională nu se poate încadra la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul nr. 492/11 ( 32 ). În plus, neplata prestației suplimentare către resortisanții cehi cu reședința în Slovacia este incompatibilă doar cu facilitarea mobilității lucrătorilor ( 33 ), în ceea ce privește un număr mic de lucrători din Uniune, și anume resortisanții cehi care au reprezentat fosta Republică Cehoslovacia și care doresc să se mute din Republica Cehă în Republica Slovacă.

47.

Altfel spus, neplata prestației suplimentare către alte persoane decât resortisanții slovaci nu generează o descurajare globală sau masivă a deplasărilor pentru a lucra în Slovacia în cadrul Uniunii ( 34 ), neplata respectivă fiind determinată de refuzul autorităților slovace de a plăti o prestație suplimentară resortisanților cehi în condițiile în care, după cum s‑a explicat în observațiile scrise ale guvernului slovac și de către agentul său în cursul ședinței, au fost inițiate discuții între cele două state membre înainte de adoptarea legii în discuție în litigiul principal, preconizându‑se un răspuns coordonat potrivit căruia ambele țări urmau să plătească prestația suplimentară în cauză propriilor resortisanți, indiferent de locul de reședință.

48.

În sfârșit, invocarea de către Comisie a Hotărârii pronunțate de Curte în cauza Tas‑Hagen este înțeleasă în mod greșit. În cauza menționată, refuzul guvernului Țărilor de Jos de a plăti propriilor resortisanți o prestație pe care o acorda victimelor civile de război, deoarece aveau reședința în Spania a intrat sub incidența interdicției privind discriminarea pe motiv de cetățenie prevăzută la articolul 18 CE și nu a constituit o situație pur internă, tocmai pentru că persoanele vizate și‑au exercitat dreptul la liberă circulație deplasându‑se și locuind în Spania, alt stat membru decât cel ai cărui resortisanți erau ( 35 ). Curtea a concluzionat că „întrucât exercitarea de către doamna Tas‑Hagen și de către domnul Tas a unui drept recunoscut de ordinea juridică comunitară a afectat dreptul lor de a primi o prestație în temeiul legislației naționale, o asemenea situație nu poate fi considerată ca fiind pur internă și fără nicio legătură cu dreptul comunitar” ( 36 ).

49.

Totuși, nu se contestă faptul că domnul UB nu și‑a exercitat niciodată dreptul la liberă circulație în temeiul articolului 45 TFUE. Prin urmare, deși Hotărârea pronunțată de Curte în cauza Tas‑Hagen ar fi relevantă în cadrul unui litigiu între un resortisant ceh și organismele cehe de asigurări sociale în cazul refuzului acordării unei prestații ca urmare a exercitării de către resortisantul ceh respectiv a dreptului la liberă circulație prin stabilirea reședinței sale în alt stat membru decât Republica Cehă, inclusiv Republica Slovacă, această situație de fapt nu se regăsește în cauza principală. În arhitectura cauzei principale, un resortisant ceh care nu și‑a exercitat niciodată dreptul la liberă circulație a acționat în justiție statul membru în care își are reședința, și anume Slovacia, unde a locuit permanent de la aderarea statului membru respectiv la Uniunea Europeană.

50.

Litigiul se află în afara domeniului de aplicare material al dreptului Uniunii, astfel încât articolul 34 din cartă nu este aplicabil.

51.

În consecință, propunem următorul răspuns la întrebarea preliminară adresată de Najvyšší súd Slovenskej republiky (Curtea Supremă a Republicii Slovace):

„În împrejurările din litigiul principal, articolul 1 litera (w), articolul 4 și articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială coroborate cu dreptul la prestații de securitate socială și la avantaje sociale care este prevăzut la articolul 34 alineatele (1) și (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, nu pot fi interpretate în sensul că se opun aplicării unei dispoziții naționale potrivit căreia entitatea slovacă de asigurări sociale ține seama de cetățenia solicitantului ca o condiție fundamentală pentru nașterea dreptului reprezentanților sportivi naționali la o prestație suplimentară la pensia pentru limită de vârstă, deși dispoziția națională prevede și o altă cerință legală, și anume prezența în echipa națională a predecesorilor în drept [ai Republicii Slovace], inclusiv a Republicii Socialiste Cehoslovace”.