Hotărârea Curții (Camera a patra) din 22 octombrie 2020 (cereri de decizie preliminară formulate de Oberlandesgericht Düsseldorf – Germania) – Ferrari S.p.A./DU

(Cauzele conexate C-720/18 și C-721/18) (1)

(Trimitere preliminară - Apropierea legislațiilor - Mărci - Directiva 2008/95/CE - Articolul 12 alineatul (1) - Utilizare serioasă a unei mărci - Sarcina probei - Articolul 13 - Dovada utilizării „pentru o parte dintre produse sau servicii” - Marcă ce desemnează un model de autovehicul a cărui producție a fost oprită - Utilizarea mărcii pentru piesele de schimb precum și pentru serviciile aferente acestui model - Utilizarea mărcii pentru autovehicule second hand - Articolul 351 TFUE - Convenție între Republica Federală Germania și Confederația Elvețiană - Protejarea reciprocă a brevetelor, a desenelor, a modelelor industriale și a mărcilor)

(2020/C 433/06)

Limba de procedură: germana

Instanța de trimitere

Oberlandesgericht Düsseldorf

Părțile din procedura principală

Apelantă: Ferrari S.p.A.

Intimat: DU

Dispozitivul

Articolul 12 alineatul (1) și articolul 13 din Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci trebuie interpretate în sensul că este necesar să se considere că o marcă înregistrată pentru o categorie de produse și de piese de schimb care le compun a făcut obiectul unei „utilizări serioase”, în sensul articolului 12 alineatul (1) menționat, pentru toate produsele care intră în această categorie și pentru piesele de schimb care le compun dacă ea nu a făcut obiectul unei astfel de utilizări decât pentru unele dintre aceste produse, precum autovehiculele sport de lux costisitoare, sau numai pentru piesele de schimb sau accesoriile care intră în componența unora dintre produsele menționate, cu excepția situației în care rezultă din elementele de fapt și de drept și din dovezi pertinente că consumatorul care dorește să achiziționeze aceleași produse le percepe ca constituind o subcategorie autonomă de categoria produselor pentru care marca vizată a fost înregistrată.

2)	Articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2008/95 trebuie interpretat în sensul că o marcă poate face obiectul unei utilizări serioase de către titularul său cu ocazia revânzării de către acesta a unor produse second hand introduse pe piață sub această marcă.

Articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2008/95 trebuie interpretat în sensul că o marcă face obiectul unei utilizări serioase din partea titularului său atunci când el furnizează anumite servicii referitoare la produsele comercializate anterior sub marca respectivă cu condiția ca aceste servicii să fie furnizate sub marca menționată.

Articolul 351 primul paragraf TFUE trebuie interpretat în sensul că permite unei instanțe dintr-un stat membru să aplice o convenție încheiată între un stat membru al Uniunii Europene și un stat terț anterior datei de 1 ianuarie 1958 sau, pentru statele care au aderat la Uniune, înainte de data aderării lor, cum este Convenția dintre Elveția și Germania privind protejarea reciprocă a brevetelor, desenelor, modelelor industriale și mărcilor, semnată la Berlin la 13 aprilie 1892, cu modificările ulterioare, care prevede că utilizarea unei mărci înregistrate în acest stat membru pe teritoriul statului terț respectiv trebuie să fie luată în considerare pentru a stabili dacă această marcă a făcut obiectul unei „utilizări serioase” în sensul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 2008/95, până când unul dintre motivele vizate la al doilea paragraf al acestei dispoziții va permite eliminarea unor eventuale incompatibilități între tratatul FUE și convenția menționată.

5)	Articolul 12 alineatul (1) din Directiva 2008/95 trebuie interpretat în sensul că sarcina probei faptului că o marcă a făcut obiectul unei „utilizări serioase”, în sensul acestei dispoziții, revine titularului mărcii respective.

(1) JO C 54, 11.2.2019.