1)

Articolul 15 alineatul (1) din A doua directivă 90/619/CEE a Consiliului din 8 noiembrie 1990 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind asigurarea directă de viață, de stabilire a dispozițiilor destinate să faciliteze exercitarea eficientă a libertății de a presta servicii și de modificare a Directivei 79/267/CEE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/96/CEE a Consiliului din 10 noiembrie 1992, coroborat cu articolul 31 din Directiva 92/96/CEE a Consiliului din 10 noiembrie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor privind asigurarea directă de viață și de modificare a Directivelor 79/267/CEE și 90/619/CEE (A treia directivă privind asigurarea de viață), articolul 35 alineatul (1) din Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață coroborat cu articolul 36 alineatul (1) din aceasta, precum și articolul 185 alineatul (1) din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) coroborat cu articolul 186 alineatul (1) din aceasta trebuie interpretate în sensul că termenul pentru exercitarea dreptului de retragere dintr-un contract de asigurare de viață începe să curgă de la momentul la care titularul poliței de asigurare este informat în legătură cu încheierea contractului, chiar dacă informarea transmisă titularului poliței de asigurare de către întreprinderea de asigurare

2)

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 90/619, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/96, coroborat cu articolul 31 din Directiva 92/96 trebuie interpretat în sensul că, în lipsa unei informări transmise titularului poliței de asigurare de către întreprinderea de asigurare cu privire la dreptul de retragere al acestuia sau în prezența unei informări transmise de întreprinderea de asigurare care ar fi atât de necorespunzătoare încât l-ar priva pe titularul poliței de asigurare de posibilitatea de a-și exercita dreptul de retragere în esență în aceleași condiții ca cele care ar fi fost aplicate în cazul în care informația ar fi fost exactă, termenul pentru exercitarea dreptului de retragere nu curge, chiar dacă titularul poliței de asigurare a avut cunoștință de existența dreptului de retragere prin alte mijloace.

3)

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 90/619, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/96, coroborat cu articolul 31 din Directiva 92/96 și articolul 35 alineatul (1) din Directiva 2002/83 coroborat cu articolul 36 alineatul (1) din aceasta trebuie interpretate în sensul că, odată ce contractul a fost reziliat și au fost îndeplinite toate obligațiile care rezultă din acesta, printre care în special plata de către întreprinderea de asigurare a valorii de răscumpărare, titularul poliței de asigurare își mai poate exercita încă dreptul de retragere, cu condiția ca dreptul aplicabil contractului să nu determine efectele juridice ale lipsei de informare cu privire la dreptul de retragere sau transmiterea unei informări necorespunzătoare.

4)

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 90/619, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/96, articolul 35 alineatul (1) din Directiva 2002/83 și articolul 185 alineatul (1) din Directiva 2009/138 trebuie interpretate în sensul că se opun unei legislații naționale în temeiul căreia întreprinderea de asigurare este obligată să îi ramburseze unui titular al unei polițe de asigurare care și-a exercitat dreptul de retragere numai valoarea de răscumpărare.

5)

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 90/619, astfel cum a fost modificată prin Directiva 92/96, articolul 35 alineatul (1) din Directiva 2002/83 și articolul 186 alineatul (1) din Directiva 2009/138 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei legislații naționale care prevede un termen de prescripție de trei ani pentru exercitarea dreptului la dobânzi remuneratorii asociat restituirii sumelor nedatorate solicitate de un titular al unei polițe de asigurare care și-a exercitat dreptul de retragere, cu condiția ca stabilirea unui astfel de termen să nu repună în discuție efectivitatea dreptului de retragere al titularului poliței de asigurare menționat, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere din cauza C-479/18.