1)

Articolul 1 alineatul (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că nu este exclusă din domeniul de aplicare al acestei directive o clauză contractuală precum cea în discuție în litigiul principal, care face o trimitere generală la dreptul național aplicabil în ceea ce privește stabilirea competenței judiciare pentru soluționarea litigiilor dintre părțile la contract.

2)

Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unor norme procedurale, la care face trimitere o clauză contractuală, care îi permit profesionistului să aleagă, în cazul unei acțiuni privind pretinsa neexecutare a unui contract de către consumator, între instanța competentă de la domiciliul pârâtului și cea de la locul de executare a contractului, cu condiția ca alegerea locului de executare a contractului să nu conducă pentru consumator la aplicarea unor condiții procedurale de natură să restrângă în mod excesiv dreptul la o cale de atac efectivă care îi este conferit de ordinea juridică a Uniunii, aspect a cărui verificare este de competența instanței naționale.