|
9.12.2019 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 413/10 |
Hotărârea Curții (Camera întâi) din 3 octombrie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Nejvyšší soud České republiky - Republica Cehă) – Jana Petruchová/FIBO Group Holdings Limited
(Cauza C-208/18) (1)
(Trimitere preliminară - Cooperare judiciară în materie civilă - Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 - Articolul 17 alineatul (1) - Competența în materia contractelor încheiate de consumatori - Noțiunea de „consumator” - Persoană fizică ce efectuează tranzacții pe piața internațională de schimb valutar prin intermediul unei societăți de brokeraj - Regulamentul (CE) nr. 593/2008 (Roma I) - Directiva 2004/39/CE - Noțiunea de „client obișnuit”)
(2019/C 413/11)
Limba de procedură: ceha
Instanța de trimitere
Nejvyšší soud České republiky
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Jana Petruchová
Pârâtă: FIBO Group Holdings Limited
Dispozitivul
Articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că o persoană fizică care, în temeiul unui contract financiar pentru diferențe încheiat cu o societate de brokeraj, efectuează operațiuni pe piața internațională de schimb valutar FOREX (Foreign Exchange) prin intermediul acestei societăți trebuie calificată drept „consumator”, în sensul acestei dispoziții, dacă încheierea acestui contract nu ține de activitatea profesională a acestei persoane, aspect a cărui verificare revine instanței de trimitere. În vederea acestei calificări, pe de o parte, factori precum valoarea operațiunilor efectuate în temeiul unor contracte precum contractele financiare pentru diferențe, importanța riscurilor de pierderi financiare legate de încheierea unor astfel de contracte, eventuale cunoștințe sau expertiza persoanei respective în domeniul instrumentelor financiare ori comportamentul său activ în cadrul unor astfel de operațiuni sunt, ca atare, în principiu, nerelevante și, pe de altă parte, faptul că instrumentele financiare nu intră sub incidența articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) sau că această persoană este un „client obișnuit”, în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 12 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului este, ca atare, în principiu, lipsit de incidență.