Ediție provizorie

ORDONANȚA PREȘEDINTELUI TRIBUNALULUI

22 iunie 2018(*)

„Măsuri provizorii – Produse fitosanitare – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1496 – Nereînnoirea aprobării substanței active DPX KE 459 (flupirsulfuron‑metil) – Cerere de suspendare a executării – Lipsa urgenței – Evaluare comparativă a intereselor”

În cauza T‑719/17 R,

FMC Corp., cu sediul în Philadelphia, Pennsylvania (Statele Unite), reprezentată de D. Waelbroeck, de I. Antypas și de A. Accarain, avocați,

reclamantă,

împotriva

Comisiei Europene, reprezentată de G. Koleva, de A. Lewis și de I. Naglis, în calitate de agenți,

pârâtă,

având ca obiect o cerere întemeiată pe articolele 278 TFUE și 279 TFUE, prin care se urmărește suspendarea executării Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/1496 al Comisiei din 23 august 2017 privind nereînnoirea aprobării substanței active DPX KE 459 (flupirsulfuron‑metil), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (JO 2017, L 218, p. 7),

PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI

dă prezenta

Ordonanță(1)

[omissis]

 În drept

[omissis]

 Cu privire la urgență

[omissis]

26      În plus, potrivit unei jurisprudențe consacrate, există urgență numai dacă prejudiciul grav și ireparabil temut de partea care solicită măsurile provizorii este iminent în așa măsură încât realizarea sa este previzibilă cu un grad de probabilitate suficient. Această parte rămâne, în orice caz, ținută să dovedească faptele pe care se presupune că se bazează perspectiva unui astfel de prejudiciu, fiind stabilit că un prejudiciu de natură pur ipotetică nu poate justifica dispunerea măsurilor provizorii, întrucât este întemeiat pe survenirea unor evenimente viitoare și incerte (a se vedea Ordonanța din 23 martie 2017, Gollnisch/Parlamentul, T‑624/16, nepublicată, EU:T:2017:243, punctul 25 și jurisprudența citată).

27      Pe de altă parte, potrivit articolului 156 alineatul (4) a doua teză din Regulamentul de procedură, cererile de măsuri provizorii „cuprind toate probele și propunerile de probe disponibile destinate să justifice dispunerea măsurilor provizorii”.

28      Astfel, o cerere de măsuri provizorii trebuie să permită, ca atare, pârâtului să își pregătească observațiile și judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii să se pronunțe cu privire la această cerere, dacă este cazul, fără să se bazeze pe alte informații, fiind necesar ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care se întemeiază să reiasă din chiar textul cererii respective (a se vedea Ordonanța din 6 septembrie 2016, Inclusion Alliance for Europe/Comisia, C‑378/16 P‑R, nepublicată, EU:C:2016:668, punctul 17 și jurisprudența citată).

29      Tot potrivit unei jurisprudențe constante, pentru a putea aprecia dacă sunt îndeplinite toate condițiile menționate la punctele 0, 26 și 28 de mai sus, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii trebuie să dispună de indicații concrete și precise, susținute de mijloace de probă scrise detaliate și certificate, care demonstrează situația în care se află partea care solicită măsurile provizorii și permit să se aprecieze consecințele care ar rezulta, după toate probabilitățile, din lipsa măsurilor solicitate. Rezultă că partea respectivă, în special atunci când invocă survenirea unui prejudiciu de natură financiară, trebuie să prezinte o imagine fidelă și globală a situației sale financiare, susținută prin înscrisuri (a se vedea în acest sens Ordonanța din 29 februarie 2016, ICA Laboratories și alții/Comisia, T‑732/15 R, nepublicată, EU:T:2016:129, punctul 39 și jurisprudența citată).

30      În sfârșit, deși cererea de măsuri provizorii poate fi completată cu privire la aspecte specifice prin trimiteri la înscrisuri anexate, acestea din urmă nu pot complini lipsa elementelor esențiale din cererea respectivă. Nu este de competența judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii să caute, în locul părții interesate, elementele cuprinse în anexele la cererea de măsuri provizorii, în cererea principală sau în anexele la cererea principală care ar fi de natură să susțină cererea de măsuri provizorii. O asemenea obligație pusă în sarcina judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii ar fi, de altfel, de natură să priveze de efect articolul 156 alineatul (5) din Regulamentul de procedură, care prevede că cererea referitoare la măsuri provizorii se formulează prin înscris separat (a se vedea în acest sens Ordonanța din 20 iunie 2014, Wilders/Parlamentul și alții, T‑410/14 R, nepublicată, EU:T:2014:564, punctul 16 și jurisprudența citată).

31      În lumina acestor criterii, trebuie să se examineze dacă reclamanta a reușit să demonstreze existența unui prejudiciu grav și ireparabil.

32      Reclamanta susține că punerea în aplicare imediată a regulamentului atacat riscă să genereze un prejudiciu grav și ireparabil ca urmare a pierderii cotelor sale de piață pe piața europeană a erbicidelor pentru cereale.

33      În această privință, reclamanta pare să considere că riscă să sufere un prejudiciu ca urmare, pe de o parte, a pierderii cotelor sale de piață deținute în prezent pe piața europeană a erbicidelor pentru cereale și, pe de altă parte, a pierderii celor pe care le‑ar deține odată dobândite activitățile legate de FPS.

 Cu privire la caracterul grav al prejudiciului invocat ca urmare a pierderii cotelor de piață

[omissis]

59      În al patrulea și în ultimul rând, trebuie să se sublinieze că reiese din jurisprudență că nu este exclus ca un prejudiciu financiar în mod obiectiv considerabil și care ar rezulta din obligația de a face în mod definitiv o alegere comercială importantă într‑un termen inoportun să poată fi considerat „grav” și chiar ca gravitatea unui astfel de prejudiciu să poată fi considerată evidentă, inclusiv în lipsa unor informații cu privire la dimensiunea întreprinderii în cauză [a se vedea în acest sens Ordonanța din 7 martie 2013, EDF/Comisia, C‑551/12 P(R), EU:C:2013:157, punctul 33].

60      Totuși, această jurisprudență trebuie apreciată în raport cu domeniul în care reclamanta își desfășoară activitatea. Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul unei piețe extrem de reglementate, precum cea din speță după cum recunoaște reclamanta, și susceptibile să facă obiectul unei intervenții rapide a autorităților competente atunci când apar riscuri pentru sănătatea publică, pentru motive care nu sunt întotdeauna previzibile, incumbă întreprinderilor în cauză să se protejeze împotriva consecințelor intervenției respective printr‑o politică adecvată, în caz contrar trebuind să suporte ele însele prejudiciul care rezultă dintr‑o asemenea intervenție [a se vedea Ordonanța din 16 iunie 2016, ICA Laboratories și alții/Comisia, C‑170/16 P(R), nepublicată, EU:C:2016:462, punctul 29 și jurisprudența citată].

61      În speță, cel mai devreme la 6 noiembrie 2014, în cadrul formulării concluziilor EFSA prin care s‑a propus clasificarea FPS în categoria produselor cancerigene și toxice pentru reproducere prezumate (C2 și R2) (a se vedea punctul 5 de mai sus), sau, cel mai târziu, la 18 martie 2015, atunci când Comisia a publicat proiectul său de raport de examinare prin care a propus nereînnoirea aprobării substanței respective (a se vedea punctul 6 de mai sus), Dupont dispunea de informații pe baza cărora ținea de diligența sa să ia măsurile adecvate, în conformitate cu jurisprudența amintită la punctul 60 de mai sus, pentru a se proteja împotriva riscurilor de reglementare eventuale apărute în ceea ce privește interdicția de comercializare a FPS. În plus, aceste riscuri de reglementare au fost confirmate în publicarea, pe de o parte, de către EFSA a versiunii revizuite a concluziilor sale la 3 octombrie 2016 și, pe de altă parte, de către Comisie a versiunii revizuite a proiectului său de raport de examinare la 22 decembrie 2016 (a se vedea punctul 7 de mai sus).

62      De altfel, toate aceste considerații sunt cu atât mai pertinente în circumstanțele specifice aferente prezentei cauze, întrucât este evident că toate aceste informații au trebuit să facă obiectul unei examinări detaliate de către reclamantă în cadrul operațiunii sale de dobândire a activităților Dupont legate de FPS.

63      În orice caz, reclamanta nu invocă niciun element specific în această privință. Or, nu incumbă judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii să caute, în locul părții interesate, aceste elemente, în conformitate cu jurisprudența menționată la punctele 26-30 de mai sus.

64      În consecință, având în vedere circumstanțele specifice prezentei cereri de măsuri provizorii, nu se poate concluziona că presupusa pierdere a cotelor de piață pe piața europeană a erbicidelor pentru cereale poate fi calificată drept „prejudiciu financiar în mod obiectiv considerabil” în sensul jurisprudenței menționate la punctul 59 de mai sus.

[omissis]

Pentru aceste motive,

PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI

dispune:

1)      Respinge cererea de măsuri provizorii.

2)      Cererile privind cheltuielile de judecată se soluționează odată cu fondul.

Luxemburg, 22 iunie 2018.

*      Limba de procedură: engleza.

1      Sunt reproduse doar punctele din prezenta ordonanță a căror publicare este considerată utilă de Tribunal.