26.2.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 72/38

Acțiune introdusă la 14 decembrie 2017 – Luxemburg/Comisia

(Cauza T-816/17)

(2018/C 072/49)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamant: Marele Ducat al Luxemburgului (reprezentanți: D. Holderer, agent D. Waelbroeck și A. Steichen, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

—

declararea prezentei acțiuni drept admisibilă și întemeiată;

—

cu titlu principal, anularea Deciziei din 4 octombrie a Comisiei privind ajutorul de stat SA.38944 care ar fi fost pus în aplicare în favoarea Amazon;

—

cu titlu subsidiar, anularea Deciziei Comisiei din 4 octombrie 2017 privind ajutorul de stat SA.38944 care ar fi fost pus în aplicare de Luxemburg în favoarea Amazon în măsura în care prin aceasta se dispune recuperarea ajutorului;

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă cinci motive.

1.

Primul motiv divizat în trei aspecte, întemeiat pe încălcarea articolului 170 TFU întrucât Comisia nu a stabilit existenţa unui avantaj în sarcina Amazon EU S.à.r.l (denumită în continuare „LuxOpCO”).

—

primul aspect, întemeiat pe faptul că aplicarea deciziei anticipative, precum și reînnoirea sa în anul 2011 nu ar fi condus la acordarea niciunui avantaj în măsura în care redevența pe care un terț ar fi plătit-o pentru o licență pe activele necorporale ar fi fost mai mare decât cea plătită de LuxOpCo societății Amazon Europe Holding Technologies SCS (denumită în continuare „LuxSCS”) în temeiul acordului de licență. Reclamanta susține că Decizia din 4 octombrie 2017 a Comisiei privind ajutorul de stat SA.38944, care ar fi fost pus în aplicare de Luxemburg în favoarea Amazon (denumită în continuare „decizia atacată”), prevede în mod eronat că redevența plătită efectiv de LuxOpCo se abate de la un preţ concurenţial;

—

al doilea aspect, întemeiat pe erori vădite de fapt şi de drept care ar afecta analiza efectuată în decizia atacată în legătură cu o pretinsă aplicare greșită a metodei tranzacţionale a marjei nete în cadrul deciziei anticipative, atât în alegerea părţii testate, cât şi în aplicarea parametrilor respectivei metode;

—

al treilea aspect, întemeiat pe argumentul potrivit căruia, dimpotrivă, tocmai calcularea prețului de transfer, astfel cum a fost efectuată de Comisie în decizia atacată, ar conduce la un rezultat care se abate în mod evident de la principiul deplinei concurenţe.

2.

Al doilea motiv, divizat în două aspecte, întemeiat pe încălcarea articolului 107 TFUE, în măsura în care Comisia nu a stabilit selectivitatea deciziei anticipative în cauză.

—

primul aspect, întemeiat pe faptul că, în mod eronat, Comisia ar prezuma selectivitatea deciziei anticipative în cauză, în timp ce, potrivit jurisprudenței, Comisia nu poate concluziona că există un avantaj pentru a prezuma selectivitatea acesteia, ci, obligatoriu, ar trebui ca, în contextul analizei sale privind selectivitatea, să definească mai întâi cadrul de referință aplicabil și apoi să identifice o derogare de la respectivul cadru de referință;

—

al doilea aspect, întemeiat pe împrejurarea că, în raţionamentele sale subsidiare, Comisia nu ar fi prezentat dovada pretinsei selectivităţi a ajutorului prezumat. Aceste două constatări subsidiare privind selectivitatea ar fi în mod vădit viciate întrucât Comisia s-ar înșela în legătură cu cadrele de referință și, în orice caz, omite să demonstreze existența oricărei derogări de la acestea din urmă.

3.

Al treilea motiv întemeiat pe încălcarea articolelor 4 și 5 TFUE, în măsura în care Comisia ar proceda la o armonizare fiscală deghizată prin impunerea propriei interpretări a prețului de transfer „bun” pe care LuxOpCo ar trebui să îl plătească LuxSCS în temeiul acordul de licență în cauză. În această privință, reclamanta susține că, de fapt, Comisia ar proceda la o instrumentalizare a legislaţiei privind ajutoarele de stat pentru a realiza o armonizare fiscală mascată în materie de prețuri de transfer, încălcând competența exclusivă a statelor membre în domeniul impozitării directe.

4.

Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea Regulamentului 2015/1589 și a dreptului la apărare, în măsura în care Comisia ar fi încălcat dreptul la apărare prin adoptarea unei decizii prin care se înlătură lapidar elemente ex post furnizate de Amazon și al cărei argument principal, și anume eroarea în alegerea părții testate în scopul metodei tranzacţionale a marjei nete, nu a putut fi comentată anterior de Marele Ducat al Luxemburgului sau de Amazon.

5.

Al cincilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 16 din Regulamentul 2015/1589 prin faptul că recuperarea ajutorului ar fi incompatibilă cu principiul securității juridice, având în vedere buna-credință a Marelui Ducat al Luxemburgului în aplicarea prețurilor de transfer și imprevizibilitatea noii abordări a prețurilor de transfer aplicate de Comisie în decizia atacată.