29.1.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 32/38

—

anularea deciziei Comisiei din 27 martie 2017 adresate reclamantului în măsura în care dispune reluarea cazului CMS 15/017 ab initio;

—

anularea deciziei Comisiei din 7 aprilie 2017 adresate reclamantului în măsura în care dispune reluarea cazului CMS 12/063 ab initio;

—

acordarea în favoarea reclamantului a unei despăgubiri totale de 40 000 de euro, cu titlu de daune morale speciale, care trebuie plătită de Comisia Europeană;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în aplicarea articolului 134 din Regulamentul de procedură al Tribunalului.

1.

Primul motiv se întemeiază pe o executare necorespunzătoare a Hotărârii de anulare din 14 februarie 2017, Kerstens/Comisia (T-270/16 P, nepublicată, EU:T:2017:74) și pe o încălcare a principiului non bis in idem care ar fi fost săvârșite de autoritatea împuternicită să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) prin care s-a decis redeschiderea unor proceduri disciplinare al căror obiect fusese reclamantul.

2.

Al doilea motiv se întemeiază pe o executare necorespunzătoare a hotărârii citate anterior și pe o încălcare a principiului bunei administrări care include obligația de tratare imparțială și echitabilă a cauzelor, pe o încălcare a principiului prezumției de nevinovăție și pe încălcarea dreptului la apărare, în măsura în care aceste decizii de redeschidere a respectivelor proceduri disciplinare nu ar oferi garanții de imparțialitate și de echitate în tratarea cauzei reclamantului.

3.

Al treilea motiv se întemeiază pe o executare necorespunzătoare a hotărârii citate anterior și pe o încălcare a principiilor securității juridice și bunei administrări, și în special a principiului termenului rezonabil, în condițiile în care, potrivit reclamantului, o nouă procedură disciplinară ar trebui de asemenea să intervină într-un termen rezonabil, ceea ce nu s-ar întâmpla în speță.

4.

Al patrulea motiv se întemeiază pe o cerere de despăgubire specială ca urmare a nelegalităților citate anterior pentru repararea prejudiciului moral pretins cauzat de administrație reclamantului, în condițiile în care anularea actelor atacate nu ar putea, în sine, să repare respectivul prejudiciu.