7.8.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 256/34

Acțiune introdusă la 13 iunie 2017 – Qualcomm și Qualcomm Europe/Comisia

(Cauza T-371/17)

(2017/C 256/39)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Qualcomm, Inc. (San Diego, California, Statele Unite), Qualcomm Europe, Inc. (San Diego) (reprezentanți: M. Pinto de Lemos Fermiano Rato și M. Davilla, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantele solicită Tribunalului:

—

anularea Deciziei C(2017) 2258 final a Comisiei Europene din 31 martie 2017 privind o procedură de aplicare a articolului 18 alineatul (3) și a articolului 24 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167) în cauza AT.39711 – Qualcomm (prețuri agresive); și

—	obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamantele invocă șase motive.

Primul motiv, întemeiat pe faptul că decizia contestată încalcă principiul necesității

—

În primul rând, reclamantele arată că decizia contestată depășește cadrul restrâns al investigației Comisiei, astfel cum acesta este definit în Comunicarea obiecțiunilor („CO”), în cadrul ședinței și al reuniunii-bilanț, precum și în precedentele cereri de informații („CI”), atât în ceea ce privește durata încălcării pretinse, cât și eventualele teorii privind prejudiciul pe baza cărora Comisia își desfășoară investigația.

—

De asemenea, reclamantele pretind că aspectele cu implicații considerabile cuprinse în decizia contestată nu pot fi considerate drept aspecte complementare care ar viza doar obținerea unor clarificări în raport cu argumentele pe care acestea le-au formulat în răspunsul la CO și în cadrul ședinței și că trebuie considerate ca fiind cereri total noi și abuzive.

—

În plus, potrivit reclamantelor, decizia contestată vizează să urmărească anumite aspecte ale răspunsurilor pe care acestea le-au formulat în raport cu cereri de informații adoptate, pentru unele dintre ele, acum mai mult de cinci ani, referitoare la fapte care au avut loc acum mai mult de zece ani. Reclamantele susțin că, dacă informațiile suplimentare solicitate în prezent ar fi cu adevărat necesare Comisiei în desfășurarea investigației, ele se așteptau în mod legitim ca Comisia să încerce să obțină asemenea informații și clarificări cel mai târziu înainte de adoptarea CO, în decembrie 2015, iar nu la începutul anului 2017.

—	De asemenea, potrivit reclamantelor, decizia contestată le impune să efectueze un volum de muncă semnificativ în numele Comisiei, în special prin prelucrarea datelor într-un format specific.

—	În sfârșit, reclamantele arată că Comisia nu le poate impune, sub sancțiunea unor amenzi, o sarcină aparent destinată să le permită să aducă dovezi în susținerea argumentelor formulate în răspunsul la CO.

Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia contestată încalcă principiul proporționalității

—

Reclamantele arată că informațiile pe care decizia contestată urmărește să le obțină din partea lor sunt nejustificate, au implicații considerabile, iar colectarea sau compilarea lor este extrem de costisitoare. Potrivit reclamantelor, decizia contestată le impune să colecteze o cantitate mare de informații pe care în mod obișnuit acestea nu le colectează și nu le păstrează sistematic, precum și să efectueze un volum de muncă foarte important în numele Comisiei.

—	Reclamantele mai arată că plata unor daune cominatorii, prevăzută în decizia contestată, în cazul în care reclamantele nu ar furniza asemenea informații în termenele prevăzute, ar fi nejustificată, iar termenele prevăzute nu sunt rezonabile.

Al treilea motiv, întemeiat pe lipsa unei motivări adecvate a deciziei contestate

Reclamantele arată că, cu privire la o serie de aspecte, decizia contestată furnizează o motivare puțin convingătoare, neclară, vagă și neadecvată, care nu permite justificarea cererilor de informații excesive și nenecesare ale Comisiei. Potrivit reclamantelor, cu privire la alte aspecte, decizia contestată nu furnizează deloc o motivare. Astfel, reclamantele arată că nu pot înțelege motivele pentru care informațiile solicitate sunt necesare Comisiei în desfășurarea investigației.

Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că decizia contestată urmărește să efectueze o răsturnare necorespunzătoare a sarcinii probei

Reclamantele arată că decizia contestată urmărește să răstoarne sarcina probei și, în realitate, să „externalizeze” reclamantelor constituirea unei cauze împotriva lor. În particular, decizia contestată impune reclamantelor să verifice, în numele Comisiei, datele lor contabile, chiar dacă astfel de date au fost verificate în mod diligent de controlori externi. De asemenea, afirmă reclamantele, decizia contestată le impune să dovedească că acestea și-au desfășurat activitatea în conformitate cu legea.

Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia contestată le încalcă dreptul de a nu contribui la propria incriminare

—

Reclamantele arată că decizia contestată le impune să furnizeze „informații” despre care nu se poate considera în mod legitim că reprezintă fapte sau documente, însă care constau mai degrabă în calcule, detalii și coduri, prețuri ipotetice, precum și în analize și interpretări de situații care au avut loc cu mai mulți ani în urmă.

—	De asemenea, reclamantele arată că decizia contestată le impune să demonstreze că ar fi adoptat în mod proactiv măsuri pentru a se conforma normelor de concurență ale Uniunii.

Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că decizia contestată încalcă principiul bunei administrări

Potrivit reclamantelor, momentul adoptării, conținutul și contextul deciziei contestate ridică serioase motive de îngrijorare în legătură cu o administrare defectuoasă, cu temeiurile juridice pe care se întemeiază acuzațiile, precum și cu o eventuală hărțuire și sugerează că Comisia abuzează de competențele sale extinse de investigare pentru a încerca să mascheze eșecul de a stabili existența încălcării pretinse după mai mult de șapte ani de investigații.