14.8.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/28

Acțiune introdusă la 6 iunie 2017 – Aide et Action France/Comisia

(Cauza T-357/17)

(2017/C 269/40)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Reclamantă: Aide et Action France (Paris, Franța) (reprezentant: A. Le Mière, avocat)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamanta solicită Tribunalului:

—	anularea Deciziei din 6 aprilie 2017 a Comisiei Europene, împreună cu nota de debit nr. 3241607987 primită la 8 august 2016, cu toate consecințele juridice;

—	obligarea Comisiei Europene să plătească Aide et Action France suma de 8 000 de euro în temeiul articolului 134 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Uniunii Europene.

Motivele și principalele argumente

În susținerea acțiunii, reclamanta invocă patru motive.

1.	Primul motiv, întemeiat pe interesul și pe calitatea reclamantei de a exercita acțiunea, în măsura în care Decizia din 6 aprilie 2017 (denumită în continuare „decizia atacată”) produce efecte juridice în privința sa.

Al doilea motiv, întemeiat pe insuficiența motivării deciziei atacate, întrucât:

—	decizia menționată ar încălca articolul 296 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”) și articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”);

—	decizia menționată nu ar conține niciun element de fapt și de drept clar și neechivoc;

—	Comisia s-ar limita să amintească încălcări ale obligațiilor contractuale, fără a invoca nicio clauză contractuală care ar permite stabilirea acestora și, în plus, fără a indica niciun element de determinare a cuantumului datoriei invocate;

—	decizia menționată ar fi insuficient motivată inclusiv în raport cu contextul său;

—	investigațiile și rezumatul stării de fapt întocmit de Oficiul antifraudă (OLAF) nu i-ar fi permis să înțeleagă întinderea măsurii adoptate în privința sa.

Al treilea motiv, întemeiat pe refuzul accesului la raportul final al OLAF transmis Comisiei Europene, întrucât:

—	decizia atacată ar încălca articolul 15 alineatul (3) TFUE, articolul 42 din cartă, precum și Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei;

—	după emiterea notei de debit și după adoptarea deciziei de recuperare prin compensare, reclamanta ar fi trebuit să aibă acces la raportul final al OLAF pentru a-și putea exercita pe deplin dreptul la apărare;

—	Comisia ar fi trebuit să se pună de acord asupra condițiilor naționale ale dreptului de acces la documentele pe care se întemeiază o decizie nefavorabilă;

—	principiul comunicării rapoartelor de investigație și de inspecție ale Comisiei ar fi fost prevăzut de acordul de grant;

—	în orice caz, Comisia ar putea comunica un document în care au fost ocultate anumite fragmente.

Al patrulea motiv, întemeiat pe lipsa oricărui temei al deciziei atacate şi, în consecinţă, pe încălcarea TFUE, întrucât:

—	decizia atacată ar încălca articolul 209 TFUE, precum și Regulamentele financiare nr. 966/2012 din 25 octombrie 2012 și nr. 1268/2012 din 29 octombrie 2012 de aplicare a acestuia;

—	decizia atacată nu ar fi întemeiată pe nicio creanţă certă, lichidă și exigibilă;

—	toate fondurile primite de reclamantă ar fi fost integral utilizate în scopul punerii în aplicare a programului pentru care au fost acordate fondurile europene, în conformitate cu articolul 14 din anexa 2 la acordul de grant „Grant Contract”.