18.4.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 121/35

—

Anularea deciziilor președintelui Parlamentului European din 22 noiembrie 2016, D 203109 și D 203110 (denumite în continuare „deciziile președintelui”);

—

anularea Deciziei Biroului Parlamentului European din 22 decembrie 2016, PE 595.204/BUR/DEC (denumită în continuare „decizia biroului”);

—

judecarea cauzei potrivit procedurii accelerate;

—

obligarea Parlamentului European la plata către reclamant de daune interese într-un cuantum care va fi precizat la o dată ulterioară.

1.

Primul motiv: reclamantul susține că nu a săvârșit faptele reținute în sarcina sa de hărțuire morală, în sensul articolului 12a din Statutul funcționarilor.

2.

Al doilea motiv: reclamantul susține că deciziile au fost adoptate potrivit unei proceduri care este contrară principiilor generale al securității juridice și dreptului la un proces echitabil, astfel cum sunt prevăzute la articolul 6 din CEDO, date fiind, printre altele, următoarele: aceeași parte a desfășurat ancheta, a examinat probele și a luat decizia (cu alte cuvinte, în cadrul unui sistem inchizitorial). Deciziile au fost adoptate fără a fi întemeiate pe o descriere clară a faptelor. Reclamantul susține că a fost privat de posibilitatea de a lua la cunoștință de acuzațiile precise împotriva sa și că nu i s-a dat posibilitatea de a contrazice acuzațiile pe fond. Reclamantului nu i s-a permis, nici personal și nici printr-un reprezentant, să adreseze întrebări celor care l-au acuzat sau martorilor secreți care au intervenit. Acesta nu a avut suficient timp să se pregătească. Parlamentul European nu a luat o poziție cu privire la argumentele și la probele reclamantului și nu a demonstrat vreo încălcare a Statutului funcționarilor.

3.

Al treilea motiv: reclamantul susține că decizia biroului de a respinge cererea sa de examinare a conținutului deciziilor președintelui a fost luată fără niciun temei juridic.

4.

Al patrulea motiv: reclamantul susține că procesele secrete potrivit unei proceduri inchizitoriale, în care nu este posibil ca un membru al Parlamentului să ia la cunoștință sau chiar să respingă acuzațiile generale de hărțuire constituie o amenințare pentru democrație, în special în lumina atingerii pe care o decizie cauzatoare de prejudicii o aduce capacității de acțiune politică a unui ales.

5.

Al cincilea motiv: reclamantul susține că această chestiune ar trebui soluționată rapid întrucât acesta întâmpină dificultăți specifice și practice în a-și desfășura activitatea politică și în a crea opinia în Suedia în domeniile în care a fost ales să acționeze în Parlament. O remediere rapidă ar schimba radical situația și ar da reclamantului timpul și oportunitatea de a-și continua activitatea politică și de a începe munca de campanie electorală pentru mandatul următor.

6.

Al șaselea motiv: reclamantul susține că Parlamentul European a acționat cu intenție sau, în orice caz, neglijent prin faptul că nu a oprit procedura deja atunci când comitetul consultativ nu a fost în măsură să discearnă măcar o faptă care să susțină acuzația, care să fi fost suficient de specifică (unde, când, cum) pentru a servi drept bază pentru recunoaștere/dezmințire sau cu privire la care să fie posibil să se aducă dovezi sau dovezi contrare și că în plus a adoptat o decizie cauzatoare de prejudicii în deplină cunoștință de incertitudinile juridice clare care au stat la baza acesteia. Acest lucru i-a adus un prejudiciu reclamantului. Prejudiciul suferit constă în costuri, suferințe și în dificultățile pe care le-a întâmpinat, în ceea ce privește activitatea sa politică în viitor ca urmare a deciziei. Reclamantul va specifica un cuantum rezonabil la o dată ulterioară.