Cauza T‑481/17

Fundación Tatiana Pérez de Guzmán el Bueno
și
Stiftung für Forschung und Lehre (SFL)

împotriva

Comitetului unic de rezoluție (SRB)

Hotărârea Tribunalului (Camera a treia extinsă) din 1 iunie 2022

„Uniunea economică și monetară – Uniunea bancară – Mecanism unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții (MUR) – Procedura de rezoluție aplicabilă în cazul în care o entitate se află sau este susceptibilă de a se afla în dificultate – Adoptare de către SRB a unei scheme de rezoluție pentru Banco Popular Español – Acțiune în anulare – Act supus căilor de atac – Admisibilitate – Dreptul de a fi ascultat – Dreptul de proprietate – Obligația de motivare – Articolele 18, 20 și 24 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014”

1. Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Schemă de rezoluție adoptată de Comitetul unic de rezoluție (SRB) și aprobată de Comisie – Caracter definitiv – Includere

   (art. 263 TFUE; Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 86)

   (a se vedea punctele 143, 149 și 150)

2. Drepturi fundamentale – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Dreptul la bună administrare – Dreptul de a fi ascultat – Domeniu de aplicare – Lipsa audierii, în cadrul unei proceduri de rezoluție, a acționarilor și creditorilor unei instituții de credit care face obiectul unei măsuri de rezoluție – Admisibilitate

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (a) și art. 52 alin. (1); Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art.14 alin. (2) și art. 18]

   (a se vedea punctele 196, 201, 204, 221, 239, 241 și 242)

3. Drepturi fundamentale – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Dreptul la bună administrare – Dreptul de acces al oricărei persoane la dosarul întocmit în privința sa – Domeniu de aplicare – Lipsa comunicării de către Comitetul unic de rezoluție (SRB) a raportului evaluării 2 în timpul procedurii administrative care a condus la adoptarea schemei de rezoluție – Admisibilitate

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (b) și art. 52 alin. (1); Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 90 alin. (4)]

   (a se vedea punctul 333)

4. Politica economică și monetară – Politica economică – Mecanism unic de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții – Adoptarea unei scheme de rezoluție – Condiții – Dificultate în care se află sau este susceptibilă de a se afla o instituție de credit – Insolvența instituției menționate – Lipsa incidenței

   [Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 18 alin. (1) lit. (a) și alin. (4) lit. (c)]

   (a se vedea punctele 374 și 376)

5. Drepturi fundamentale – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Drept de proprietate – Domeniu de aplicare – Dificultate în care se află sau este susceptibilă de a se afla o instituție de credit – Schemă de rezoluție care prevede o reducere a valorii contabile și o conversie a instrumentelor de capital proprii ale instituției menționate – Admisibilitate

   [Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 17 alin. (1) și art. 52 alin. (1); Regulamentul nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului)

   (a se vedea punctele 480, 517 și 530)

Rezumat

Acțiunile având ca obiect anularea schemei de rezoluție pentru Banco Popular și/sau a deciziei Comisiei de aprobare a acesteia sunt respinse în totalitate

Banco Popular Español, SA (denumită în continuare „Banco Popular”) a fost o instituție de credit spaniolă supusă supravegherii prudențiale directe a Băncii Centrale Europene (BCE). La 7 iunie 2017, Comitetul unic de rezoluție (SRB) a adoptat o decizie privind o schemă de rezoluție pentru Banco Popular ( 1 ) (denumită în continuare „schema de rezoluție”). În aceeași zi, Comisia Europeană a adoptat Decizia 2017/1246 ( 2 ) de aprobare a acestei scheme de rezoluție.

Anterior adoptării schemei de rezoluție, a fost realizată o evaluare a Banco Popular, cuprinzând două rapoarte care sunt anexate la schema de rezoluție, și anume o primă evaluare (denumită în continuare „evaluarea 1”) din 5 iunie 2017, redactată de SRB, și o a doua evaluare (denumită în continuare „evaluarea 2”), din 6 iunie 2017, redactată de un expert independent. Evaluarea 2 menționată avea ca obiectiv în special estimarea valorii activelor și pasivelor Banco Popular și furnizarea elementelor care să permită luarea deciziei privind acțiunile și titlurile de proprietate care trebuiau transferate și a celor care permiteau SRB să stabilească condițiile comerciale pentru instrumentul de vânzare a activității. Tot la 6 iunie 2017, BCE a realizat, după consultarea SRB, o evaluare a situației de dificultate în care se afla sau era susceptibilă de a se afla Banco Popular ( 3 ), în care a considerat că, ținând seama de problemele de lichiditate cu care se confrunta Banco Popular, aceasta din urmă probabil nu va fi în măsură, în viitorul apropiat, să își achite datoriile sau celelalte angajamente la scadență ( 4 ). În aceeași zi, consiliul de administrație al Banco Popular a informat BCE că ajunsese la concluzia că instituția era susceptibilă de a se afla în dificultate.

În schema de rezoluție, SRB a considerat că Banco Popular îndeplinea condițiile pentru adoptarea unei măsuri de rezoluție ( 5 ), și anume că se afla sau era susceptibilă de a se afla în dificultate, că nu existau alte măsuri care ar putea împiedica intrarea sa în dificultate într‑un termen rezonabil și că o măsură de rezoluție sub forma unui instrument de vânzare a activității ( 6 ) era necesară în interes public. SRB și‑a exercitat competența de reducere a valorii contabile și de conversie a instrumentelor de capital ale Banco Popular ( 7 ) și a dispus ca noile acțiuni care rezultau din aceasta să fie transferate către Banco Santander pentru prețul de un euro.

Acțiunile au fost desemnate drept „cauze‑pilot” reprezentative pentru o sută de acțiuni introduse de persoane fizice și juridice care erau titulare ale unor instrumente de capital ale Banco Popular înainte de rezoluție. Ele au ca obiect anularea schemei de rezoluție și/sau a Deciziei 2017/1246, precum și cereri de despăgubire.

Prin cele cinci hotărâri pronunțate în Camera a treia extinsă, Tribunalul respinge acțiunile reclamanților în totalitate. Prezentele cauze oferă Tribunalului, pentru prima dată, ocazia de a se pronunța cu privire la legalitatea unei decizii privind o schemă de rezoluție adoptată de SRB.

Aprecierea Tribunalului

În primul rând, Tribunalul subliniază că o schemă de rezoluție adoptată de SRB poate face obiectul unei căi de atac, fără a se impune ca o acțiune să fie introdusă și împotriva deciziei Comisiei privind aprobarea acestei scheme, astfel încât, odată aprobată de Comisie, o asemenea schemă produce efecte juridice și constituie un act care poate să facă obiectul unei acțiuni în anulare autonome.

În al doilea rând, în ceea ce privește întinderea controlului său, Tribunalul apreciază că, întrucât deciziile pe care SRB trebuie să le adopte în cadrul unei proceduri de rezoluție sunt întemeiate pe aprecieri economice și tehnice foarte complexe, exercită un control restrâns. Totuși, Tribunalul consideră că, chiar în cazul unor aprecieri complexe precum cele efectuate de SRB în speță, instanța Uniunii trebuie nu numai să verifice exactitatea materială a elementelor de probă invocate, fiabilitatea și coerența acestora, ci și să controleze dacă aceste elemente constituie ansamblul datelor pertinente care trebuie luate în considerare pentru aprecierea unei situații complexe și dacă sunt de natură să susțină concluziile deduse.

În al treilea rând, Tribunalul examinează argumentele reclamanților din perspectiva Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Primo, Tribunalul reține că, deși nu se poate exclude ca acționarii și creditorii unei instituții care face obiectul unei măsuri de rezoluție să se poată prevala de dreptul de a fi ascultați în cadrul procedurii de rezoluție, exercitarea acestui drept poate fi supusă unor restrângeri. În această privință, Tribunalul precizează că procedura de rezoluție a Banco Popular urmărea un obiectiv de interes general, și anume obiectivul care vizează garantarea stabilității piețelor financiare, ce poate justifica o restrângere a dreptului de a fi ascultat. Astfel, în cadrul procedurii de rezoluție a Banco Popular, lipsa unei dispoziții care să prevadă o audiere a acționarilor și a creditorilor entității în cauză și lipsa audierii reclamanților constituie o restrângere a dreptului de a fi ascultat care este justificată și necesară pentru a răspunde unui obiectiv de interes general și care respectă principiul proporționalității. Într‑adevăr, asemenea audieri ar fi compromis obiectivele de protejare a stabilității piețelor financiare și de continuitate a funcțiilor critice ale entității, precum și cerințele de rapiditate și de eficacitate ale procedurii de rezoluție.

Secundo, Tribunalul amintește, în ceea ce privește dreptul de proprietate, în special că Banco Popular se afla sau era susceptibilă de a se afla în dificultate și că nu existau măsuri alternative care să poată împiedica această situație. Prin urmare, decizia de a reduce valoarea contabilă și de a converti instrumentele de capital ale Banco Popular în schema de rezoluție nu constituie o intervenție disproporționată și intolerabilă care aduce atingere însuși conținutului dreptului de proprietate al reclamanților, ci trebuie considerată o restrângere a dreptului lor de proprietate justificată și proporțională.

Tertio, în ceea ce privește dreptul de acces la dosar, Tribunalul subliniază că lipsa, în cursul procedurii administrative care a condus la adoptarea mecanismului de rezoluție, pe de o parte, a comunicării de către SRB a evaluării 2 și, pe de altă parte, a comunicării de către SRB și de către Comisie a documentelor pe care s‑au întemeiat nu constituie o încălcare a dreptului menționat. Astfel, anumite informații deținute de SRB, cuprinse în schema de rezoluție, în evaluarea 2, precum și în documentele pe care acesta s‑a bazat, intră sub incidența secretului profesional și sunt confidențiale. Prin urmare, Tribunalul apreciază că, după adoptarea schemei de rezoluție, reclamanții nu dispun de un drept la comunicarea întregului dosar pe care s‑a întemeiat SRB.

În al patrulea rând, Tribunalul respinge motivul întemeiat pe o excepție de nelegalitate în măsura în care dispozițiile relevante ale Regulamentului MUR ( 8 ) încalcă principiile referitoare la delegarea de competență, subliniind că este necesar ca o instituție a Uniunii, și anume Comisia sau Consiliul, să aprobe schema de rezoluție cu privire la aspectele sale discreționare pentru ca acesta să producă efecte juridice. Legiuitorul Uniunii a încredințat astfel unei instituții responsabilitatea juridică și politică de a stabili politica Uniunii în materie de rezoluție, evitând astfel o „veritabilă deplasare a responsabilității” ( 9 ), fără să fi delegat SRB o competență autonomă.

În al cincilea rând, în ceea ce privește evaluările 1 și 2, Tribunalul arată că, ținând seama de urgența situației, SRB se putea întemeia pe evaluarea 2 pentru adoptarea schemei de rezoluție. Astfel, date fiind constrângerile de timp și informațiile disponibile, anumite incertitudini și aproximări sunt inerente oricărei evaluări provizorii, iar rezervele formulate de un expert care a efectuat această evaluare nu pot însemna că ea nu era „corectă, prudentă și realistă” ( 10 ). Pe de altă parte, Tribunalul observă că evaluarea 1, urmărind să determine dacă Banco Popular se afla sau era susceptibilă de a se afla în dificultate pentru a stabili dacă erau îndeplinite condițiile de declanșare a unei proceduri de rezoluție sau de reducere a valorii contabile ori de conversie a instrumentelor de capital, a devenit caducă în urma evaluării efectuate de BCE la 6 iunie 2017, referitoare la situația de dificultate în care se afla sau era susceptibilă de a se afla Banco Popular.

În al șaselea rând, Tribunalul apreciază că SRB și Comisia nu au săvârșit o eroare vădită de apreciere considerând că erau îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul MUR pentru adoptarea unei măsuri de rezoluție.

Primo, Tribunalul constată că insolvența entității nu este o condiție pentru constatarea dificultății în care se află sau este susceptibilă de a se afla aceasta și, prin urmare, nu este o condiție pentru adoptarea unei scheme de rezoluție. Astfel, faptul că o entitate este solvabilă având în vedere bilanțul său nu înseamnă că dispune de o trezorerie suficientă, și anume de fonduri disponibile pentru a‑și achita datoriile sau celelalte angajamente care ajung la scadență. Prin urmare, Tribunalul statuează că SRB și Comisia nu au săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când au considerat că Banco Popular se afla sau era susceptibilă de a se afla în dificultate. Pe de altă parte, Tribunalul reține că schema de rezoluție a fost adoptată în mod valabil, indiferent de motivele care au condus Banco Popular la situația de a se afla sau de a fi susceptibilă să se afle în dificultate.

Secundo, Tribunalul consideră că reclamanții nu au dovedit existența unor măsuri alternative la rezoluție și că SRB și Comisia nu au săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când au considerat că nu exista altă perspectivă rezonabilă ca alte măsuri de natură privată sau măsuri prudențiale să împiedice intrarea în dificultate a Banco Popular într‑un termen rezonabil.

Tertio, Tribunalul arată că SRB și Comisia nu au săvârșit o eroare vădită de apreciere atunci când au considerat că măsura de rezoluție era necesară și proporțională în raport cu obiectivele de interes public urmărite.

În al șaptelea rând, Tribunalul respinge motivul întemeiat pe faptul că Comisia nu a examinat schema de rezoluție înainte de a o aproba, subliniind că Comisia desemnează un reprezentant abilitat să participe la reuniunile SRB, în sesiune executivă și în sesiune plenară, în calitate de observator permanent și că reprezentantul său are dreptul de a participa la dezbateri și are acces la toate documentele. Astfel, Comisia, prin faptul că a participat la mai multe reuniuni cu SRB, a fost asociată la diferitele etape care au precedat adoptarea schemei de rezoluție, a luat cunoștință de schemele de rezoluție preliminare și a participat la redactarea acestora.

În al optulea rând, Tribunalul respinge motivul privind încălcarea obligației de motivare care revine Comisiei. Subliniază că, atunci când aceasta aprobă schema de rezoluție în Decizia 2017/1246, are posibilitatea de a se limita, pentru a justifica adoptarea sa, la o motivare care marchează acordul său cu privire la conținutul acestei scheme de rezoluție și la motivele prezentate de SRB.

În al nouălea rând, Tribunalul respinge argumentele referitoare la neregularitatea procedurii de vânzare. Confirmă printre altele legalitatea deciziei SRB de a solicita autorității naționale de rezoluție să nu contacteze decât instituțiile care au participat la procedura de vânzare privată a Banco Popular. Această autoritate are dreptul să solicite în special anumiți cumpărători potențiali ( 11 ).

În al zecelea și ultimul rând, în speță, Tribunalul exclude răspunderea extracontractuală a SRB și a Comisiei. În această privință, reține că reclamanții nu au demonstrat existența unui comportament nelegal al SRB sau al Comisiei. Astfel, nu s‑a putut constata nicio divulgare de către SRB sau de către Comisie a unor informații confidențiale referitoare la punerea în aplicare a unei proceduri de rezoluție pentru Banco Popular și, în consecință, nu a putut fi constatată nicio încălcare a principiului confidențialității sau a obligației de păstrare a secretului profesional din partea acestora.

În plus, reclamanții nu au demonstrat o legătură de cauzalitate între nelegalitățile SRB și ale Comisiei, presupunând că ar fi dovedite, și criza de lichiditate a Banco Popular și, prin urmare, între acestea și prejudiciul invocat.

( 1 ) Decizia SRB/EES/2017/08 a sesiunii executive a SRB din 7 iunie 2017 privind adoptarea unei scheme de rezoluție pentru Banco Popular Español, SA.

( 2 ) Decizia (UE) 2017/1246 a Comisiei din 7 iunie 2017 de aprobare a schemei de rezoluție pentru Banco Popular Español, SA (JO 2017, L 178, p. 15).

( 3 ) În conformitate cu articolul 18 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO 2014, L 225, p. 1, denumit în continuare „Regulamentul MUR”). Articolul 18 din acest regulament vizează procedura de rezoluție.

( 4 ) În conformitate cu articolul 18 alineatul (1) litera (a) și alineatul (4) litera (c) din Regulamentul MUR.

( 5 ) În conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul MUR.

( 6 ) În conformitate cu articolul 24 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul MUR.

( 7 ) În conformitate cu articolul 21 din Regulamentul MUR.

( 8 ) Articolele 18, 21, 22 și 24 din Regulamentul MUR.

( 9 ) În sensul Hotărârii din 13 iunie 1958, Meroni/Înalta Autoritate (9/56, EU:C:1958:7).

( 10 ) În temeiul articolului 20 alineatul (1) din Regulamentul MUR.

( 11 ) Potrivit articolului 39 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO 2014, L 173, p. 190).