Ordonanța Curții (Camera a șaptea) din 22 februarie 2018 –
ERSTE Bank Hungary

(Cauza C-126/17) ( 1 )

„Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Protecția consumatorilor – Directiva 93/13/CEE – Clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Articolul 4 alineatul (2), articolul 5 și articolul 6 alineatul (1) – Clauze care definesc obiectul principal al contractului – Contract de împrumut încheiat în monedă străină – Conținutul noțiunii «exprimate în mod clar și inteligibil» – Nevaliditate parțială sau totală a contractului”

1. 

Protecția consumatorilor–Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii–Directiva 93/13–Domeniu de aplicare–Clauze care definesc obiectul principal al contractului sau care privesc prețul sau remunerația și serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora–Clauză inserată într-un contract de împrumut încheiat în monedă străină care impune consumatorului rambursarea creditului respectiv în aceeași monedă–Includere–Condiții–Obligația de a îndeplini cerințele privind inteligibilitatea și transparența–Conţinut

[Directiva 93/13 a Consiliului, art. 4 alin. (2) și art. 5]

(a se vedea punctul 35 și dispozitivul)

2. 

Protecția consumatorilor–Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii–Directiva 93/13–Declararea caracterului abuziv al unei clauze–Conţinut–Reglementare națională care permite instanței naționale care constată nulitatea unei clauze abuzive să îi substituie o dispoziție de drept național cu caracter supletiv–Admisibilitate

[Directiva 93/13 a Consiliului, art. 6 alin. (1)]

(a se vedea punctele 40 și 41 și dispozitiv 2)

Dispozitivul

1) 

Articolul 4 alineatul (2) și articolul 5 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretate în sensul că îndeplinesc cerința potrivit căreia clauzele contractuale trebuie exprimate în mod clar și inteligibil, în sensul acestor dispoziții, clauzele unui contract de credit încheiat între un consumator și o instituție bancară, dintr-un stat membru, atunci când suma de bani care va fi pusă la dispoziția acestui consumator, exprimată în monedă străină ca monedă de cont, definită în raport cu moneda de plată, este clar indicată. În măsura în care stabilirea acestei sume depinde de cursul de schimb în vigoare la data deblocării fondurilor, cerința respectivă impune ca metodele de calcul al sumei împrumutate efectiv, precum și cursul de schimb aplicabil să fie transparente, astfel încât un consumator mediu, normal informat și suficient de atent și avizat să poată evalua pe baza unor criterii precise și inteligibile consecințele economice care îl privesc și care rezultă din acest contract, dintre care în special costul total al împrumutului său.

2) 

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, în ipoteza în care o instanță națională ar constata caracterul abuziv al clauzelor unui contract de împrumut încheiat între un consumator și o instituție bancară, precum cele în discuție în litigiul principal, această dispoziție nu se opune ca instanța respectivă să declare nevaliditatea în ansamblu a contractului dacă acesta nu poate continua să existe după eliminarea clauzelor menționate.


( 1 ) JO C 221, 10.7.2017.