Cauza C‑102/17

Secretaria Regional de Saúde dos Açores

împotriva

Ministério Público

(cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal de Contas)

„Trimitere preliminară – Articolul 53 alineatul (2) și articolul 94 din Regulamentul de procedură al Curții – Articolul 267 TFUE – Noțiunea «instanță dintr‑un stat membru» – Procedură destinată să conducă la o decizie cu caracter jurisdicțional – Curte de conturi națională – Audit preliminar privind legalitatea și justificarea bugetară a unor cheltuieli publice – Inadmisibilitate vădită”

Sumar – Ordonanța Curții (Camera a opta) din 25 aprilie 2018

  1. Întrebări preliminare–Admisibilitate–Necesitatea de a furniza Curții suficiente precizări asupra contextului factual și normativ–Conținutul obligației–Organ de trimitere care are funcții de natură diferită–Necesitatea de a furniza Curții precizări cu privire la calitatea de instanță națională a organului de trimitere

    (art. 267 TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 94)

  2. Întrebări preliminare–Sesizarea Curții–Instanță națională în sensul articolului 267 TFUE–Noțiune

    (art. 267 TFUE)

  3. Întrebări preliminare–Admisibilitate–Necesitatea de a furniza Curții suficiente precizări asupra contextului factual și normativ–Existența unui eventual interes transfrontalier–Lipsă–Inadmisibilitate vădită

    (art. 267 TFUE; Regulamentul de procedură al Curții, art. 94)

  1.  Dat fiind că cererea de decizie preliminară servește drept temei pentru procedura în fața Curții, este indispensabil ca instanța națională să definească în această cerere în special cadrul factual și normativ al litigiului principal.

    Obligația menționată trebuie să fie respectată îndeosebi în anumite domenii care se caracterizează prin situații de fapt și de drept complexe (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 ianuarie 1993, Telemarsicabruzzo și alții, C‑320/90-C‑322/90, EU:C:1993:26, punctul 7, Ordonanța din 19 martie 1993, Banchero, C‑157/92, EU:C:1993:107, punctul 5, precum și Hotărârea din 12 decembrie 2013, Ragn Sells, C‑292/12, EU:C:2013:820, punctul 39), dar și atunci când organismului de trimitere i s‑au încredințat prin lege funcții de natură diferită.

    În această din urmă ipoteză, admisibilitatea cererii de decizie preliminară poate depinde de aspectul dacă este posibilă calificarea organismului național de trimitere drept „instanță națională”, în sensul articolului 267 TFUE, atunci când exercită funcții jurisdicționale, în timp ce, în exercitarea altor funcții, în special de natură administrativă, nu i se poate recunoaște o astfel de calitate (a se vedea Ordonanța din 26 noiembrie 1999, ANAS, C‑192/98, EU:C:1999:589, punctul 22).

    (a se vedea punctele 28-30)

  2.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 31-33)

  3.  A se vedea textul deciziei.

    (a se vedea punctele 39 și 40)