Recurs introdus la 13 decembrie 2017 de Toni Klement împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 10 octombrie 2017 în cauza T-211/14 RENV, Toni Klement/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

(Cauza C-698/17 P)

(2018/C 134/17)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Toni Klement (reprezentant: J. Weiser, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)

Concluziile recurentului

Recurentul solicită Curții:

Motivele și principalele argumente

Recurentul invocă în esență două motive.

Prin intermediul primului motiv, recurentul susține că motivarea cu privire la caracterul distinctiv care a fost recunoscut mărcii tridimensionale este insuficientă. Hotărârea atacată nu furnizează nicio explicație cu privire la motivul pentru care marca tridimensională în litigiu are un caracter distinctiv deosebit de accentuat în pofida faptului că forma sa nu face decât să răspundă unor necesități de ordin tehnic. În consecință, hotărârea nu este motivată în mod clar și comprehensibil în ceea ce privește un aspect esențial, fiind deci afectată de o eroare de drept.

Prin intermediul celui de al doilea motiv, recurentul susține că motivarea hotărârii atacate, în care se reține caracterul distinctiv al elementului verbal „Bullerjan”, adăugat la marca în litigiu în cursul utilizării acesteia, este contradictorie și insuficientă. Hotărârea atacată nu cuprinde nicio indicație cu privire la caracterul distinctiv pe care pe care Tribunalul l-a recunoscut elementului verbal adăugat. În lipsa stabilirii caracterului distinctiv al elementului adăugat nu este posibil să se aprecieze în ce măsură caracterul distinctiv al mărcii a fost influențat de elementul respectiv. Recurentul mai arată că hotărârea atacată este contradictorie în această privință. Pe de o parte, Tribunalul a considerat că elementul verbal facilitează stabilirea originii comerciale a produselor, iar, pe de altă parte, a reținut că elementul respectiv nu are niciun efect asupra mărcii tridimensionale în discuție. Facilitarea stabilirii originii comerciale și lipsa de efecte asupra caracterului distinctiv se exclud însă reciproc.

Prin intermediul celui de al treilea motiv, recurentul susține că pentru stabilirea caracterului distinctiv al mărcii în litigiu s-a aplicat un criteriu juridic incorect. Pentru a se stabili caracterul distinctiv al unei mărci tridimensionale, forma protejată trebuie să fie comparată cu formele disponibile pe piață. Tribunalul și-a întemeiat însă raționamentul nu pe formele disponibile, ci pe „forma unui cuptor în general”. Or, o astfel de formă obișnuită nu există.