11.9.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 300/15

Recurs introdus la 9 iunie 2017 de Christoph Klein împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 28 septembrie 2016 în cauza T-309/10 RENV, Christoph Klein/Comisia Europeană

(Cauza C-346/17 P)

(2017/C 300/19)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Christoph Klein (reprezentant: H.-J. Ahlt, avocat)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Republica Federală Germania

Concluziile recurentului

Recurentul solicit Curții:

1.

anularea Hotărârii Tribunalului din 28 septembrie 2016 în cauza T-309/10 RENV;

2.

obligarea intimatei la plata către recurent a sumei de 1 562 662,30 euro plus dobânzi de la data pronunțării hotărârii, cu opt puncte procentuale mai mari decât dobânda de bază aplicabilă la data în discuție;

3.

declararea, pe fond, a faptului că Comisia trebuie să îi despăgubească pe recurent pentru prejudiciul, care urmează să fie stabilit, pe care susține că l-a suferit de la 15 septembrie 2006;

4.

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată;

5.

în subsidiar, anularea Hotărârii Tribunalului din 28 septembrie 2016 în cauza T-309/10 RENV și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă următoarele motive.

Primul motiv se întemeiază pe faptul că Tribunalul a încălcat al doilea paragraf al articolului 61 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene prin interpretarea eronată a efectului obligatoriu al hotărârii Curții de Justiție și a săvârșit o eroare de drept prin faptul că, din cauza inadmisibilității celui de al patrulea motiv de recurs în cauza C-120/14 P, recurentul nu ar putea solicita despăgubiri în ceea ce privește dispozitivul „effecto”.

Al doilea motiv se întemeiază pe faptul că Tribunalul a încălcat al doilea paragraf al articolului 61 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene prin faptul că nu a fost ținut de aprecierea juridică a Curții. La punctul 95 din hotărârea sa, Curtea ar fi statuat că prima hotărâre atacată ar trebui anulată în măsura în care Tribunalul respinge acțiunea în ceea ce privește cererea având ca obiect obligarea Comisiei la repararea prejudiciului pe care susține că l-ar fi suferit recurentul. Contrar acestei aprecieri, Tribunalul ar ajunge, prin săvârșirea acestei erori, la concluzia că, în lipsa îndeplinirii condițiilor, nu ar exista în principiu un drept la despăgubire.

Al treilea motiv se întemeiază pe faptul că, cu încălcarea articolului 84 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, acesta ar refuza să constate că, prin inacțiunea sa în procedura privind clauza de salvgardare în temeiul articolului 8 alineatul (2) din Directiva 93/42, Tribunalul a încălcat de asemenea articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale pentru motivul că ar fi vorba despre un motiv nou inadmisibil. Aceasta ar constitui o eroare de drept întrucât recurentul ar fi invocat deja, în cererea sa introductivă, principiul bunei guvernări care, prin conținutul său, corespunde principiului bunei administrări și articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale. Prin urmare, nu ar exista un motiv nou inadmisibil.

Al patrulea motiv se întemeiază pe faptul că Tribunalul ar fi plecat de la principiul că directiva nu ar conferi niciun drept personal recurentului și societății atmed AG. Recurentul susține că aceasta constituie o încălcare a dreptului Uniunii întrucât atât recurentul, cât și atmed sunt destinatari într-o procedură privind clauza de salvgardare și că aceștia pot, în calitate de principale părți vizate din punct de vedere economic, să invoce libera circulație a mărfurilor.

Al cincilea motiv se întemeiază pe faptul că Tribunalul ar fi săvârșit o eroare de drept prin faptul că a negat existența unei legături de cauzalitate între conduita nelegală a Comisiei și prejudiciul invocat. Tribunalul ar fi denaturat astfel faptele și ar fi făcut o calificare juridică eronată a faptelor. În plus, acesta ar fi încălcat în acest mod încă o dată articolul 8 alineatul (2) din Directiva 93/42, nu ar efectua un control jurisdicțional și nu și-ar motiva decizia corespunzător cerințelor legale.

Al șaselea motiv se întemeiază pe faptul că, prin neluarea în considerare a anexelor COM RENV 1 și 2, Tribunalul ar fi denaturat faptele și probele și ar fi încălcat principiul procesului echitabil, dreptul de a fi ascultat, articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale.

Al șaptelea motiv se întemeiază pe faptul că, prin neadmiterea cererii recurentului de a dispune Comisiei să prezinte dosarul procedurii privind clauza de salvgardare, Tribunalul ar fi încălcat principiul procesului echitabil, articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale, precum și articolul 64 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul de procedură al Tribunalului și articolul 24 din Statutul Curții.