7.8.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 256/14


Cerere de decizie preliminară introdusă de Conseil d'État (Franța) la 23 mai 2017 – France Télévisions SA/Playmédia, Conseil supérieur de l’audiovisuel (CSA)

(Cauza C-298/17)

(2017/C 256/12)

Limba de procedură: franceza

Instanța de trimitere

Conseil d'État

Părțile din procedura principală

Reclamantă: France Télévisions SA

Pârâte: Playmédia, Conseil supérieur de l’audiovisuel (CSA)

Întrebările preliminare

1)

O întreprindere care propune vizionarea de programe de televiziune în flux continuu și în direct pe internet trebuie considerată, numai din acest motiv, o întreprindere care administrează o rețea de comunicații electronice pentru difuzarea publică a emisiunilor de radio sau de televiziune în sensul articolului 31 alineatul (1) din Directiva 2002/22/CE din 7 martie 2002 (1)?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, un stat membru poate, fără a încălca directiva sau alte norme ale dreptului Uniunii Europene, să prevadă o obligație de difuzare a serviciilor de radio sau de televiziune care să fie impusă atât întreprinderilor care administrează rețele de comunicații electronice, cât și întreprinderilor care, fără a administra astfel de rețele, propun vizionarea de programe de televiziune în flux continuu și în direct pe internet?

3)

În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare, statele membre pot să se abțină de la condiționarea obligației de difuzare, în ceea ce privește distribuitorii de servicii care nu administrează rețele de comunicații electronice, de îndeplinirea tuturor condițiile prevăzute la articolul 31 alineatul (1) din Directiva 2002/22/CE din 7 martie 2002, deși aceste condiții se impun în temeiul directivei în ceea ce privește administratorii de rețele?

4)

Un stat membru care a instituit o obligație de difuzare a anumitor servicii de radio sau de televiziune pe anumite rețele poate să prevadă, fără a încălca directiva, obligația acestor servicii de a accepta să fie difuzate pe aceste rețele, inclusiv în cazul unei difuzări pe un site, atunci când serviciul în cauză difuzează el însuși propriile sale programe pe internet?

5)

Condiția prevăzută la articolul 31 alineatul (1) din Directiva 2002/22/CE, potrivit căreia un număr mare de utilizatori finali ai rețelelor care fac obiectul obligației de difuzare trebuie să folosească aceste rețele ca mijloace principale de recepție a emisiunilor de radio sau de televiziune, trebuie să fie apreciată, în ceea ce privește difuzarea pe internet, în raport cu toți utilizatorii care vizionează programe de televiziune în flux continuu și în direct pe rețeaua internet sau numai cu utilizatorii site-ului care face obiectul obligației de difuzare?


(1)  Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal) (JO L 108, p. 51, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 213).