26.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 202/11

1)

Concesiunea atribuită cazinourilor în temeiul Legii privind jocurile de noroc implică o încălcare a principiilor și a libertăților economice consacrate de tratat?

2)

Dreptul exclusiv acordat în favoarea Santa Casa da Misericórdia de Lisboa prin Decretul-lege nr. 322/91 din 26 august 1991, astfel cum a fost modificat prin Decretul-lege nr. 469/99 din 6 noiembrie 1999, prin Decretul nr. 12790 din 30 noiembrie 1926, prin Decretul-lege nr. 40397 din 24 noiembrie 1955, prin Decretul-lege nr. 84/85 din 28 martie 1985, modificat și [republicat] prin Decretul-lege nr. 317/2002 din 17 decembrie 2002 și prin Decretul-lege nr. 282/2003 din 8 noiembrie 2003, reprezintă o încălcare a principiilor și a libertăților economice consacrate de tratat?

3)

Articolul 21 din Código da Publicidade [Codul privind publicitatea] încalcă principiile libertății de stabilire și liberei prestări a serviciilor, conducând, de asemenea, la o discriminare între resortisanții statelor membre, ca urmare a faptului că se referă la interdicții, la restricții și la privilegii nejustificate?

4)

Aceste dispoziții constituie un caz de discriminare arbitrară și de restricție disimulată a comerțului dintre statele membre, având în vedere că nu s-a justificat faptul că există un interes general?

5)

Exclusivitatea acordată în favoarea Santa Casa da Misericórdia de Lisboa în ceea ce privește publicitatea implică un caz de abuz de poziție dominantă conform dreptului Uniunii?

6)

Articolele 3 și 9 din Decretul-lege nr. 422/89 din 2 decembrie 1989 (Legea privind jocurile de noroc) sunt conforme cu dreptul Uniunii?

7)

Articolele 2 și 3 din Decretul-lege nr. 282/2003 din 8 noiembrie 2003 sunt conforme cu libertatea de stabilire și cu libera prestare a serviciilor pe teritoriul Uniunii, în măsura în care acordă exclusivitate în favoarea Santa Casa da Misericórdia de Lisboa în ceea ce privește exploatarea unor jocuri de noroc online?

8)

Statul portughez nu a informat Comisia Europeană cu privire la standardele tehnice prevăzute de Decretul-lege nr. 422/89 din 2 decembrie 1989. Prin urmare, standardele respective trebuie considerate inaplicabile, particularii având posibilitatea de a invoca această inaplicabilitate?

9)

Statul portughez nu a informat Comisia Europeană cu privire la standardele tehnice prevăzute de Decretul-lege nr. 282/2003 din 8 noiembrie 2003. Prin urmare, standardele respective nu trebuie aplicate în ceea ce privește presatorii de servicii din Portugalia?