10.4.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 112/26

Cerere de decizie preliminară introdusă de Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria) la 3 februarie 2017 – Bahtiyar Fathi/Predsedatel na Darzhavna agentsia za bezhantsite

(Cauza C-56/17)

(2017/C 112/36)

Limba de procedură: bulgara

Instanța de trimitere

Administrativen sad Sofia-grad

Părțile din procedura principală

Reclamant: Bahtiyar Fathi

Pârât: Predsedatel na Darzhavna agentsia za bezhantsite

Întrebările preliminare

1)

Din dispozițiile articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 (1) coroborat cu considerentul (12) și cu articolul 17 din acest regulament rezultă că un stat membru poate adopta o decizie ca urmare a examinării unei cereri de protecție internațională care i-a fost prezentată, în sensul articolului 2 litera (d) din respectivul regulament, fără să se fi determinat în mod expres responsabilitatea acestui stat membru în temeiul criteriilor stabilite în regulamentul menționat, atunci când nu există în cazul concret indicii pentru o derogare în temeiul articolului 17 din același regulament?

2)

Din dispozițiile articolului 3 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul nr. 604/2013 coroborat cu considerentul (54) al Directivei 2013/32/UE (2) rezultă că, în împrejurările din procedura principală, în ceea ce privește cererea de protecție internațională în sensul articolului 2 litera (b) din respectivul regulament, atunci când nu se aplică o derogare în temeiul articolului 17 alineatul (1) din același regulament, statul membru trebuie să adopte o decizie prin care se obligă să examineze cererea în temeiul criteriilor stabilite în acest regulament, întemeiată pe faptul că dispozițiile regulamentului menționat se aplică solicitantului?

3)

Articolul 46 alineatul (3) din Directiva 2013/32/UE trebuie interpretat în sensul că, în cadrul judecării unei acțiuni introduse împotriva unei decizii de respingere a cererii de protecție internațională, în temeiul considerentului (54) al directivei, instanța trebuie să aprecieze dacă solicitantului i se aplică dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 604/2013, atunci când statul membru nu a adoptat o decizie expresă privind responsabilitatea sa pentru examinarea cererii de protecție internațională pe baza criteriilor stabilite în regulament? În temeiul considerentului (54) al Directivei 2013/32, trebuie să se considere că, atunci când nu există indicii pentru aplicarea articolului 17 din Regulamentul nr. 604/2013, iar cererea de protecție internațională a fost examinată pe baza Directivei 2011/95 (3) de către statul membru căruia i-a fost prezentată, situația juridică a respectivei persoane intră în domeniul de aplicare al regulamentului și atunci când statul membru nu a adoptat o decizie expresă cu privire la responsabilitatea sa în temeiul criteriilor stabilite în regulament?

4)

Din dispozițiile articolului 10 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/95/UE rezultă că, în împrejurările din procedura principală, se constată existența motivului de persecuție legat de „religie”, atunci când solicitantul nu a dat declarații și nu a prezentat documente care prezintă importanță fundamentală pentru apartenența persoanei în cauză la o anumită religie, cu privire la toate elementele noțiunii de religie în sensul acestei dispoziții?

5)

Din dispozițiile articolului 10 alineatul (2) din Directiva 2011/95/UE rezultă că motivele persecuției legate de religie, în sensul articolului 10 alineatul (1) litera (b) din această directivă, există atunci când, în împrejurările din procedura principală, solicitantul susține că a fost persecutat din cauza apartenenței sale religioase, fără să dea declarații sau să prezinte dovezi caracteristice pentru apartenența sa la o anumită religie și care ar constitui un motiv pentru ca agentul de persecuție să considere că persoana în cauză aparține acestei religii, precum împrejurări legate de participarea sau neparticiparea la acte religioase sau de exprimarea unor opinii religioase sau referitoare la forme de comportament personal sau comunitar fondate pe o credință religioasă sau impuse de o astfel de credință?

6)

Din dispozițiile articolului 9 alineatele (1) și (2) din Directiva 2011/95/UE, coroborat cu articolele 18 și 10 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu noțiunea de religie în sensul articolului 10 alineatul (1) litera (b) din această directivă rezultă că, în împrejurările din procedura principală:

a)

noțiunea de religie în sensul prevăzut de dreptul Uniunii nu include acte care, în temeiul dreptului național al statelor membre, sunt considerate infracțiuni? Asemenea acte care, în statul de origine al solicitantului, sunt susceptibile de pedeapsă pot fi acte de persecuție?

b)

în contextul interzicerii prozelitismului și a actelor contrare religiei, pe care se întemeiază actele cu putere de lege și normele administrative din țara în discuție, pot fi considerate admisibile restricționări stabilite în scopul protecției drepturilor și libertăților celorlalți, precum și a ordinii publice în statul membru de origine al solicitantului? Aceste interdicții reprezintă ca atare acte de persecuție în sensul dispozițiilor menționate din directivă, atunci când încălcarea lor se sancționează cu pedeapsa cu moartea, chiar dacă legile nu sunt îndreptate în mod explicit împotriva unei anumite religii?

7)

Din dispozițiile articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2011/95/UE coroborat cu alineatul (5) litera (b) din acesta, cu articolul 10 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu articolul 46 alineatul (3) din Directiva 2013/32/UE rezultă că, în împrejurările din procedura principală, în pofida faptului că aprecierea faptelor și circumstanțelor nu se poate realiza decât pe baza declarațiilor date și a documentelor prezentate de solicitant, este totuși admisibil să se solicite o dovadă privind elementele lipsă incluse în noțiunea de religie în sensul articolului 10 alineatul (1) litera (b) din cea dintâi directivă, atunci când:

—

în lipsa acestor date, s-ar considera că cererea de protecție internațională este nefondată în sensul articolului 32 coroborat cu articolul 31 alineatul (8) litera (e) din Directiva 2013/32/UE, iar

—

dreptul național prevede că autoritățile competente trebuie să constate toate împrejurările relevante pentru examinarea cererii de protecție internațională și, în cazul contestării deciziei de respingere, să atragă atenția instanței asupra faptului că persoana în cauză nu a oferit și nu a prezentat dovezi?

(1)  Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO 2013, L 180, p. 31).

(2)  Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO 2013, L 180, p. 60).

(3)  Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO 2011, L 337, p. 9).