Cauza C‑485/17

Verbraucherzentrale Berlin eV

împotriva

Unimatic Vertriebs GmbH

(cerere de decizie preliminară formulată de Bundesgerichtshof)

„Trimitere preliminară – Protecția consumatorilor – Directiva 2011/83/UE – Articolul 2 punctul 9 – Noțiunea «spațiu comercial» – Criterii – Contract de vânzare încheiat la standul deținut de un comerciant cu ocazia unui târg comercial”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a opta) din 7 august 2018

Protecția consumatorilor – Contracte încheiate cu consumatorii – Directiva 2011/83 – Noțiunea „spațiu comercial” – Stand deținut de un comerciant cu ocazia unui târg comercial – Includere – Criterii de apreciere – Verificare de către instanța națională

(Directiva 2011/83 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 2 pct. 9)

Articolul 2 punctul 9 din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului trebuie interpretat în sensul că un stand precum cel în discuție în litigiul principal, deținut de un comerciant în cadrul unui târg comercial, în care acesta își desfășoară activitățile câteva zile pe an, este un „spațiu comercial”, în sensul acestei dispoziții, dacă, în lumina ansamblului împrejurărilor de fapt în care se înscriu aceste activități și în special a aparenței acestui stand și a informațiilor furnizate în spațiile târgului propriu‑zis, un consumator normal informat și suficient de atent și de avizat putea în mod rezonabil să se aștepte ca acest comerciant să își desfășoare acolo activitățile și să îl abordeze în vederea încheierii unui contract, aspect a cărui verificare revine instanței naționale.

Durata târgului în cauză nu este, în sine, determinantă în această privință, întrucât legiuitorul Uniunii a intenționat, astfel cum reiese din considerentul (22) al Directivei 2011/83, ca unitatea în care comerciantul își desfășoară activitatea cu titlu sezonier să fie susceptibilă să constituie un „spațiu comercial”, în sensul articolului 2 punctul 9 din această directivă.

(a se vedea punctele 45 și 46 și dispozitivul)